Autor: VASILICĂ MILITARU
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 199
În data de 26 octombrie 2025, o gupare de jandarmi aflată în dispozitivul de pază al Catedralei Mântuirii Neamului a fost sesizată de un pseudojurnalist vigilent de la Latrina 3, că un român credincios face propagandă fascistă distribuind revista CERTITUDINEA. De remarcat faptul că noii aleși ai Neamului prezenţi în Catedrală nu mai pot fi apăraţi de harul Duhului Sfânt și apelează la protecţia Sfintelor Bulane ale Jandarmeriei române.
Dan Constantin Ungureanu, coordonatorul de vânzări al revistei CERTITUDINEA, a fost oprit în trafic, percheziţionat și legitimat de o echipă de jandarmi din cadrul Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei Române și condus la Biroul de Investigaţii Criminale, Secţia 18 de Poliţie din cadrul Poliţiei Sectorului 5. Potrivit Procesului Verbal de aducere la cunoștinţă a calităţii de suspect, nedatat și neînregistrat, Dan Constantin Ungureanu a fost acuzat pentru că „răspândea cu titlu gratuit unor cetăţeni, mai multe ediţii ale ziarului Certitudinea, printre care și ediţia cu nr. 171, ce conţine simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul că în cuprinsul ziarului amintit anterior, era prezentată o fotografie ce îl reprezenta pe Adolf Hitler și Antony Bilnken, în timp ce aceștia efectuează salutul specific Germaniei naziste“.
Cu regret vă aduc la cunoștinţă faptul că personajul Antony Blinken nu este vreun criminal nazist, cum lasă să se înţeleagă Procesul Verbal. Acesta este un venerabil etnic evreu, după cum relatează ziarul The Jerusalem Post în ediţia din 15 februarie 2021, în articolul „De ce Antony Blinken este un simbol al solidarităţii dintre evreii americani și ucraineni“.
Strănepotul unui evreu ucrainean care a emigrat în SUA, în anul 1904, a ajuns Secretarul de Stat al administraţiei Biden. Cu un regret și mai profund vă aduc la cunoștinţă că Antony Blinken nu efectua salutul nazist, ci salutul globalist. După cum se poate observa lesne din fotografia expusă în revista CERTITUDINEA, Blinken are mâna stângă ridicată în sus. Pentru profani, explic faptul că numai mâna dreaptă ridicată cu fermitate în sus ar putea fi interpretată ca salut nazist. Cunoscătorii știu că acesta nu este salutul nazist ci anticul salut legionar al soldaţilor din Armata Imperiului Roman. Însă acestea sunt detalii care nu pot fi percepute de angajaţii unui stat poliţienesc.
Domnul inspector de poliţie a uitat să precizeze în Procesul verbal, faptul că fotografiile ilustrau un articol de fond semnat de Adrian Severin și intitulat sugestiv „Alegerea stăpânului este ultimul drept de care dispune omul liber înainte de deveni slugă“. Profesorul doctor în drept poate fi acuzat de orice, numai că ar fi nazist este chiar imposibil. A fost și rămâne un adept al Socialismului. Mai mult, într-un articol din ziarul Cotidianul, din 29 decembrie 2023, acesta declara: „Sunt un prieten al Israelului, dar și mai prieten al adevărului“.
Să revenim la articolul „nazisto – fascisto – legionar“ din CERTITUDINEA. Domnul Severin invoca un raport secret german din 4 noiembrie 1940 din Arhivele Naţionale ale României. La acea vreme Germania era un stat nazist iar pentru ilustrarea stării de fapt nu se potrivea mai bine decât imaginea conducătorului Statului nazist, Adolf Hitler. Profesorul Severin afirmă cu certitudine profesională un adevăr istoric: „La urma urmei, o mare parte a proiectului actualei UE își are originea în viziunea liderilor și experților naziști asupra Europei postbelice care, în ipoteza victoriei germane, urma să fie organizată ca un «imperiu prietenos», funcționând pe baze federale aparent liber consimțite dar sub conducerea Berlinului“.
Documentul nazist se referea la incapacitatea statului Român de a crea o alianţă sigură și durabilă cu Germania iar profesorul Severin concluzionează sceptic: „Greu de găsit vreo diferență între aceste citate datând din 1940 și cele ce se spun și se petrec astăzi în România. Atunci, ca și acum, sunt și români convinși că infrastructurile noastre nu se pot dezvolta decât sub biciul disciplinei străine și că economia română nu poate progresa decât preluând tehnologii occidentale“.
Fotografia care a stârnit controverse poliţienești pleacă de la tot ceea ce se abordează în articol, dar care poate fi concentrat în două fraze ale profesorului de drept: „În 1940 România era partenerul strategic al Germaniei. În 2016 România este partenerul strategic al SUA“. Cu menţiunea că România a mai trecut între timp și printr-un parteneriat eșuat cu Rusia sovietică. Contrapunerea celor două alianţe puse în discuţie au determinat cele două fotografii sugestive expuse faţă în faţă a doi lideri care au colonizat România: Hitler și Blinken. De aici, și mâinile diferite ridicate de cei doi lideri care indică cele două direcţii opuse, impuse dictatorial României: dreapta și stânga, iar România strivită la mijlocul ideologiilor.
Acesta este mesajul decriptat pentru profanii Ministerului de Interne. Face parte din semiologie, ceea ce se pare că nu pot pricepe subordonaţii d-voastră, domnule Cătălin Predoiu. Jurnalismul nu este despre cum să stai drepţi în faţa șefului și nici despre cum să aplici rigid texte de lege pe care nu le înţelegi. Jurnalismul este despre libertatea de exprimare care nu se învaţă decât din bunul simţ și din cumpăna dreptei măsuri.
Acest episod tragi-comic amintește de unul descris de veteranul închisorilor comuniste, Grigore Caraza, cu 21 de ani de încarcerare. A ajuns acolo din cauza unor miniștri ca domnia voastră, domnule Predoiu. Istorisirea este amintită de el în cartea de memorialistică Aiud însângerat. Redau episodul relatat în carte.
„Într-o zi, comandantul închisorii Jilava depistează o maximă scrijelită pe peretele unei celule: «Cine ştie să moară nu va fi niciodată rob» – Seneca.
