S.O.S. România, prin vocea președintelui său, europarlamentarul Diana Șoșoacă, condamnă cu fermitate ceea ce se întâmplă în Gaza și cere comunității internaționale să pune capăt genocidului de acolo.
„În urma raportului Națiunilor Unite, potrivit căruia Israelul ar fi comis patru acte de genocid împotriva populației palestiniene din Gaza, uciderea membrilor unui grup, provocarea de suferințe grave fizice și psihice, impunerea de condiții de viață menite să ducă la distrugerea grupului și împiedicarea nașterilor,
Partidul S.O.S. România condamnă cu fermitate aceste acțiuni grave și solicită intervenția imediată a comunității internaționale având in vedere următoarele considerente:
1. Respectarea dreptului internațional: Genocidul este una dintre cele mai grave încălcări ale dreptului internațional al drepturilor omului și al dreptului penal internațional. Când aceste constatări se confirmă, ele impun obligații clare tuturor statelor de a preveni și de a sancționa astfel de fapte.
2. Responsabilitatea morală și politică: România, ca stat membru al ONU și al Uniunii Europene, nu poate rămâne tăcută. Trebuie să ceară transparență, să susțină anchetele independente și să contribuie la demararea de acțiuni care să oprească încălcările grave ale drepturilor fundamentale ale omului.
3. Ajutor umanitar și respectarea vieții civile: Blocarea ajutorului umanitar, lipsa accesului la resurse vitale precum apă, electricitate, combustibil – toate acestea agravează suferința, riscând să devină – dacă nu sunt deja – niște instrumente de distrugere a comunității palestiniene.
Astfel, cerem Guvernului, Parlamentului si Președinției României să ia o poziție publică clară în favoarea recunoașterii dreptului internațional și a drepturilor palestinienilor, cerând respectarea deciziilor ONU și sprijinind procedurile legale internaționale de investigare și sancționare.
Solicităm instituțiilor internaționale la care participăm, cum ar fi ONU, UE, să aplice sancțiuni adecvate și să impună măsuri care să descurajeze continuarea încălcărilor (ex: embargo resurse, interdicții, investigare penală, anularea acordurilor economice si comerciale cu Israelul etc).
Apelăm la societatea civilă din România și din Diaspora să susțină financiar și logistic organizațiile neguvernamentale care lucrează pentru protecția drepturilor palestiniene, pentru furnizarea de ajutor umanitar și pentru informare corectă.
Reclamăm necesitatea protejării jurnaliștilor și a martorilor independenți – fără acces la informație și dacă vocile critice sunt reduse la tăcere, dreptatea nu are șanse.
In concluzie, Raportul ONU reprezintă un semnal de alarmă în fața unei tragedii umanitare de proporții. S.O.S. România își reafirmă solidaritatea cu poporul palestinian și consideră că normele fundamentale ale dreptului internațional și ale umanității trebuie să primeze. Nu există justificare morală pentru uciderea civililor, pentru distrugerea infrastructurii vitale și pentru suferința umană.
Partidul S.O.S. România reafirmă că dreptatea, viața și libertatea popoarelor nu pot fi negociate și condamnă cu fermitate orice tentativă de justificare a genocidului”, se arată în comunicatul semnat de Av. Europarlamentar, Diana Iovanovici Șoșoacă, Președinte S.O.S. România.
Sursă: stiripesurse.ro
Oribil si monstruos! Netanyahu e o bestie demonica.
Khazarii belzebutii Planetei! “La Iași, în 1848, evreii reprezentau două treimi din populație și controlau camăta, comerțul, transporturile și meșteșugurile. Ștefan Zeletin, profesor la Universitatea din Iași, remarcă paralelismul dintre invazia capitalurilor străine și cea a evreilor, care, stăpâni pe economia Moldovei, își extindeau influența în Muntenia. Comunitatea evreiască, organizată pentru apărarea intereselor religioase, economice și politice, menținea legături strânse cu centrele iudaice occidentale, facilitând imigrarea din Galiția, Austro-Ungaria, Germania și Rusia. Eforturile de obținere a „împământenirii” și a drepturilor politice au fost sprijinite de Alianța Israelită Universală și de Ordinul B’nai B’rith. Alianța Israelită Universală, fondată la Paris în 1860 de Isaac Moïse Crémieux și Moses Haim Montefiore, și Ordinul B’nai B’rith, creat la New York în 1843, erau organizații evreiești internaționale cu influență politică, economică și culturală globală. Acestea, sprijinite de mari finanțe, aveau acces direct în cancelariile marilor puteri.
