Evanghelia după Matei
Capitolul 23
[…]
13. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
14. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.
17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?
18. Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.
19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?
20. Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.
21. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.
22. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.
24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
33. Şerpi, pui de năpârci, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
[…]
Iisus nu s-a adresat “ierarhilor… de azi ai Bisericii” creştine cu vorbele citate, ci s-a adresat astfel cărturarilor evrei şi fariseilor de la Templul lui Solomon.
Continuatorii fariseilor şi ai acelor cărturari iudei nu sunt în Biserica creştină, trupul Lui Hristos, ci sunt curentul progresist global (numit la noi mai ales „soroşism“), dezvoltat şi la „goimi“ de „evreii liberali-progresişti“ sin SUA, uniţi cu cei de la „Reconstructionist Judaism în World Union for Progressive Judaism“, a căror siglă este un menorah (sfeşnicul cu şapte braţe – simbolul iudaismului), ce tronează asupra întregului glob pământesc).
Această „reformă“ progresist-liberală iudaică a plecat din Germania secolului al XIX-lea, unde principiile sale timpurii au fost formulate de Abraham Geiger, care a fost rabinul Frankfurtului între 1863 şi 1870, apoi al Berlinului, dar ale cărui idei au fost continuate mai ales de rabinii din Frankfurt. Geiger afirma că „iudaismul reformat nu este o respingere a iudaismului anterior, ci o recuperare a tradiţiei comportamentale fariseice, care nu este altceva decât principiul dezvoltării ulterioare continue în acord cu vremurile…“.
Liberalismul-progresist iudaic afirmă „natura evolutivă a credinţei, inferioritatea ceremonialelor religioase faţă de idei şi faptul că evreii ar primi o revelaţie continuă din partea divinităţii“, această teofanie – zice curentul iudeo-progresist – nelimitându-se la legile primite de la Dumnezeu de către Moise pe muntele Sinai, ci şi la „celelalte viziuni“.
Primii freudo-neomarxiştilor neoprogresişti sunt iudei ce provin din curentul acesta „Liberalist-progresist iudaic“, cum a fost rabinul-activist liberal Georg Salzberger, a cărui sinagogă din Frankfurt avea să fie mai apoi incendiată de către „nazişt“i.
„Inaugurând în 1919 Gesellschaft fur judische Volksbildung in Frankfurt [Societatea pentru Educaţie Evreiască din Frankfurt] şi chemându-l pe Franz Rosenzweig în 1920 la Frankfurt să preia conducerea acestei academii, rabinul Georg Salzeberger a devenit fondatorul a ceea ce mai târziu avea să fie cunoscută ca organizaţia educaţiei evreieşti adulte, Freie Judische Lehrhaus.“ (citat din revista Information, editată de „Association of Jewish Refugees in Great Britain“)
Rabinul Salzeberger era colaboratorul principal al unui rabin şi mai celebru din Frankfurt, rabbi dr. Caesar Seligmann, liderul „Iudaismului German Liberal“. Toate aceste idei excentrice se dezvoltau în Germania în timpul Republicii de la Weimar, cum era numită Germania după ce a pierdut primul război mondial şi al cărui guvern avea mai mulţi evrei, cum era şi Gustav Stresemann (ministru de Externe şi chiar şi cancelar al guvernului, timp de 3 luni), prieten cu unul din membrii grupului de la Frankfurt, Otto Gross, cu care şi participa la întrunirile libertine pre-neoprogresiste de la Ascona, la începutul secolului XX, cum am arătat câteva pagini mai sus.
Astfel a apărut acea Şcoală de la Frankfurt, neo-marxistă, care s-a transferat în SUA, preluând practic Columbia University (Jack Jacobs, The Frankfurt School, Jewish Lives, and Antisemitism, Cambridge University Press 2015, capitolul 1: Jewish Life Paths and the Institute of Social Research in the Weimar Republic).
