Autor: IOAN ROȘCA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 121

Nu uitaţi că…

1 … lupta milenară a poporului român pentru coagularea unui stat care să-i apere organicitatea a presupus şi depăşirea mării slave, în care ruşii, mari sau mici (care se înfruntă azi) au jucat continuu un rol nociv nouă. 

2 … distrugerea caracterului românesc al Moldovei de nord („Bucovina”) a fost realizată, după 1775, prin colonizarea cu ruteni invazivi – care au pretins ulterior că sînt la ei acasă, la Cernăuţi, falsificînd istoria .

3 … URSS a invocat drepturile istorice ale poporului băştinaş ucrainian în 1940,  cînd ne-a impus cedarea Bucovinei, alături de Moldova de Est („Basarabia”) – depaşind cadrul inţelegerii Ribentrop- Molotov.

4 … ucrainienii  comunişti au făcut presiuni la Moscova pentru ca nordul şi sudul Moldovei re-acaparate de URSS în 1944 să fie atribuite Ucrainei, deşi nu îi aparţinuseră niciodată de drept.

5 … ucrainienii, alături de ruşi, au colonizat fără menajamente teritoriul acaparat, asuprind (nici şcoli nu le lasă) pe românii prinşi sub ei, pe care nu a avut cine să-i apere în timpul comunismului și postcomunismului.

6 … ucrainienii şi ruşii, fraţi de sînge/pradă, s-au înţeles foarte bine împotriva noastră, ultima dată colaborînd împotriva republicii Moldova, în dosarul Transnistriei.

7 … pe teritoriul luptelor de azi sau de mâine sînt şi mulţi români prinşi în cursă, cărora fraţii lor din ţară ar trebui să le acorde atenţie prioritară: lor, nu ocupanţilor – ucrainieni sau ruşi.

8 … ucrainienii (ca şi ruşii) se poartă duşmănos sau prădalnic (de exemplu, la gurile Dunării) – în ciuda faptului că au semnat un tratat de prietenie, impus uzurpatorilor de la Bucureşti

9 … nu ne putem aştepta la nimic bun de la ocupanţii statului român, care execută fanariot comenzile externe, contrar intereselor neamului; şi care ne vor vinde ca totdeauna, oricui, cînd/dacă le va conveni.

10 … străbunii văd, de dincolo, sufocaţi de silă, manifestaţiile de iubire faţă de cotropitorii teritoriilor româneşti,  uriaşa bălăceală în prostie/ nesimţire a domesticiţilor.

De reflectat…

„N’aș vedea numai în această copleșire de pământ românesc prin emigrația sărăcimii rutene, în larga desnaționalizare a țăranilor  noștri, cari s’au pierdut mai cu totul peste Prut şi, ca un corolariu, în tăgăduirile de drept ale șefilor ruteni din Bucovina și în denaturările istorice în defavoarea noastră ale d-lor Hrușevschi și Kozak un motiv pentru a ne înrola între apărătorii Ucrainei viitoare. Iar, dacă e vorba de interesele Statului român, îndrăznesc a crede că o mai mare primejdie poate răsări pentru dânsul din apetiturile nouă și ascuțite ale unui popor abia desrobit şi amețit de teorii exagerate […] cari nu s’ar putea întinde nici în Nord, nici în Sud, nici în Est, ci ar pândi Vestul nostru, lângă care au înfipt cetățuia națională din Bucovina, decât dintr’o Împărăție internațională, ca a Rusiei de astăzi, necontenit solicitată în multe direcții prin perspectivele ce i se oferă, și prin pericolele cărora trebuie să le facă față”.

(NICOLAE IORGA, „Legăturile românilor cu rușii apuseni și cu teritoriul zis «ucrainian»”, 1916)