În România, opoziția față de revendicările acestor organizații a fost înfrântă la Congresul de la Berlin (1878). Independența României a fost recunoscută doar cu condiția modificării Constituției (art. 7) pentru acordarea de drepturi egale evreilor. Negocierile au fost dominate de presiuni externe, iar interesele evreiești au fost susținute ferm de reprezentanții Franței și Angliei, sub arbitrajul lui Bismarck.
La 1856 consulul francez Victor Place scria: „În fiecare zi intră Evrei cu miile în Principate, si mai ales în Moldova. Știu chiar de la consulul general al Austriei că are în acest moment sub protecția sa peste 35.000 de indivizi de această religie.”
Profesorul Ion Coja redă optimismul afișat de conducători ai Alianței Israelite Universale, conform cărora „rețeaua cu care evreii îmbrățișează întreg pământul se întinde. Mărețele profeții se vor împlini. Nu este departe timpul în care toate bogățiile Pământului vor fi ale noastre.” Se susține că ideea creării unui stat evreiesc european pe pământuri românești era discutată și chiar pregătită în circuitele internaționale încă din timpul Conferinței de la Berlin (1878), precum și în tratativele de după Primul Război Mondial, prin planuri elaborate care vizau Galiția, Bucovina, Moldova, Basarabia și părți din Ucraina cu capitala la Lemberg.
La Congresul Sionist de la Focșani, din 1881, considerat primul de acest fel înaintea Basel-ului sionist, s-a adoptat decizia de promovare a colonizării agricole în Palestina dar și ideea de a găsi teritorii alternative dacă Palestina nu era disponibilă, incluzând posibil și Moldova sau România. Despre acelasi lucru vorbește și Paul Goma, care arată că la Conferința de Pace de la Paris (1919 – 1920), președintele american Woodrow Wilson a susținut un plan de formare a unui stat Israel european alcatuit din “Galiția, Slovacia, Maramureș, Bucovina, Moldova, Basarabia și o parte a Ucrainei, cu capitala la Lemberg.” Cum planul lui Wilson nu a putut fi îndeplinit, toate energiile s-au canalizat spre varianta unei republici sovietice, astfel încât “începând cu 23 august 1939 – pactul Stalin-Hitler! – printre evrei a început să circule promisiunea fermă că în curând tovarașul lor Stalin va preface Basarabia românească în Republica Socialistă Sovietică Evreiască.” De aceea, atunci când prin dictatul din 26 iunie 1940, Rusia sovietică a reocupat Basarabia, dar a furat și Bucovina de Nord, “evreii din Chișinău îi întâmpinaseră pe sovietici cu lozinci ca: Bine ați venit! V-am așteptat 22 ani!”. Mai mult, după 28 iunie 1940, evreii cereau și Transnistria.”
Documentele arată că, în primele decenii ale sionismului, existau voci favorabile colonizării agricole în România sau chiar în Africa, ca fiind zone neutre și mai facile decât Orientul Apropiat. Într-un interviu acordat reprezentantului foiiDeutsche Zeitung, la 1877, loan Brătianu, la rândul său, făcea declarații clare cu privire la calitatea națională si morală a evreilor de atunci, care cereau drepturi in masă: „Sunt Evrei de naționalitate rusească, de calitatea cea mai rea. Din zece contravenitori la impozite, nouă erau Evrei. Fiecare Evreu din clasa de jos se declară, îndată ce are un conflict cu autoritatea locală, supus austriac. Avem la noi Evrei ce au venit din afară pentru a scăpa de conscripția militară. Nu vreau ca România să devie un refugiu de răi cetățeni. Intoleranța religioasă, atât mie, cât și țеriі mele, e ceva necunoscut.”
