Scrisoare imaginară a lui Doru Dinu Glăvan către membrii Uniunii

Dragi colegi din breasla pe care v-am lăsat-o în grijă,

Vă înștiințez că aici e bine și frumos iar eu pot, în sfârșit, să mă odihnesc. Știu că la voi nu e posibil acest lucru, din motive care m-au făcut și pe mine să iau o pauză prelungită. De fapt, nici n-a fost opțiunea mea, dar, probabil, acolo mi se terminase misiunea. Sau, mai exact, partea mea de misiune, căci, dacă sunteți atenți, undeva, discret, am pus un semn de „va urma”. Dar acest „va urma” este, de-acum, problema voastră. Eu v-am creat doar cadrul în care să puteți scrie istoria clipei. Păstrați tot ce am realizat pentru voi, dar nu scăpațí din vedere că nimic în viață nu e necondiționat. Tot ceea ce s-a obținut, în virtutea unor merite istorice ale jurnalismului românesc, mai trebuie și meritat, la nivel individual.

Nici nu știți ce clar se vede de aici cine ați fost și cine sunteți. Vă dați seama cum le vede Cel Care m-a chemat la El? Fiți, așadar, mai atenți cu gândurile, vorbele și faptele voastre căci, mai devreme sau mai târziu, toți veți ajunge aici, unde totul se decontează. Nu risipiți capitalul de imagine și demnitate pe care-l are UZPR în acest moment. Ele au fost obținute prin diplomație și curaj. Fiți, așadar, „înțelepți ca șerpii și curați la suflet ca porumbeii”!

Și mai este ceva ce nu trebuie să uitați. Vin din urmă jurnaliști tineri, neașteptat de talentați. Încurajați-i, chemați-i lângă voi, în Uniune, pentru că, volens-nolens, prin legile firii, ei sunt cei ce vor asigura continuitatea. Și, vorba lui Dem Rădulescu, nu învățăm noi pasărea să zboare, doar îi aranjăm puțin penele. Sau, parafrazez eu, îi orientăm puțin zborul. Dar cum nici tinerețea, nici senectutea nu sunt valori în sine, ci doar etape de experiență, învățați-i, dacă puteți, să-și iubească țara părintească, așa cum își iubesc casa părintească. Fără acest reper, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România este o structură lipsită de sens. Ne apărăm breasla, ca să ne putem apăra țara. Căci, nu uitați: UZPR nu este un culcuș, e o baricadă!

Sursă: Revista „UZP” nr. 24