Înfuriat peste măsură, Maromet le-a strigat celor din camera respectivă: «Care p…. mă-tii eşti Seneca, mă?! Ieşi afară!!!». Linişte în celulă. «N-auzi, mă?! Ieşi, mă, afară!!!». Aceeaşi linişte mormântală. Spumegând de mânie, Maromet se adresă unuia dintre însoţitorii săi: «To… to… tovarăşe mi… mi… miliţian, mergi la Grefă şi adu-mi tabelul camerei! Îl învăţ eu minte pe Seneca!!!».
Miliţianul îi aduse tabelul şi Maromet îl citi cu insistenţă de câteva ori, dar Seneca – nicăieri! Pentru că între timp se instalase o atmosferă de groază care nu prevestea nimic bun, un student îi spuse: «Domnule comandant, Seneca a plecat de dimineaţă la Tribunal pentru că astăzi avea termen şi probabil că se va întoarce după-masă».
După ce îl înjură şi pe student, luminat, Maromet i se adresă din nou miliţianului: «Mergi în poartă şi, când o veni Seneca de la Tribunal, să mi-l aduci mie! I-arăt eu lui Seneca, Dumnezeii mă-sii!».
După mai bine de jumătate de secol care a trecut de atunci, mă întreb dacă miliţianul l-o mai fi aşteptând şi acum pe Seneca, în poarta închisorii“ – a încheiat cu amărăciune mărturisitorul temniţelor comuniste.
Mă întreb și eu, domnule ministru: încă nu l-aţi arestat pe nemernicul acela de Seneca?
De n-ar fi un fel de oficial la Chinei, de când a fost numit la Beijing în 12 septembrie 2025 membru în conducerea globală a Silk Road Think Tank Association (SRTA), „una dintre cele mai puternice organizații inițiate de China“ dedicate promovării intereselor ei la nivel mondial, Adrian Severin ar putea trece, poate, drept naţional-socialist, sau „nazist“, cum spun evreii şi iudeo-comuiştii cu ură şi batjocură acestui curent politic, căci interpretează cu râvnă un rol de naţionalist preocupat de binele naţiunii, în cheia propagandei globale a Chinei, care se prăpădeşte de grija celor pe care vrea să-i desprindă de lumea occidentală.
Dar SRTA e comunistă, căci e fondată de Departamentul Internațional al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, şi de aceea nici domnul Adrian Severin nu poate fi „nazist“ (cum e scris în articol), căci ar fi opus comunismului.
Apoi, dl Severin ne-a adus Occidentul în România, împreună cu coechipierii săi din 1990, edci iar nu poate fi nazist. A fost ministru secretar de stat însărcinat cu reforma (1990-1991) şi preşedinte al Agenţiei Naţionale de Privatizare (1991-1992). Iată în acest sens şi o amintire a dlui col. S.R.I. (r) Vasile Zărnescu: „Legea nr. 15 din 8 august 1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale a fost emisă pe baza traducerii unui text din limba engleză absolut nepotrivit întreprinderilor românești, care funcționau în economia socialistă. Ofițerii specialiști ai S.R.I. au atras atenția conducerii țării că respectivul text în engleză a fost adus de către Adrian Severin și este absolut dăunător țării.“
Tot dl. Adrian Severin a mai fost ministru român de Externe în 1996-1997 şi președinte al Adunării Parlamentare a OSCE (Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa) și membru al Parlamentului European, până a plecat de acolo cu un scandal legat de faptul că făcea lobby sau vota din interes, angajat:
https://www.google.com/search?q=%22Adrian+Severin%22+condamnat+spaga
De la 1789 si pana acum toate razboaiele, revolutiile, molimele si organzitiile teroriste sunt opera acelorasi khazari care cu banii lor pun in scena aceste evenimente sociale pentru a-i imbarliga pe goimi unii impotriva altor pentru ca acestia sa se extermine reciproc. Ei sunt regizorii si finantatorii a tot si toate. Goimii mor ca prostii iar ei isi inmultesc averile pe seama lor. In 236 ani de la Revolutia Franceza au fost ucise sute de milioane de goimi in aceste evenimente iar ei tot s-au inmultit averile si s-au marit aria de dominatie. In razboaiele si revolutiile pe care le genereaza ei imprumuta banii ambelor tabere iar la sfarsit castiga indiferent ca unul din combatanti pieride si celalalt invinge. Si asa se face ca din 193 de tari de pe tot globul ei s-au impus guvernele lor in 157 dintre acestea. Pacea pe aceasta Terra se va asterne fi ori cand vor ramane doar ei ori cand vom ramane doar noi, goimii. In Ucraina khazarii i-au impins pe rusi si ucrainieni, popoare goimice ortodocse sa se macelareasca reciproc. Istoria este doar o piesa de teatru care se deruleaza dupa scenariile scrise, puse in scena si finantate de ei, khazarii. Ei sunt scenaristii si regizorii iar noi, goimii actorii care suferim si murim ca prostii fara sa ne dam seama de unde ne vine raul. https://www.activenews.ro/opinii/Tucker-Carlson-Chemtrails-sunt-reale-%E2%80%93-Haarp-secetele-uraganele-si-Sabotorii-Climatici-%E2%80%93-Operatiunea-Popeye-11-septembrie-si-ingineria-climatica-Planul-demonic-de-a-distruge-Planeta-%5Btraducere-integrala%5D-201036
Talmudul cartea Satanica! “A treia dogmă importantă a Talmudului, dar cea mai oribilă, mai teroristă, fiindcă incită deliberat la omor, este „Pe cel mai bun dintre goyim, ucide-l!“ Cititorul care s-a obișnuit cu imaginea unei cărți și care a auzit cîte ceva despre Talmud crede că este vorba despre o carte bine structurată pe anumite idei, cum sunt, de exemplu, celebra carte ELEMENTELE a lui Euclid, ETICA lui Baruch Spinoza, ESENȚA CREȘTINISMULUI, a lui Ludwig Feuerbach și altele asemenea. Eroare! Talmudul nu este o „carte“, ci este o compilație arbitrară, haotică de panseuri expuse de rabinii mai răsăriți, care erau capabili să încropească diverse comentarii la Pentateuh, comentarii etalate oral, timp de circa un mileniu. La fel și Tora a fost expusă oral multe secole, situație care a fost favorabilă leviților, întrucît au profitat și au falsificat textele Pentateuhului și, în genere, ale Vechiului Testament după cum le-au dictat interesele politico-militare!