Dar dacă pentru rabinul Geiger, străbunicul ideologic al neoprogresiştilor de azi cultivaţi de stânga de Univeristatea Comubia, fariseismul fusese ceva pozitiv, pentru creştini secta fariseilor reprezintă pe cei care l-au ucis pe Iisus Hristos, fiind identificaţi cu pietatea ostentativă mincinoasă şi ipocrită, cu făţărnicia şi duplicitatea (cum sunt cei care răstălmăcesc cele spuse de Iisus sau de sfinţii părinţi ai Bisericii).
Dar „fariseii, care au căutat să liberalizeze şi să democratizeze practica evreiască… au reprezentat iudaismul autentic“, pretindea fondatorul rabin Geiger, părintele iniţial al progresismului liberal evreiesc, în cuvântările sale din Frankfurt şi Berlin, reunite în Das Judentum und seine Geschichte.
Aceşti rabini frankfurtezi progresişti, (ca şi o bună parte din neomarxiştii evrei frankfurtezi) s-au retras în Anglia odată cu instalarea „nazismului“ în Germania, cu ajutorul ramurii engleze a familiei Rothschild, la origine fiind şi ei cămătari evrei tot din Frankfurt.
Începând cu anii ’70 a devenit însă evident că cel mai mare centru al mişcării progresiste evreieşti (ca şi al celei neormarxiste, clădită şi din iudei şi din „goimi“, mai numeroşi) este, până azi, în America de Nord (SUA şi Canada – unde doar 30% dintre evrei mai sunt ortodocşi sau conservatori), urmat de centrele din Anglia (la Londra), Israel, Germania, Olanda şi Italia, dar sunt centre şi în Australia şi în Asia.
Părintele Serafin Rose spunea despre ierarhii și fariseii creștin ortodocși: “Ştiţi ce s-ar întâmplă dacă Hristos ar umbla astăzi prin lume? Probabil că L-ar interna într-un spital de nebuni şi L-ar droga cu tot felul de medicamente. Lumea L-ar răstigni şi acum la fel cum a făcut-o acum două mii de ani”.
“Parintele Serafim atragea atentia asupra asa-zisului ‘guru-ism’, care este ispita de a-i trata pe unii oameni aflati intr-o pozitie de autoritate, raportandu-ne la ei ca la niste guru sau ‘Stareti’ (=”batrani” duhovnicesti harismatici, nota noastra). Primejdia aceasta il inspaimanta foarte tare, pentru ca vedea in ea un defect de temei al caracterului american: un defect ce face ca anumiti insi – preoti de parohie sau monahi – sa pretinda o autoritate duhovniceasca care, de fapt, nu este a lor, pentru ca ei insisi nu s-au curatit si preschimbat prin pocainta, iar pe ceilalti ii face sa-si lase voia libera si chiar cele mai importante amanunte din viata in seama acelora. Parintele Serafim a subliniat in repetate randuri ca adevaratii Stareti sunt extrem de rari, ca nu meritam asemenea calauzitori duhovnicesti si ca, chiar daca i-am avea in mijlocul nostru, nu am sti cum sa ne purtam fata de ei”.
Părintele Serafim Rose, „autoritatea“ ta, n-a vorbit niciodată de „fariseii creştini“ (şi nici n-a atacat ierarhia Bisericii), cum minţi sau sugerezi, voi făcând talmeş-balmeş din orice şi spurcând totul, după propria dotare. Asta aţi scos-o doar din veşnica spurcăciune îndrăcită din tine şi banda, permanent manipulatorie împotriva Bisericii, nevolnici turbaţi care atacaţî Biserica cu perfidie chiar şi de răstignirea lui Hristos, în căutare chiar voi de bani şi de poziţii. Doar Amurg şi întuneric e în voi, fariseilor!
