Autor: MIRON MANEGA

Am aflat „pe surse” de o dezbatere pe un grup WatsApp al UZPR la care nu am acces, dar în care este vorba, la modul denigrator, și de subsemnatul. Ceea ce mă legitimează să comentez, căci sunt în legitimă apărare.

N-am să dau numele celui care nu poate dormi de mine și de puținii mei susținători, dar pot să-l numesc, simbolic, Farfuridi sau Brânzovenescu (sau Farfuridi Brânzovenescu, căci analogia cu Dandanache îi e rezervată președintelui interimar). De altfel, numele real e atât de insignifiant încât, pomenindu-l, i-aș conferi o importanță pe care nu o merită. Tipologia de gândire pe care o reprezintă, da, merită pomenită și taxată, căci încarnează perfect fantoma limbajului forestiar din anii ’50. Citez:

„Cu stupoare, constatat că această platformă, concepută în cu totul alt scop, este acaparată de o grupare minusculă, câțiva colegi, în numele «libertății de exprimare», transformând-o în tribună de propagandă a unor ideologii extrem de periculoase, atacând, fără noimă, absolut toate organismele de conducere democratice ale UZPR (alese  statutar de către Adunarea generală!), aduc acuze, total nefondate și neargumentate, membrilor Consiliului Director și comisiilor, tuturor celor care nu le împărtășesc opiniile (considerați dușmani ce trebuie reduși, prin orice mijloc, la tăcere!), scoțând în spațiul public subiecte ce țin strict de viața internă a Uniunii, cu grave prejudicii de imagine profesiei de ziarist, membrilor acestei asociații!”.

Domnul Farfuridi Brânzovenescu, marcat de stupoarea constatării că „o grupare minusculă” a acaparat platforma (foarte tare acest grup, dacă a reușit să înghită ceva mai mare ca el!) e stânjenit de libertatea de exprimare pe care o consideră „propagandă a unor ideologii extrem de periculoase”. Care or fi aceste ideologii nu spune. Spune în schimb că alde subsemnatul & comp „aduc acuze, total nefondate și neargumentate, […] tuturor celor care nu le împărtășesc opiniile (considerați dușmani ce trebuie reduși, prin orice mijloc, la tăcere!)”. Aici am crezut, pentru o clipă, că se adresează celui pe care îl vede zilnic în oglindă, dar m-am înșelat. Cât privește „gravele prejudicii de imagine [aduse] profesiei de ziarist, membrilor acestei asociații!”, cred că dl Farfuridi Brânzovenescu confundă profesia de ziarist cu impostura profesiei de ziarist care, în loc să susțină libertatea de exprimare, o suprimă.

Și, ca să fie convingător, dl Farfuridi Brânzovenescu punctează decisiv, postând o captură de la Realitatea Tv, în care subsemnatul a rostit următoarele cuvinte: „După părerea mea, aproximativ 90% din jurnaliștii români sunt fie mercenari, fie idioți utili, fie idioți inutili”. Cred că această răbufnire echivalează cu un autodenunț de încadrare în cei 90% (sau câți or fi), întrucât niciun ziarist care se știe cinstit nu-și pune mâna-n „carp” (ca să citez nereușita tentativă de subtilitate polemică a „petiționarului”).

Tonul epistolei e atât de plângăcios, încât mă opresc aici, ca să nu-mi dea și mie lacrimile. Ba chiar încerc să-i consolez, pe el și pe cei din spatele lui, dedicându-le parafraza unui distih memorabil al răposatului Ioan Gyuri Pascu:

„I-auziți cum cântă Cucu,

Nu vă faceți un seppuku?”

Am scris deja prea mult despre nimic. Aș mai adăuga, totuși, o frază semnificativă din jelania comică a celui pe care l-am numit Farfuridi Brânzovenescu: „Tot ca o opinie personală, această platformă ar trebui să aibă și ia un regulament”.

Aferim, efendi! Sau, vorba lui nenea Iancu: „Cinste și gramatică…!”