Fapt elocvent, marele cărturar Bogdan Petriceicu Hasdeu a scris o broșură lămuritoare[10], în care surprinde diatribele contemporanilor contra supremației jidovești în continuă creștere prin acapararea finanțelor și a presei – situație semnalată și de Vasile Conta! Într-un articol scris chinuit și agramat, evident, de către talmudiști, care nu știu bine limba română, este făcută, sumar, o prezentare a ceea ce ar trebui să știe cititorul român despre Talmud – articol din care redăm, ad litteram, cîteva fragmente semnificative din textul de pe Internet, pe care vă recomand să-l descărcați acum, prin captură, căci e foarte posibil să fie modificat, fățuit, după ce acest studiu va ajunge la ochii postacilor jidovi, precum și în mîna procurorilor români jidoviți. Între paranteze drepte am introdus comentariile mele, marcate cu mențiunea „n.n., V.I.Z.“, la final.
„Talmudul este o compilație incertă, nesistematică și imprevizibilă“
«Talmudul (în ebraică, „învățătură” sau „studiu”) (…) este un text central al iudaismului rabinic, compus din Mișna și Ghemara. Este o compilație a opiniilor docte acumulate în scris până la sfârșitul secolului V e.n. [Talmudul a început să fie produs de către leviți, în forma sa orală, cu circa opt-nouă secole înainte de venirea lui Iisus Hristos! De aceea, Iisus Hristos le-a declarat iudeilor că El a venit să ÎNDREPTE LEGEA, nu să o strice, cum îl acuzau „înțelepții din Sinedriu“, ca să caute motiv să-L răstignească – n.n., V.I.Z.]. În majoritatea cazurilor, opiniile docte sunt prezentate sub formă de dialoguri și opinii minoritare pe lângă opinii majoritare. Textul talmudic conține numeroase elemente de legendă și folclor, acestea fiind enunțate ca o ilustrare sau sursă suplimentară a opiniilor docte. Pe lângă textul talmudic definitivat până la sfârșitul secolului V e.n. au fost adăugate diferite comentarii care, cu timpul, au ajuns să fie considerate ca o parte integrantă a studiului talmudic. Opiniile docte enunțate în Talmud tratează toate aspectele vieții umane prin perspectiva normativă a iudaismului. Axioma fundamentală a iudaismului este că Tora este divină, unică, eternă și irefutabil supremă. Tora este formată din primele cinci cărți din Sfintele Scripturi ebraice și arameice scrise de Moise. “Pentateuch” este termenul grec referitor la primele cinci cărți ale lui Moise. Etimologic, noțiunea de Tora este complexă și include “înțelepciune”, “învățătură” precum și un sens arhaic de “lege”. Textul talmudic explică aplicarea practică a celor 613 porunci, care formează cultul mozaic.
“Învățătura” sau studiul de Tora este imperativul primordial al iudaismului, dat fiind că existența umană este și trebuie să fie reglementată în exclusivitate prin Tora. Necesitatea permanentă de a acumula și de aplica cunoștința de Tora în absolut toate domeniile vieții a creat necesitatea de a conserva, de a transmite și de a sistematiza opiniile înțelepților despre diferitele chestiuni tratate. Cronologic, “învățătură” orală, nescrisă, a fost prima modalitate de conservare a opiniilor și a comentariilor din secolele V î.e.n.-II e.n. Rabbi Yehuda Hanassi (135-220 e.n) a făcut prima compilație scrisă a opiniilor cunoscute până la vremea sa. Această lucrare este denumită Mișna, noțiune echivalentă cu “repetiție”, “studiu” sau eventual “studiu prin repetare”. Ghemara este stratul de opinii adăugate la textul talmudic în decursul secolelor II-V.
Inițial studiul religios la evrei a fost pe cale orală. Rabinii expuneau și dezbăteau legea (legea exprimată, în scris, în Biblia ebraică) (…). Această situație s-a schimbat drastic, în principal ca urmare a distrugerii statalității evreiești în anul 70 din era creștină [de către împărații romani Vespasian și Titus, care au distrus cel de-al doilea Templu, din Ierusalim, și i-au ucis pe toți iudeii pe care au reușit să-i prindă – n.n., V.I.Z.]. Deoarece rabinii trebuiau să confrunte o nouă realitate – adică un iudaism fără Templu (pentru a servi drept centru de predare și de studiu), vechiul sistem de studiu pe cale orală nu a putut fi menținut. Anume în această perioadă discursul rabinic a luat naștere și a început să fie înregistrat în scris. (…) Legea orală, (sic) a fost departe de a fi monolită, dar a variat între diferite școli. Cele mai renumite au fost la Școala lui Șammai și Școala lui Hillel. În general, toate opiniile, chiar și cele ne-normative, au fost înregistrate în Talmud [s.n. – V.I.Z.: deci, chiar și cele care erau doar niște trăsnăi sau incitare la omor aveau să devină „sacre“]. (…) Talmudul este o compilație incertă, nesistematică și imprevizibilă, compusă din versete din Tora și din întreaga Biblie, opinii ale participanților la dialoguri, alături de povești, legende și mituri. Subiectele tratate au tangență cu toate aspectele existenței umane și sociale, prin perspectiva axiomatică a supremației absolute a Torei. (…) Textul talmudic nu este clar sau uniform. În principiu, textul diferitelor straturi ale Mișnei este scris în ebraică cu un ingredient în limba arameică, la care se adaugă frecvent numeroși termeni foarte rari din latină, greacă, persană și mai ales, ebraică. Ghemara sau Talmudul propriu zis, babilonian și palestinian sau ierusalimic, este scris în limba arameică. Studiul sistematic al Talmudului este o activitate zilnică. Studiul întregului ciclu talmudic durează 5-6 ani. (…) Limba Talmudului ierusalimic este un dialect arameic de vest care diferă ca formă de arameica folosită în Talmudul babilonian. (…) Din momentul finalizării, Talmudul a devenit o parte integrantă a studiului religiei evreiești. Timp de secole au apărut mai multe școli de studiu a textelor talmudice»[11].
O expunere accesibilă, sinceră și cvasi-completă a structurii și multiplelor indicații ale Talmudului o dă Israel Shahak[12].