Ierarhii și clerul ortodox împotriva Neamului românesc. Iată ce spunea părintele Iustin Pârvu despre căderea clerului ortodox:
Facem ascultare numai până unde stăpânirea nu încalcă poruncile lui Dumnezeu. Cum să vă spun mai bine? Mă supun păstorului care intră şi iese pe uşă, aşa zicând. Cât despre cel care intră ca furul pe aiurea, chiar şi prin altar, şi prin şcoală, prin cârciumi, prin droguri, prin homosexualitate, prin toate fărădelegile care se vor acum legiferate, pe acela nu pot, nu trebuie şi n-am voie să-l ascult. Noi, care avem răspundere, ce facem? Îl lăsăm pe Hristos ca să cădem la pace cu Antihristul? Să nu fie! (p.276-277 GLC)
Ai mei, de pildă, oamenii Bisericii! Adeseori zic: Dar de ce mergeţi acolo, la legionarii aceia? Dar cu cine să vorbesc despre legionari şi legionarism la Petru Vodă? Când aici sunt nişte băieţi care nu au nici o tangenţă cu mişcarea legionară, sunt toţi născuţi pe când despre mişcare nu se mai vorbea nici în somn.Aici au venit tinerii şi mai puţin tineri pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Asta e singura noastră politică! Oamenii au obligaţia, într-un fel, să cunoască câte ceva din lumea în care trăiesc, să fie mai analitici, mai critici cu luumea din jur.
Dar fenomenul (legionar – n.n.) nu se poate înţelege, după cum Ortodoxia nu este înţeleasă de lumea care s-a împotmolit în raţionalism. Oamenii mărginiţi, în efortul de a pătrunde misterul vieţii, nu pot înţelege Ortodoxia. Şi atunci nu le rămâne decât să o urască, s-o marginalizeze şi să-i arunce un epitet, că-i român şi cu asta-i gata.
Mai am câte o discuţie pe ici, pe colo, cu câte un creştin care îmi spune speriat că a fost ameninţat de către vreun preot: A, vă duceţi la Petru Vodă? Că nu ştiţi ce-o să să păţiţi voi la un moment dat, când o să vă întrebe cineva ce căutaţi voi la Petru Vodă!
Şi asta n-o spun acum nici securiştii, nici alţii de teapa lor. Asta o spun acum preoţii, cu care slujim împreună aceeaşi cauză. Îl slujim pe Dumnezeu.(p238-239 GLC)
@Amurgilă-Întuneric, hienismul te impiedică să vezi ca acea critică constructivă şi prevenitoare a părintelui Justin (de-o fi reală, cum pare, căci citezi GLC / ?) nu e una faţă de nişte “Şerpi, pui de năpârci” destinaţi “osândei Gheenei”, cum se adresa Hristos fariseilor şi altor prelaţi iudei, iar voi, duşmani ascunşi sub vorbe hristice, îndreptaţi atacul morbid spre toţi ierarhii Bisericii de azi.
Dar nici Hristos nu se adresase critic către toţi conducătorii templului din vremea sau, cum titraţi voi, cva să echivalaţi cu prelaţii Bisericii creştine de azi, ci doar către preoţii Ana şi Caiafa, nu şi către Nicodim, Iosif din Arimateea şi Gamaliel, care erau mai degrabă „ucenici ascunşi“ ai lui Iisus, deşi se aflau în fruntea preoţiei iudaice.
Şi nici „father“ Serafim Rose nu a îndreptat – cum vrei să răstălmăceşti, căzut în verva furioasă a urii tale personale -, împotriva fraţilor săi creştini vorbele grele acuzatoare ale lui Iisus Hristos împotriva fariseilor şi cărturarilor iudei de la Templul lui Solomon, cum se întâmplă în revista Certiutdinea. Serafim Rose a avertizat însă cu tărie că „corectitudinea exterioară“ – cum ar fi respectarea strictă a regulilor de post, a calendarului bisericesc sau utilizarea terminologiei „corecte“ creştin-ortodoxe – este inutilă fără o „inimă caldă” şi dragoste pentru ceilalţi (exxact ceea ce şi vouă vă lipseşte). Deşi adesea asociat cu o interpretare tradiţionalistă, aproape fundamentalistă, a literaturii patristice, Rose şi-a avertizat copiii spirituali să nu folosească Ortodoxia ca mijloc de mândrie sau de a se simţi superiori celor din afara credinţei (cum unul, care îşi zice la noi „preotul Neamului Românesc“, se consideră superior Bisericii Ortodoxe Române, din care s-ar fi „suspendat“, zice el, deşi i-a declarat război, de fapt, şi care mai zice, mai ferit: nu mai luaţi lumina de Paşti de la biserici, ci luaţi din focuri aprinse prin munţii, de la strămoşi).
