Autor: Prof. Univ. MARIAN RIZEA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 127

Material preluat, parțial, de la comisia din prima legislatură, din raportul personal al senatorului Sergiu Nicolaescu şi completat în legislaţia a II-a de semnatarii acestui raport (fragment)

__________________________

În desfăşurarea evenimentelor revoluţionare din decembrie 1989 un loc aparte l-au ocupat acţiunile de dezinformare şi diversiune psihologică şi radioelectronică executate de forţe necunoscute, acţiuni ce s-au caracterizat prin folosirea unei game largi, variate, de metode şi procedee moderne pentru realizarea dezinformării, diversiunii şi bruiajului, precum şi prin utilizarea pe scară largă a unor tehnici şi mijloace specifice. Astfel de acţiuni intră în sfera de cuprindere a războiului psihologic şi a războiului electronic, reprezentând domenii importante de manifestare în războiul modern. Analiştii militari denumesc aceste domenii ale luptei armate, ca „război special” sau „război curat”.

În timpul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, asupra ţării s-a declanşat această categorie de război, combinată cu acţiuni de război psihologic şi de diversiune armată şi terestră […].

Amploarea acţiunilor organizate şi desfăşurate pe timpul revoluţiei, precum şi efectele obţinute conduc la aprecierea certă că au existat planuri pregătite din timp, bine concepute şi puse în aplicare pe rând sau concomitent. Pentru materializarea măsurilor preconizate s-au folosit comunicaţiile mass-media, îndeosebi televiziunea, precum şi căile telefonice şi radio în funcţiune, inclusiv cele aparţinând Ministerelor Apărării Naţionale şi de Interne. Astfel, ţara s-a confruntat cu o situaţie deosebit de complexă, fiind obligată să facă faţă unei confruntări fără precedent şi să contracareze mai mulţi adversari fără identitate declarată […].

Pe de altă parte, din analiza lucidă şi mai aprofundată a acţiunilor derulate în decembrie 1989 rezultă că dispozitivul informativ şi de diversiune sovietic a fost conectat la toate fazele evenimentelor din decembrie 1989 în România. Încă din 1982 se cunoştea că România era „lucrată” de organele de informaţii sovietice, dar şi de cele militare la nivelul unui stat inamic, lucru accentuat după venirea la conducerea URSS a preşedintelui Mihail Gorbaciov.

Implicarea spionajului sovietic

Rezidenţii sovietici aflaţi în România şi-au intensificat activitatea, în special prin obţinerea de informaţii cu referire la: sănătatea dictatorului, posibilii succesori la funcţiile acestuia şi concepţiile lor politice, precum şi alte date de importanţă militară, economică şi socială. Se urmărea înlăturarea dictatorului, dar menţinerea sistemului comunist căruia urma a i se confecţiona o nouă faţă.

O direcţie în care s-a acţionat a fost şi aceea de a se contacta vechii activişti, dizidenţi şi alte categorii de oameni nemulţumiţi care sufereau datorită privaţiunilor la care îi supuseseră ambiţiile dictatorului. Era cunoscută de organele de Securitate româneşti opinia spionajului sovietic care era hotărât în schimbarea conducerii în România şi chiar precizau ca dată posibila „Pluguşorul ‘90”.

Securitatea română constată cu mirare intensificarea contactelor între organele de spionaj sovietice şi cele ungureşti, dar şi cu cele aparţinând unor state occidentale, poate şi SUA.

După întâlnirea de la Berlin cadrele care acţionau în România şi-au intensificat activitatea, iar unele sub acoperire de corespondenţi de presă (Victor Volodin – „Izvestia”; Vladinlir Vidraşcu – „Pravda”) au acţionat pentru obţinerea de informaţii din diverse domenii, dar şi despre starea de spirit a populaţiei. Articolele acestor ziare aveau un pronunţat caracter critic la adresa României şi a lui Ceauşescu, iar cotidianul Izvestia a publicat chiar „Scrisoarea celor Şase”.

Sarcini de mobilizare şi propagandă au primit şi agenţii sovietici din rândul cetăţenilor autohtoni, precum şi unii turişti al căror număr a crescut semnificativ în raport cu anii anteriori.

Este cunoscut că, începând din 09 decembrie 1989 numărul turiştilor sovietici în maşini particulare a crescut până la 80 – 100 pe zi.

Organele de circulaţie româneşti la controalele de rutină efectuate şi asupra unor asemenea autovehicule au constatat calitatea de militari a unor ocupanţi.

Pe teritoriul ţării noastre au fost unele accidente de circulaţie în care au fost implicaţi turişti sovietici. Vom reţine atenţia asupra incidentului petrecut la scurt timp după  revoluţie marcat prin accidentarea maşinii în care se găseau turistul sovietic Lout Alexander şi încă un bărbat. Cu ocazia reparaţiei ce s-a efectuat la un service în maşină s-au găsit 12 uniforme militare de camuflaj româneşti tip M.Ap.N. şi un veston sovietic cu gradul de maior. Cei doi au afirmat că sunt ofiţeri în rezervă şi că au luptat în Afganistan.

Un alt caz interesant s-a întâmplat în judeţul Mehedinţi pe raza comunei Butoieşti unde a avut loc un accident în care a fost implicat un autoturism sovietic ce a fost acroşat de o autospecială TIR. În urma accidentului o persoană a decedat iar una a fost grav rănită. În autoturismul sovietic s-au găsit 240 capse pirotehnice de fabricaţie sovietică […].