Talmudul prescrie riguros modul de viață iudaic
Opiniile, comentariile talmudice au fost emise de rabini, considerați „înțelepții“, „învățătorii Legii“, proveniți dintre leviți – după cum am relevat în cartea mea[13] –, care, astfel, deveniseră „comisarii“, activiștii ideologici din acele vremuri ale iudeilor, care le prescriau și le controlau riguros modul de viață. De aceea, Talmudul a devenit o scriere „sacră“, alături de Tora! Dar rabinii și-au menținut același rol și acum: ei au o autoritate absolută asupra enoriașilor, căci au drept de viață și de moarte asupra lor, prin darea heremului, care este blestemul suprem: adică este excomunicarea din toate comunitățile iudaice existente în lume! Dar heremul nu este echivalent cu anatema, cu „excomunicarea“ catolică sau cu „afurisenia“ ortodoxă, ci este o formă de pedeapsă penală absolută! Un jidov căruia rabinul i-a dat heremul nu mai poate viețui în nici o comunitate jidovească de pe Glob; dar, mai mult, oricare alt jidov poate să îl omoare pe jidovul căruia i s-a dat heremul, fără a fi pedepsit pentru respectiva ucidere, deoarece ucigașul „a îndeplinit o poruncă divină“, dată prin intermediul rabinului, reprezentantul lui Iehova pe Pămînt, întrucît rabinul este, simultan, „înțelept“, șef de sinagogă și judecător!
Pentru că supra-inteligentului iudeu sefard Baruch Spinoza – devenit o speranță a rabinilor, care-l vedeau ca un strălucit urmaș al lor la conducerea sinagogii – i se acrise să mai frecventeze sinagoga, rabinii l-au amenințat cu darea heremului, un fanatic a vrut chiar să-l asasineze și, fiindcă a persistat în refuz, în final i-au dat în mod festiv heremul, iar marele filozof Spinoza a fost nevoit să fugă din orașul său natal, Amsterdam!
Această a treia dogmă importantă este, într-adevăr, citată frecvent atît de apologeții talmudiști – ca să se laude cu duritatea și intransigența lor –, cît și de către criticii doctrinei talmudiste. Criticii, în totalitate, și-au manifestat oroarea față de acest panseu eminamente șovin și condamnabil în mod absolut. Josy Eisenberg (unul dintre cei mai mari șef-rabini ai Juifs-ilor din Franța) comentează această dogmă, dar „o dă cotită“: „În mai multe rînduri, rabinii emiseseră judecăți deosebit de severe cu privire la păgîni, mergînd pînă la a spune: pe cel mai bun dintre ne-evrei, omoară-l! Este adevărat că ei foloseau exact aceeași expresie cu privire la medici: pe cel mai bun dintre medici, omoară-l și că aici era vorba de o judecată de valoare decît de o incitare la omor! Ce are a face: dacă prin „ne-evrei“ Talmudul desemna – așa cum considerau adversarii Iudaismului – nu pe păgîni, ci pe toți cei care nu sînt și nu vor fi niciodată evrei, urmează că această carte trebuie considerată o carte sectară, insultătoare și care trebuie să fie cenzurată». Este clar, aici, că josnicul rabin vrea să inducă ideea că îndemnul talmudic la omor este o bagatelă! Și, totodată, aruncă vina acestei interpretări exclusiviste tot în spinarea ne-iudeilor, a goyim-ilor, care n-ar înțelege cît de concilianți, de toleranți sunt jidovii! Vorba lui Ioan Slavici: Să nu-i omori și să-i arunci în Dunăre?![14]”
Eliana Popa o sosocara a cantecui nationalist, 10+++++++++++++++-..! https://www.bing.com/videos/riverview/relatedvideo?q=cantece%20eliana%20popa&mid=139E41244931A8C2D75C139E41244931A8C2D75C&ajaxhist=0
Securitatea trădătoare
Generalul Talpes a afirmat ca-n 1985, Gorbaciov satanistul a vandut Romania pe 35 de miliarde de dolari Itzraelei. “„Vă prezentăm în sinteză ideile principale expuse de profesorul universitar doctor Corvin Lupu în cadrul unei emisiuni difuzate în direct de postul de televiziune România Civică (ROC TV) în data de 3 decembrie 2022. Emisiunea a fost moderată de Calistrat Atudorei.
Performanțele de excepție ale industriei României socialiste
După decembrie 1989 conducerea României, în special guvernul Petre Roman, a acreditat ideea că industria României nu ar fi decât „un morman de fiare vechi” și ca urmare trebuie lichidată și vândută. Este însă necesar să știm că în realitate industria românească de până în 1989 era situată pe multe domenii la standardele cele mai înalte din lume. Iată câteva exemple:
Pe platforma Pipera din București, construită în colaborare cu francezii, se produceau calculatoare sub patent francez;
Autocamioanele și autobuzele fabricate la Brașov și la București aveau patente germane MAN;
Avioanele RomBac se fabricau sub patent Rolls Royce;
Locomotivele de la uzinele Electroputere Craiova, care erau dintre cele mai performante din lume, aveau patent elvețian;
La Reșița se fabricau motoare de vapoare după licență RENK, din Germania Federală;
Centrala nuclearo-electrică de la Cernavodă a fost construită sub licență și patente din Canada;
România era a treia țară din lume, după SUA și Japonia, care fabrica anvelope gigant pentru autobasculante de 100 de tone;
Doar în România și Japonia se fabricau șuruburi cu bile, utilizate în industria nucleară și în industria aero-spațială;
Fabrica de diamante sintetice, care era extrem de profitabilă, fusese construită în București după un patent din Suedia. Aceste diamante erau utilizate și în forajul de mare adâncime, fiind capabile să sfărâme orice tip de rocă;
În anul 1985 România producea 14 milioane de tone de oțel. În prezent se mai produc pe teritoriul României doar trei milioane de tone și chiar și acelea aparțin unor companii străine.
România producea 400.000 de tone de aluminiu. Azi producția este aproape zero.
Eram recunoscuți ca foarte buni producători de motoare electrice. În 1980 România genera 19 milioane de kilowați. În prezent mai producem doar 700.000 de kilowați. Trebuie spus că securiștii trădători de la noi agreează acum foarte mult ideea închiderii unităților autohtone de producție a energiei pentru ca din tranzacțiile care aduc energie din afara țării să câștige cât mai mulți bani din mită. Vorbim aici despre energia electrică, dar și despre gaz și petrol.