Părintele Serafim Rose nu a vorbit „împotriva stareţilor“ în sensul negării instituţiei stăreţiei sau a sfinţeniei acestora, ci a avertizat ferm împotriva pericolului căutării unor „stareţi făcători de minuni” în vremuri de decădere duhovnicească, împotriva „ortodoxiei de seră“, cum e făţărnicia, fără a avea o transformare reală a inimii. Rose sublinia că în vremurile noastre mântuirea se lucrează mai degrabă prin smerenie, răbdarea bolilor şi a necazurilor, nu prin mari isprăvi ascetice sub îndrumarea unor „lideri carismatici“.
Autocritica îndreptătoare şi critica internă corijatoare şi îndrumătoare a fost mereu o metodă în interiorul mediului monahal creştin, ca avertisment, inclusiv părintele Justinian Pârvu folosindu-o când acuza călugării că sunt „cei mai răi“, dar o făcea cu intenţii de bună-credinţă, aşa cum critica unui părinte („ava“) e menită să-şi îndrume copiii, dar când preluaţi voi din cele spuse de aceşti părinţi şi îndreptaţi vorbele împotriva Bisericii este altceva. Este hidoasa perfidie plină de ură anticreştină, din invidia bazată pe închipuiri sau minciuni (cum este aceea că părintele Justin Pârvu ar fi câştigat zeci de milioane de euro despăgubiri ca fost deţinut politic, pe care i-a luat Biserica sau mânăstirea, cum a apărut articol în Certitudinea, deşi ANAF a obţinut rapid introducerea în lege a plafonului de maxim zece mii de euro despăgubire şi nimeni nu a obţinut sumele fabuloase de care aţi vorbit – care dacă ar fi fost obţinute de cineva erau o ştire de senzaţie în toată presa românească). Cum altfel putea să apară în Certitudinea şi imaginea patriarhului Daniel transformat în diavol cu coarne şi cu podoabe păgâne la gât, într-un articol plin de neadevăruri? Iar „părintele Vasilică de la SOS“ (autorul articolului mincinos şi perfid despre falsele despăgubiri uriaşe obţinute de părintele Justin de la statul român) are şi grija grabnică să reproducă imaginea cu patriarhul ca fiind drac pe blogul său şi să adauge că este iamaginea creată de… însuşi Miron Manega (ceea ce nu se spunea şi în Certitudinea).
Iar autocritica internă este o metodă monahală corijatoare (existentă până şi la templele Shaolin, necreştine), menită ajutării devotului aflat pe un traseu spiritual. Această „autocritică“ internă monahală, îndreptată împotriva mândriei ce poate să apară în om, căci ispitele sunt mereu la pândă, a condus un Ava din pustiul Egiptului, de la începutul creştinismului – cum aflăm din Pateric şi din Limonariu -, să pună mereu un os de cămilă uscat, găsit de el în deşert, în fiertura de buruieni cu care se hrănea, ca să-şi omoare eventuala mândrie de a nu se fi hrănit cu carne.
Dar când voi, în atacarea Bisericii, extrageţi din contexte critica internă, îndreptătoare şi feritoare de păcat pentru călugări. este altceva. Este „diabolizare“: procesul psihosocial și politic perfid prin care o persoană, un grup sau o idee, sunt transformate în mod artificial, prin false susţineri, într-un „inamic absolut” sau o „entitate malefică“, acționând ca un instrument puternic de despărțire și fragmentare a oamenilor, în scopul destabilizării „adversarului“ sau „duşmanului“.