Vasile Alecsandri a denunțat în ședința Senatului din octombrie 1879 pericolul ca evreii să devină mari proprietari și românii să ajungă în situația țăranilor iobagi din Galiția sau Bucovina: “Ce este această nouă cumpănă? Ce este această nouă năvălire? Cine sunt năvălitorii, de unde vin, ce vreau ei de la noi? Ce ar zice țara întreagă, dacă i-am crea o asemenea situație în istorie? Ce ar zice Românul care s-a luptat voios pentru independența moșiei strămoșești? Țara și-ar întoarce ochii cu durere de la noi. Românul ar zice: Nu-mi mai cereți de astăzi înainte sângele meu, dacă acel sânge vărsat nu slujește decât la truncherea țării și la înjosirea demnității naționale!”
Mihai Eminescu a avertizat că, deși nu aveau drepturi politice depline, evreii controlau deja mare parte din comerț și industrie, și că egalitatea formală le-ar întări dominația economică. „Dacă astăzi, când n-au plenitudinea drepturilor civile și nici pe cele politice, au pus mâna pe tot negoțul și pe toată industria mică din Moldova, dacă astăzi se lăfăiesc înspăimântător asupra șesului românesc, dacă astăzi se încuibă în vatra harnicilor olteni, ce va fi mâine, când vor avea drepturi egale, când vor avea putința de a-și zice Români, când vor avea înscris în legi dreptul formal că patria aceasta este a lor deopotrivă cu noi! Prin ce muncă sau sacrificii și-au câștigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetățenii români! Ei au luptat cu Turcii, Tătarii, Polonii și Ungurii?”
Conform unei analize publicate în ziarul Națiunea, în a doua jumătate a secolului XIX, s‑ar fi întrezărit un program de colonizare organizată a Moldovei, din perspectiva liderilor evrei: „Se derula astfel proiectul de a instaura un stat evreiesc în Europa, la marginea imperiului rus, pe un teritoriu ce ar fi cuprins Galiția, Maramureș și Moldova”. Se afirmă că prezența imigranților evrei nu ar fi fost accidentală, ci integrată într‑un plan insidios și sistematic de ocupare economică și demografică a regiunii.”
“Mai târziu, regimul lui Carol II a cedat în fața ultimatumului sovietic, iar în timpul retragerii armatei române, populația evreiască a manifestat ostilitate, agresând trupele și furând tezaurul administrațiilor statului, conform rapoartelor comandamentelor militare: „Populația evreiască de pretutindeni a avut o atitudine ostilă și de sfidare, batjocorind pe funcționari, asasinând pe unii dintre ei, furând tezaurul instituțiilor statului. S-a atacat camionul cu tezaurul administrației Soroca, furându-se 157 milioane lei și asasinându-se administratorul financiar. Avocatul Michel Flecsor din Soroca, conducând bandele de evrei, a ocupat poliția și primăria, unde s-au făcut percheziții. Tot el i-a asasinat, în fața statuii Generalului Poetaș, pe avocatul Murafa și pe Eustatie Gabriel. Evreii din Chișinau au arborat drapele roșii, manifestând pe stradă și barând străzile spre gară, pentru a nu permite refugierea funcționarilor români; au ocupat, de asemenea, localurile instituțiilor, comisarii Pascu Nicolae, Mateescu Constantin, Severin și Stol fiind executați de evrei în stradă. Au fost reținuți de ruși șeful stației CFR, precum și ofițeri. În orașul Iași, populația evreiască, în majoritate simpatizantă comunistă, arată pe față bucuria vecinătății rușilor pe Prut și are o atitudine sfidătoare.”