După anul 1970 România producea 13-14 milioane de tone de petrol anual, 8,5 milioane de tone de motorină, 10 milioane de tone de păcură. Tot ceea ce a deținut compania Petrom a fost vândut companiei austriece OMV, care extrage petrolul în folosul străinilor și nu plătește decât o infimă parte din redevențele care se practică internațional. Petrom era cea mai mare companie de stat românească și era un ax al economiei țării. Vânzarea ei și exploatarea pe nimic a resurselor țării reprezintă un jaf imens!
Până în 1989 România producea anual 500.000 de tone de uleiuri minerale, iar în prezent nu mai producem nimic, importăm totul.
Erau 12,5 milioane de locuri de muncă, aveam peste 1.000 de mari întreprinderi ce aveau aproximativ 10.000 de angajați fiecare. Toată această imensă forță de muncă organizată reprezenta un imens obstacol pentru cei care urmăreau să facă din România o colonie și tocmai de aceea au distrus capacitatea României de a mai avea o industrie de mare anvergură.
În anul 1980 se fabricau în România anual 1600 de excavatoare, 71.000 de tractoare, 600 de vagoane de trenuri pentru călători, 14.000 de vagoane de tren de marfă. Acum în România nu doar că nu se mai fabrică aproape nimic din toate astea, dar în ultimii ani au fost dezmembrate și date la tăiat 100.000 de vagoane.
Se produceau în medie 144 de nave maritime de diferite tonaje pe an.
Este necesar să știm că după anul 2000 au fost exportate 50 de milioane de fier vechi, deșeuri de cupru, deșeuri de aluminiu și alte metale neferoase în valoare de peste 10 miliarde de euro.
A fost exportat lemn brut în valoare de peste opt miliarde de euro.
În domeniul agriculturii se producea atât de mult încât pentru consumul intern era suficientă doar 25% din producție. Restul era dat la export. Într-adevăr, pentru că se urmărea plata datoriei externe se dădeau alimente la rație și nu era abundență pe piața internă, dar nu era nici pe departe foamete.
Jaful practicat de Securitate
Este relevant că după anul 1982 a început să fie indusă în special prin postul de radio subversiv Europa Liberă (care era susținut de CIA) că industria României ar fi un morman de fiare vechi”. Între membrii rețelei de trădători de la Europa Liberă se numărau Nestor Rateș, Emil Hurezeanu, Ioana Măgură Bernard, Neculai Constantin Munteanu sau Liviu Tofan.
În 1982, prin generalul Iulian Vlad (șeful militar pe România de la acea vreme), Securitatea a reușit să îl păcălească pe Ceaușescu inducându-i convingerea falsă că cei mai de încredere oameni pe care îi poate avea sunt exact securiștii. Pe această bază l-au convins să dea Securității controlul comerțului exterior al țării. Agenții Securității gestionau sute de conturi bancare ale statului folosind numele lor de persoane fizice, ca unici deținători ai codurilor și parolelor de acces la respectivele conturi. Acești agenți ai Securității, cam 330 la număr și care aveau funcția de „director de credit”, au executat la ordin acțiuni de căpușare a economiei României. Ei făceau asta în numele obiectivului național asumat în acea perioadă și anume achitarea datoriei externe a României. Cea mai importantă dintre întreprinderile securiștilor era Întreprinderea de Comerț Exterior (ICE) Dunărea.
Conjunctura era că Fondul Monetar Internațional, care acordase României cu câțiva ani înainte împrumuturi la dobânzi foarte mici, a dublat în anul 1982 dobânda. A făcut asta în mod unilateral și brusc. De ce? Pentru că păpușarii internaționaliști constatau cu mare nemulțumire că România începuse să urce vertiginos ca putere economică. În aceste condiții Ceaușescu a decis că trebuie să scape de acea datorie la FMI urmând ca pe viitor România să își finanțeze singură, autonom și suveran, proiectele de investiții și de cercetare. Mai mult, Ceaușescu a plănuit împreună cu liderii din Kuweit, China, Siria, Iran, Libia și Irak (și altele) crearea unui fond internațional de investiții, cu dobânzi mici. Erau state care fuseseră colonii ale Vestului, dar la acea vreme se eliberaseră și se poziționaseră ca membri în Mișcarea de Nealiniere. Deși făcea parte din CAER și Tratatul de la Varșovia, România regimului Ceaușescu era mai interesată de a face alianță cu statele și Mișcarea de Nealiniere.
Tot securiștii l-au îmbrobodit pe Ceaușescu și prin a-l face să accepte cultul personalității cu sintagme de genul „mult-iubitul conducător”, „cel mai iubit fiu al patriei”. În realitate această practică i-a subminat enorm de mult prestigiul în fața poporului. De altfel poporul era și el mințit de Securitate și nu prea avea habar că Ceaușescu urmărește să achite datoria externă pentru a face din România o țară suverană.
Securitatea a administrat comerțul extern al României socialiste timp de șapte ani, din 1982 până în 1989. La Institutul Mondial de Economie erau trimiși cei mai bine pregătiți securiști, absolvenți ai ASE. Unii au fost deconspirați ca fiind și ofițeri acoperiți ai Securității, cum ar fi Mugur Isărescu sau Eugen Dijmărescu. Propaganda Securității începuse să meargă pe linia că producția României este slabă, că nu generează suficient profit. Era o minciună sfruntată întreținută de securiști pentru că profitul real, care era uriaș, era căpușat (fraudat) chiar de ei, prin conturile personale. Până în 1989 agenții Securității și-au ținut banii în conturi pentru că sistemul bancar internațional le oferea o dobândă extrem de avantajoasă. Suma totală furată de securiști din avutul obștesc al României ajunsese în 1989 la suma de 32 de miliarde de dolari, la valoarea de atunci a dolarului. Era o sumă gigantică, ce depășea cu mult ceea ce fusese datoria externă a României (aproximativ 20 de miliarde). Astăzi acele sume ar valora probabil cam 300 de miliarde de dolari. În ianuarie 1990 Securitatea mai lăsase în Bancorex doar două miliarde de dolari și 600 de milioane de ruble.
