Autor: NICOLAE BĂCIUȚ

A plecat dintre noi un alergător de cursă lungă din lumea teatrului, la câteva  luni după  ce a trecut pragul de 90 de ani.

Orădean  prin naștere,  targu-mureșan prin vocație, Zeno Fodor a stat de veghe la luminile rampei, într-o cuprindere de peste două  mii de articole. De specialitate.

A condus Teatrul pentru Copii și Tineret „Ariel”, dar și  destinele Teatrului Național  din Târgu-Mureș, despărțind apele de uscat, în mandatul său structurându-se cele două  secții: română,  devenind Compania „Liviu Rebreanu”, și  maghiară,  devenind Compania „Tompa Miklos”.

Prezent mereu acolo unde se întâmplau lucruri importante  în  teatrul românesc  – festivaluri, concursuri etc., Zeno Fodor a avut întotdeauna eleganță  în judecățile  sale de valoare, dând prestanță  actului critic.

A fost un neostoit traducător de teatru, peste patruzeci de piese, din care aproape jumătate  au ajuns pe scenă, eu fiindu-i partener în câteva  din proiectele sale editoriale din ultimii ani.

A fost colaborator apropiat al revistelor „Vatra veche” și  „Cadran”, punând  împreună  umărul și la renașterea  UZPR, sub conducerea regretatului Doru Dinu Glăvan.

A fost membru al UZPR, al Uniunii Scriitorilor, al UNITER. 

Cu mai bine de un deceniu în urmă, am purtat discuții despre înființarea unui teatru privat la Târgu-Mureș. Era încă  plin de energie și considera că nu și-a  spus ultimul cuvânt  în lumea  scenei. 

Spirit viu, n-a încetat  să-și pună  mintea și  inima la muncă,  ignorând vârsta ori tocmai potențand-o prin gândirea lui creatoare. 

Prin trecerea la cele veșnice, Zeno Fodor lasă  teatrul românesc văduvit de un om care a confundat profesiunea cu viața  sa.

Aplauze nesfârșite,  Zeno Fodor!