Conform publicaţiei britanice „Intelligent Digest” reluate în ziarul „Adevărul” din 08 decembrie 1993, cu ocazia împlinirii a 51 de ani de la semnarea pactului Ribentrop-Molotov, în luna septembrie 1990, la Geneva, reprezentanţi de primă mărime din Germania şi URSS au avut o convorbire discretă unde cele două mari puteri au pus la punct o nouă împărţire a Europei de Est.

În text, redactorul şef  Joseph de Courey descrie conţinutul prezumtivului act germano-rus:

„În sinteză, la discuţii, sovieticii au căzut de acord în următoarele chestiuni:

1. Să nu se opună divizării Cehoslovaciei.

2. Republica Cehă va deveni parte a sferei de influenţă economică a Germaniei cu scopul posibil de încorporare politică a regiunii în următorii 12-15 ani la Germania.

3. În schimb, Germania va compensa URSS-ul pentru daunele economice suferite prin pierderea influenţei în Europa de Est.

4. Ungariei i se va permite urmărirea scopului de a-şi recâştiga teritoriile pierdute după primul război mondial prin tratatul de la Trianon din 1920 (când Transilvania a fost încorporată în România. Ucraina transcarpatică şi teritoriile limitrofe Dunării au revenit Cehoslovaciei, iar Voivodina a trecut la Iugoslavia).

5. Germania va spori ajutorul economic acordat Ungariei pentru a asigura acolo un standard al vieţii mai ridicat decât cel din Slovacia, făcând astfel mai atrăgătoare ideea unificării Slovaciei cu Ungaria.

6. Să nu ridice obiecţii la divizarea Iugoslaviei, să fie de acord cu intrarea Croaţiei şi Slovaciei în sfera de interese economice a Germaniei şi să susţină unirea Ucrainei transcarpatice cu Ungaria, dacă naţionaliştii Ucrainei ar desfăşura „activităţi destructive”.

7. În afară de compensaţia economică pentru pierderile suferite, Germania se angajează să nu fie activă în chestiuni privind Ucraina şi statele baltice şi să nu le considere parte a sferei de influenţă economică a Germaniei”.

Pentru Moscova, înţelegerea conferă sprijin în creşterea şi câştigarea influenţei în Orientul Apropiat ca o compensare a pierderilor din Europa de Est.

În încheiere, revista remarcă: „Dacă această analiza este corectă, atunci perspectiva este a unei hegemonii Germane sprijinită de Rusia într-o Europă fără americani, combinată cu un nou val de presiuni din partea ruşilor pentru a obţine influenţă în Orientul Apropiat”. O astfel de perspectivă, după părerea noastră, va aduce numeroase necazuri ţărilor balcanice, atlantice şi mediteraneene […].

Dar spionajul sovietic putea fi implicat intens şi în acţiunile de dezinformare şi război electronic având în vedere posibilităţile tehnice ce le aveau la dispoziţie şi cu ajutorul cărora puteau acţiona din toate mediile: de pe uscat, din aer, de pe mare şi din cosmos.

Implicarea spionajului maghiar

Pe fondul înăspririi relaţiilor între România şi Ungaria încă din toamna anului 1988, structurile informative ungureşti şi-au intensificat acţiunile de spionaj asupra României. Sunt recunoscute acţiunile de regrupare a transfugilor români în lagăre, exploatarea lor informativă, selecţionarea şi instruirea specială a unora dintre ei pentru acţiuni subversive. În acest sens, despre lagărul de la Bieske au declarat transfugii Has Florin şi Limping Gabriel reţinuţi la sfârşitul lunii octombrie în timp ce încercau reîntoarcerea clandestină în ţară […].

Este de mirare cum la circa 1- 2 ore de la fuga dictatorului, la P.C.T.F. Vărşand au apărut 150 autovehicule ungureşti cu ajutoare umanitare.

În perioada premergătoare revoluţiei, dar şi pe timpul acesteia s-a intensificat trimiterea în România sub diferite acoperiri a unor cadre militare şi agenţi secreţi. Majoritatea acţionau în zona Banatului şi aveau printre altele şi misiunea de a obţine informaţii care să alimenteze cu aspecte critice propaganda posturilor de rado şi TV maghiare respectiv „Kossuth” şi emisiunea „Panorama”.

Acţiuni pe faţă au fost duse şi de alţi cetăţeni unguri care în perioada dinaintea revoluţiei din decembrie au împrăştiat manifeste prin aglomerările Capitalei […].

Reamintim pe scurt şi activitatea laborioasă a fostului consul iugoslav la Timişoara Mirko Atanaschovici, cadru al Serviciilor de Informaţii iugoslave infiltrat, susţine securitatea într-o agentură a serviciilor speciale ungare. A circulat mult trecând frontiera de mai multe ori pe zi şi scoţând fără oprelişti din ţară material informativ. Avea relaţii diverse cu personalităţi locale şi a facilitat intrarea clandestină prin Iugoslavia a unor cetăţeni români instruiţi în Ungaria pentru acţiuni diversioniste […].

La baza întocmirii acestei lucrări au stat:

Dosarul nr. 518/P/1989 al Direcţiei Procuraturilor Militare; Raportul C. Av. M. nr. S/Av.999/05.04.1990; Raportul C.Av.M. nr. S/Av. 2029/05.07.90; Documentarul C.Av.M. nr. S/109l/R/19.07.199l; Jurnalul acţiunilor de luptă al R.58 el., anexă la documentul nr. S/Av. 1224/02.05.1991; Adresa C.Av.M. nr.S/As 1855/12,12.1991, precum şi activitatea practică de investigare în teren desfăşurată de membrii comisiei.