Bineînțeles, acești agenți ai Securității române nu acționau doar de capul lor. Erau subordonați și unor servicii de informații externe, în primul rând față de KGB. Sovieticii chiar doreau ca economia României să fie fraudată. Să nu uităm că URSS urmărea prin Planul Niestr să îl înlocuiască pe Ceaușescu cu un lider devotat Moscovei. Securitatea trădătoare a lucrat pentru KGB până în 1992, când în România a venit Manfred Werner și s-a produs o reorientare a politicii, o schimbare de stăpâni. Serviciile de informații române au început să lucreze pentru CIA și alte servicii occidentale. Așa cum am arătat și în articolele trecute, până în 1989 securiștii români s-au temut să se lupte cu KGB-ul pentru că știau că în caz contrar ar fi uciși în scurt timp, fără milă.
Cert este că directorii de conturi de până în 1989 au devenit miliardarii români apăruți brusc după 1990. Este o listă foarte lungă din care menționăm doar câțiva: Ioan Niculae, Eugen Dijmărescu, Mugur Isărescu (care a fost făcut și general de securitate), Ion Țiriac (făcut și el general), frații Păunescu, Dinu Patriciu (care aparent ar fi murit, dar a fost văzut bine-mersi de multe persoane prin Austria), Dan Adamescu, Constantin Rotaru, Gabriel Popoviciu, Victor Angelescu, Gruia Stoica (ajuns magnatul regiei feroviare private), Dan Voiculescu (ajuns director la firma Crescent și proprietar al trustul de presă Intact), Nicolae Dumitru (zis Niro, cu firma Niro), generalul Victor Atanasie Stănculescu.
În 22 decembrie 1989 Securitatea a fost desființată și Armata a preluat și serviciile speciale. Chiar securiștii de la Centrul de Informare privind arhivele Securității au strigat în gura mare că cer desființarea Securității. Motivul real era că doreau să facă dispărute dosarele care puteau dovedi că au fost furat sume colosale. I. C. E. Dunărea a fost desființată (făcută să dispară) în aprilie 1990, dar fără a consemna oficial hotărârea respectivă de guvern (în Monitorul Oficial), ceea ce este foarte semnificativ.
După ce au fost o vreme în opoziție cu noua conducere impusă de Moscova (adică Iliescu și minoritarii lui evrei-khazari cum ar fi Petre Roman, Silviu Brucan, Virgil Măgureanu, Alexandru Bârlădeanu, Dan Marțian), securiștii au fost plasați în funcțiile de conducere a statului. Promovarea a avut loc după fenomenul Piața Universității, în mai 1990. Trebuie știut că primele revolte ale minerilor (de exemplu mineriada din 28 ianuarie 1990 sau cea din 18 februarie 1990) au fost generate chiar de securiști. Ei au avertizat astfel regimul Iliescu că dacă nu colaborează poate fi răsturnat. Unul dintre conducătorii Securității era Dumitru Mazilu, care se dădea mare dizident, dar care de fapt era conducătorul Școlii de Securitate. Minerii, ca masă de manevră, au fost chemați mai târziu și de noua putere condusă de Iliescu, mai exact în 13 iunie 1990. Fenomenul Piața Universității, ca demers general, repetăm, a fost creat de Securitate. Ei sunt cei care au „aprins flacăra”. Da, este adevărat că au venit și mulți oameni nemulțumiți care erau sinceri, dar evenimentul fusese inițiat chiar de Securitate. Se știe acum că personaje care se prefăceau a fi mari patrioți, precum Stelian Tănase sau Marian Munteanu, au fost de fapt agenți ai Securității. În timpul Pieței Universității, Ion Iliescu și securiștii s-au înțeles după care au început să lucreze împreună.
Criza ceaușistă a fost special indusă populației de către Securitate sub oblăduirea Moscovei sovietice în scopul de a provoca nemulțumire în rândul populației. Au fost astfel create premisele „necesare” (în viziunea KGB) răsturnării lui Ceaușescu.
Notă importantă: pentru dezvăluirile pe care le face, dl. profesor Corvin Lupu a primit de multe ori amenințări cu moartea prin telefoane de la anonimi. Aceasta reflectă foarte elocvent valoarea informațiilor pe care avem șansa să le aflăm.”
Adrian Majuru – Ce vor khazarii? “Se ştie că, atunci când e să dispară un popor, întâi dispare înalta societate şi odată cu ea şi literature.”, afirma scriitorul sârb Milorad Pavič în romanul lexicon „Dicţionarul khazar”. Putem oare considera România, din punctul de vedere al literaturii şi al înaltei societăţi, că se află în afara acestei ecuaţii enunţate de Pavič? Nicidecum!
De ce se referă Milorad Pavič la acest crud adevăr istoric? În primul rând, din perspectiva ţării sale. Teritoriile nu aparţin celor care le revendică, ci numai celor care le stăpânesc! De pildă, Kosovo este vatra de formare a poporului sârb. Astăzi este o zonă locuită în majoritate de albanezi. Musulmani. Sunt în istorie circumstanţe istorice care pot reformata cultural populaţii sau chiar popoare întregi. Dar sunt şi alte circumstanţe în care se pot împlini respectiva reformatare culturală a unui popor, precum şi recalibrarea lui intelectuală faţă de puterea de reacţie şi diminuare la adaptare. Este vorba de circumstanţe impuse, planificate cu atenţie şi monitorizate în detaliu. Cu alte cuvinte, cum poţi lua în stăpânire o ţară? Ce faci cu poporul care o locuieşte?
Milorad Pavič avertizează de fapt asupra celei mai teribile arme de distrugere a unui popor. Este vorba de cea mai primejdioasă realitate cu care s-ar putea confrunta un popor înainte să dispară din istorie: alterarea valorilor!
Prin alterarea valorilor, un popor poate deveni altceva în decursul timpului sau poate deveni foarte vulnerabil în perspectiva unei eventuale colonizări culturale din exterior. Valorile sunt forţele care modelează întreaga societate şi dau consistenţă rezistenţei în faţa presiunilor de schimbare venite din exterior. Când valorile din interior dispar prin marginalizare continuă, în vidul creat, pot fi aduse noi valori culturale, diferite etnic, dar şi confesional. În fond, procesul de romanziare s-a petrecut la fel în mai puţin de 200 de ani!
România se va destrăma tocmai din această cauză: alterarea deliberată a valorilor.