În scrisoarea sa din 19 octombrie 1941 către Filderman, liderul comunității evreiești, mareșalul Antonescu acuză evreii din Basarabia și Bucovina de acte de violență, omoruri și sabotaj împotriva armatei române, indicând un comportament ostil și criminal.„Ce-ați făcut Dvs. anul trecut, când ați auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia și Bucovina, cum au scuipat ofițerii noștri, le-au smuls epoleții, le-au rupt uniformele și, când au putut, au omorât mișelește soldații cu bâte? Avem dovezi. Din pivnițele Chișinăului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor noștri, care au fost astfel răsplătiți fiindcă 20 de ani au întins o mână prietenească acestor fiare ingrate. Sunt fapte ce se cunosc, pe care le cunoașteți desigur și Dvs. și pe care le puteți afla în amănunt. V-ați întrebat Dvs. de ce și-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage? Vă puteți explica de ce la înaintarea noastră am găsit copii evrei de 14-15 ani cu buzunarele pline de grenade? V-ați întrebat câți din ai noștri au căzut omorâți mișelește de coreligionarii Dvs., câți dintre ei au fost îngropați înainte de a fi morți? Voiți și în această privință dovezi, le veți avea. Sunt acte de ură, împinsă până la nebunie, pe care evreii Dvs. au afișat-o împotriva poporului nostru tolerant și ospitalier, dar astăzi demn și conștient de drepturile lui.” Wilhelm Filderman, deși susținea sionismul în plan idealist, era categoric împotriva proiectelor de colonizare sionistă în România, considerându-le „provocări politice lipsite de realism”, după cum scria în documente interne ale Uniunii Evreilor Români.
Evenimentele din războiul civil spaniol au fost un avertisment pentru România, unde evrei precum Valter Roman, cu legături românești, au luptat în brigăzile comuniste contra naționaliștilor. După eșec, Moscova i-a folosit pe aceștia pentru organizarea unor divizii formate din prizonieri români în URSS și pentru instaurarea comunismului în România.
Conspirația comunistă evreiască ascunde numele real al executanților săi din toată lumea pentru a evita suspiciunile populațiilor pe care încearcă să le convertească, conform teologilor din grupul „Maurice Pinay”: „Evreii angrenați în “conjurația” comunistă nu se prezintă în fața opiniei publice, în fața celor pe care caută să-i convertească la ideile marxiste, cu numele lor adevărat. Ei își ascund numele evreiești, la fel ca răufăcătorii care-și ascund chipul în spatele unei măști.” Astfel, iată doar câteva exemple: Karl Marx era Kissel Mordekay, evreul rus Nuham Solomon Katz, urmărit de autoritățile țariste pentru activitate conspirativă socialistă, refugiat în România, în anul 1875, se metamorfozează în Constantin Dobrogeanu-Gherea, iar Ernst Neulander, fiul rabinului din Oradea, își ia numele conspirativ Valter Roman, la adăpostul căruia participă la numeroase misiuni încredințate de Comintem. Fiul acestuia din urmă, Petre, abandonează patronimicul Neulander și, folosind pseudonimul tatălui, își creează o identitate nouă, devenind Petre Roman. Cu acest nume conduce România ca prim-ministru în perioada 1990-1991 și, în pragul anului 2000, pentru “competență și merite patriotice deosebite”, i se încredințează portofoliul Externelor.
„Cartea neagră a comunismului”, redactată chiar de istorici de stânga, evidențiază responsabilitatea majoră a evreilor în crimele regimurilor comuniste, cu peste 85 de milioane de victime. „Este greu să pui în cumpănă cele 85 de milioane de victime ale comunismului cu cele 6 milioane de victime ale nazismului. Așadar, masacrarea evreilor este unică, datorită “calității unice a victimei.” (Gabriel Constantinescu – „Evreii în România”)”
“21-22 septembrie 1939: Unul dintre cele mai odioase acte de terorism de stat. 252 de persoane au fost ucise fără judecată sub Dictatura lui Carol al II-lea. Autoritățile au expus cadavrele victimelor pe STRĂZILE orașelor țării.”
Care e sensul sa faci copy-paste dupa articolul “COLONIALISMUL EVREIESC – ÎNTRE MIT, SIONISM ȘI REALITATE ISTORICĂ”, de la activenews din 22 septembrie 2025, ce constine lucruri arhicunoscute si scrise in toata presa nationala de 20 de ani? Puls ca e plagiere de la plagiere la alta plagiere, in lant, in care autorii reali nu mai sunt numiti, dar apar mereu in fata postatori compulsivi notorii care nu dau numele autorilor. Unul din cei necitati in text de activenews, dar i se iau informatiile la a 10-a mana, este legionarul Ion Mota. E citat in schimb Ion Coja ca autor, ceea ce e fals, caci acesta a postat doar informatiile, mentionand ca le-a “primit” si ca autorul e “anonim”, desi si aceasta e tot o forma de plagiere si e curios ca un profesor sa nu recunoasca textele din cartile calsice si primordiale, pe care le cunoaste.