Iar această destrămare are ca punct de plecare exact profeţia lui Milorad Pavič: „Se ştie că, atunci când e să dispară un popor, întâi dispare înalta societate şi odată cu ea şi literatura.” Pe internet circulă câteva articole cu argumente ample despre adevărul enunţat de Pavič. Iată care sunt realităţile care vor determina destrămarea ţării noastre:
– „(…) în ultimul timp românii sunt goniţi din propria lor ţară prin politici care descurajează instituţia familială, concomitent cu scăderea ratei natalităţii şi implicit scăderea ratei demografice;
– crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei prin otrăvirea hranei din comerţ cu substanţe nocive corpului uman şi slăbirea până la declin a sistemului de sănătate publică, creşterea ratei mortalităţii;
– îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă;
– distrugerea coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc;
– disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat şi distrug în continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială, artă etc.; ultimele bastioane a ceea ce însemna siguranţă naţională şi patriotism (internele şi apărarea) au fost distruse prin aceleaşi politici de proastă finanţare a instituţiilor şi subsalarizarea personalului acestor instituţii, fapt ce a cauzat plecarea personalului competent şi angajarea unor persoane nepregătite în domeniu, incompetente şi predispuse la corupţie – rezultatul s-a văzut!”
Alterarea culturală este determinată pe trei căi:
1. Slăbirea şi aservirea economică, banul determinând chiar schimbarea etniei, după modelul clienţilor romani, care în schimbul stipendiilor se transformau în supuşi fideli ai patronului. Apoi avem precedentul Greciei, de stat falimentat şi apoi vândut la bucată.
2. Asimilarea cu altă etnie şi aici vezi; mediatizarea spectacolelor subculturale a programelor de divertisment cu nuanţe de mahala de etnie rromă (miss piranda, nunţi şi petreceri cu interlopi), includem aici şi muzica ca factor cultural formator (manelele).
3. Diminuarea patriotismului care se manifestă prin promovarea obedienţilor politici ca mari valori pe când românii care au ceva de spus în profesia lor sunt marginalizaţi. Totul se aseamănă cu un genocid cultural foarte dibaci făcut.
Alterarea valorilor este primejdioasă cu atât mai mult cu cât se face cu mâna noastră. Cu sprijinul elitelor trădătoare, care pentru zece arginţi vând tot.”Acasă
Articole
Știri
Prezentări
Contact
khazari
Adrian Majuru – Ce vor khazarii?
03/06/2021/0 Comments/in Articole/by Patrick Matis
khazari
Adrian Majuru – Ce vor khazarii?
„Se ştie că, atunci când e să dispară un popor, întâi dispare înalta societate şi odată cu ea şi literature.”, afirma scriitorul sârb Milorad Pavič în romanul lexicon „Dicţionarul khazar”. Putem oare considera România, din punctul de vedere al literaturii şi al înaltei societăţi, că se află în afara acestei ecuaţii enunţate de Pavič? Nicidecum!
De ce se referă Milorad Pavič la acest crud adevăr istoric? În primul rând, din perspectiva ţării sale. Teritoriile nu aparţin celor care le revendică, ci numai celor care le stăpânesc! De pildă, Kosovo este vatra de formare a poporului sârb. Astăzi este o zonă locuită în majoritate de albanezi. Musulmani. Sunt în istorie circumstanţe istorice care pot reformata cultural populaţii sau chiar popoare întregi. Dar sunt şi alte circumstanţe în care se pot împlini respectiva reformatare culturală a unui popor, precum şi recalibrarea lui intelectuală faţă de puterea de reacţie şi diminuare la adaptare. Este vorba de circumstanţe impuse, planificate cu atenţie şi monitorizate în detaliu. Cu alte cuvinte, cum poţi lua în stăpânire o ţară? Ce faci cu poporul care o locuieşte?
Milorad Pavič avertizează de fapt asupra celei mai teribile arme de distrugere a unui popor. Este vorba de cea mai primejdioasă realitate cu care s-ar putea confrunta un popor înainte să dispară din istorie: alterarea valorilor!
Prin alterarea valorilor, un popor poate deveni altceva în decursul timpului sau poate deveni foarte vulnerabil în perspectiva unei eventuale colonizări culturale din exterior. Valorile sunt forţele care modelează întreaga societate şi dau consistenţă rezistenţei în faţa presiunilor de schimbare venite din exterior. Când valorile din interior dispar prin marginalizare continuă, în vidul creat, pot fi aduse noi valori culturale, diferite etnic, dar şi confesional. În fond, procesul de romanziare s-a petrecut la fel în mai puţin de 200 de ani!
România se va destrăma tocmai din această cauză: alterarea deliberată a valorilor.
Iar această destrămare are ca punct de plecare exact profeţia lui Milorad Pavič: „Se ştie că, atunci când e să dispară un popor, întâi dispare înalta societate şi odată cu ea şi literatura.” Pe internet circulă câteva articole cu argumente ample despre adevărul enunţat de Pavič. Iată care sunt realităţile care vor determina destrămarea ţării noastre:
– „(…) în ultimul timp românii sunt goniţi din propria lor ţară prin politici care descurajează instituţia familială, concomitent cu scăderea ratei natalităţii şi implicit scăderea ratei demografice;
– crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei prin otrăvirea hranei din comerţ cu substanţe nocive corpului uman şi slăbirea până la declin a sistemului de sănătate publică, creşterea ratei mortalităţii;
– îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă;
– distrugerea coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc;
– disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat şi distrug în continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială, artă etc.; ultimele bastioane a ceea ce însemna siguranţă naţională şi patriotism (internele şi apărarea) au fost distruse prin aceleaşi politici de proastă finanţare a instituţiilor şi subsalarizarea personalului acestor instituţii, fapt ce a cauzat plecarea personalului competent şi angajarea unor persoane nepregătite în domeniu, incompetente şi predispuse la corupţie – rezultatul s-a văzut!”
Alterarea culturală este determinată pe trei căi:
1. Slăbirea şi aservirea economică, banul determinând chiar schimbarea etniei, după modelul clienţilor romani, care în schimbul stipendiilor se transformau în supuşi fideli ai patronului. Apoi avem precedentul Greciei, de stat falimentat şi apoi vândut la bucată.
2. Asimilarea cu altă etnie şi aici vezi; mediatizarea spectacolelor subculturale a programelor de divertisment cu nuanţe de mahala de etnie rromă (miss piranda, nunţi şi petreceri cu interlopi), includem aici şi muzica ca factor cultural formator (manelele).
3. Diminuarea patriotismului care se manifestă prin promovarea obedienţilor politici ca mari valori pe când românii care au ceva de spus în profesia lor sunt marginalizaţi. Totul se aseamănă cu un genocid cultural foarte dibaci făcut.
Alterarea valorilor este primejdioasă cu atât mai mult cu cât se face cu mâna noastră. Cu sprijinul elitelor trădătoare, care pentru zece arginţi vând tot.
Ce vor khazarii? Patria lor! ar putea fi răspunsul. Care patrie? Cine sunt ei? Khazarii sunt turci iudaizaţi în secolul VIII şi care au rămas aproximativ în vatra imperiului lor din Europa Orientală (Ungaria, Polonia, sudul Rusiei). Acest imperiu a existat între Marea Caspică, Munţii Caucaz şi fluviul Nistru la apus. Dar spaţiul românesc de azi nu a fost în afara zonei lor de stăpânire şi influenţă. Nu insist aici asupra acestor detalii atât de îndepărtate, le-am publicat în studiul meu „Evreii khazari. Istorie şi etnografie românească” (revistele „Altera”, anul IX, nr. 20-21, Tg.-Mureş, 2003, şi „Plural”, nr. 27, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2006, dar şi volumul „Legenda Khazară”, Editura Caligraf, 2008).
Revenind la întrebarea din titlu, îmi amintesc de câteva precedente istorice, pentru care istoria încearcă diferite abordări. Sub Stalin, prin anii 1945-1948, a existat proiectul unui stat iudeu în Crimeea, dar Stalin s-a opus acestui proiect argumentând, într-un final, că există deja o republică evreiască cu centrul la Birobidjan, pe fluviul Amur, în Extremul Orient, îndepărtând acest proiect de Europa. Într-un târziu a fost îndepărtat şi el, prin otrăvire, fiind cunoscut deja publicului larg „complotul medicilor evrei de la Kremlin”.
Dar khazarii sunt poate cel mai fascinant popor din istorie. Au dispărut în aparenţă fără urmă prin anul 1000, dar au rămas totuşi aici. Prin disimulare, substituire şi întotdeauna printr-o foarte abilă şi subtilă particularitate. Iată un detaliu banal în aparenţă: Ungaria este o ţară catolică, dar maghiarii ardeleni sunt astăzi reformaţi. Iar partea cea mai arhaică a Transilvaniei, vechii soldaţi de frontieră, avangarda cuceririi Transilvaniei în Evul Mediu îndepărtat, este din nou aruncată în faţă! Secuii, care nu sunt maghiari, etnic vorbind, ci „evrei neofiţi”, după cum spun unii ardeleni, sunt îndemnaţi la nesupunere civică şi sunt invitaţi la referendum local în martie 2012, pentru mult visata autonomie. Dar se pare că nu numai Transilvania este miza, ci întreaga Românie.
“Despre evrei
17 noiembrie 2025|Doctrină naţionalistă, Holocaust
Document trimis pe un grup Whatsapp.
Dupa legea lui Vexler adoptată de Parlamentul “Român” rămânem fără scriitorii, istoricii si oamenii politici care au pus umărul la propasirea nației. Suntem străini in propria noastră țară.
ION BRĂTIANU: „Evreii sunt o plagă socială, deoarece prin numărul lor mare ne amenință, cum știe toată lumea, națiunea”.
B.P. HAȘDEU: „Se numără trei trăsături hidoase ale evreilor: tendința de a câștiga fără muncă, absența oricărui simț al demnității și ura față de toate popoarele”.
VASILE CONTA, reacționând la Tratatul de la Berlin, 1878, care impunea acordarea de cetățenie evreilor și drepturi egale cu românii: „Dacă nu luptăm împotriva evreilor, vom pieri ca națiune”.
VASILE ALECSANDRI: „Cine sunt invadatorii, de unde vin, ce vor? Sunt inși activi, inteligenți, neobosiți în îndeplinirea țelurilor lor. Sunt aderenții celui mai grosolan fanatism religios, cei mai exclusiviști dintre locuitorii Pământului, cei mai inasimilabili de către alte popoare. Țara lor e Talmudul, puterea lor e fără limite pentru că se bazează pe sprijinul altor două forțe: francmasoneria și aurul”.
IOAN SLAVICI: „Evreii sunt o boală. Ei resping orice altă religie. Dumnezeul lor respinge alți Dumnezei. Soluția ar fi expulzarea lor din România. Dar, n-o să-i primească nimeni.
OCTAVIAN GOGA: „Există o stare de război între români și evrei. Și urmează o furtună purificatoare, prin care tinerii români vor salva țara de paraziții, de secrețiile impure venite din Galiția care amenință existența statului român”.
ALEXANDRU D. XENOPOL: „Numai evreii care se botează sunt potriviți spre a primi cetățenia. Cei care nu se convertesc la creștinism să fie eliminați din țară”.
MIHAIL KOGĂLNICEANU a pus în aplicare un plan sistematic de eliminare a evreilor din satele românești și când i s-au făcut reproșuri de către cancelariile europene, a replicat: „Astea sunt trebile interne ale României”.
NICOLAE IORGA: „Evreii de pretutindeni, întreaga jidovime, acționează împotriva României. A da drepturi evreilor înseamnă că România nu va mai fi România. Evreii sioniști ne urăsc și nu ne iartă niciodată că suntem unde suntem și nu ne ducem noi la Sion, pentru a-i lăsa pe d-lor aici”.
MIHAI EMINESCU: „Ne e silă de cestiunea israelită, întrucât consistă din exigențe jidovești și ne rezervasem ca măcar să nu vorbim de ea decât atunci când țara noastră ar fi ținta unui atac, fie dinăuntru, fie din afară. A solicita intervenirea diplomatică sau înarmată a străinilor contra țării în care trăiești este un act de înaltă trădare comis împotriva acelei țări. Alianța solicită pe toate căile această intervenire. Mii de evrei din țară fac parte din Alianță. Deci mii de evrei din țară sînt trădători. În Rusia i-ar aștepta Siberia. În Franța, deportarea, în alte locuri, închisoarea; la noi însă se bucură de deplină libertate, ne înjură presa evreiască cum poftesc”.
Majoritatea covârșitoare a personalităților cultural-politice românești din acea perioadă și din interbelic („Dacă aș fi evreu acum, m-aș sinucide” – Emil Cioran, 1939) sunt antisemite! Oare de ce?”