Si cine sunteţi voi să ridicaţi piatra? Întrebarea aceasta hristică nu aţi memorat-o Unii care umblă după bani (care cer sponsorizări) şi aleargă după poziţii sociale remunerate din bani publici, damnabili chiar ei înşişi după criteriile pe care le folosesc împotriva ţintelor lor sociale.
Cum să loveşti permanent în Biserică că se foloseşte de bani pentru a funcţiona, când tu ai ca venit lunar: pensie + spor la pensie de până la două salarii minime pe economie ca membru al Uniunii Ziariştilor + salariu şi alte venituri ca senator + venituri de pe urma revistei Certitudinea (evidenţiate în declaraţia de venituri şi interese ca senator)?
Să fim drepţi şi cu rătăcitul rătăcitor de turmă!
Nu zice chiar de focuri aprinse în munţi (deşi nu e departe).
Zicându-şi sieşi „Lumina“, ceea ce respinge V.M. este Lumina care soseşte de Paştele Ortodox la Biserica Sfântului Mormânt, propunând se pare un fel de „creştinism legionar fără Iisus Hristos“, căci acesta ar fi fost „evreu“ sau cam aşa ceva (?), unde V.M. e sau va fi primul preot („al Neamului Românesc“), el scriind textual, destul de neclar şi de confuz, pe contul său FB, la 25 aprilie 2023, astfel:
„Păstraţi focul sacru din bisericile parinţilor noștri. Lumina românilor nu vine de la Ierusalim ci din lumânările aprinse cu credinţă de străbuni. Moștenirea noastră este credinţa părinţilor și strămoșilor noștri. Puterea noastră stă în credinţa și iubirea Neamului Românesc! Amin.“ (postare de la contul FB Lumina Militaru).
Haideţi la un Paşte fericit, în pace şi la Învierea lui Hristos Iisus !
AKM este un pistol mitralieră. Am înţeles mesajul creștin plin de coaie monahale. Atât mai poate Ortodoxia Bisericii Ortodoxe Române. Cu ce drept ataci o persoană cu nume și prenume? Cine a contestat public lumina de la Ierusalim? Cine este V.M. sau Lumina Militaru? Haita de gay din BOR s-a dezlănţuit. Ce tupeu ai să invoci pensia muncită a unui intelectual în raport cu trântorii din mănăstiri? Atacul la persoană nu este permis din partea unui anonim labagiu.
Hristos a Înviat!
@Amurgilă-Întuneric, AKM a postat ani de zile în trecut pe Certitudinea, deci nu şi-a luat acest nume pentru tine, cum te victimizezi banditeşte, mereu făţarnic şi răstălmăcitor. Tu vrei mesaje de ameninţare (“pistol-mitralieră”), ca să ai din nou ocazia să acuzi fals,dându-te în spectacol. Întrebi (fiind vorba chiar de tine)): “Cine a contestat public lumina de la Ierusalim?”. O reţea socială e “public”, iar cel care a spus “Lumina românilor nu vine de la Ierusalim” în aprilie 2023 (luna când a fost Paştele ortodox, iar lumina a fost adusă de la Ierusalim, pentru Paşti, cu un avion privat) este “părintele” V.M., care a fost elogiat de conducerea SOS anul trecut pentru că “eliberează Biserica” (de Hristos, de fapt)
Este acela care, cu o gândire evident tulburată obsesiv şi deplasată (din care e imposibil de înţeles ce poate vrea), comentează absolut delirant în Dobogea Live, în februarie 2025. despre Iisus, că „…Joshua nazarineanul nu era considerat un iudeu veritabil, deși textele biblice descriu tăierea prepuţului acestuia ca semn al legământului cu zeul sângeros denumit Iahweh. În acest sens, controversatul iudeu Joshua (grecizat sub numele de Ιησούς Χριστός – Iisus Hristos) a fost un om periculos pentru Provincia romană Iudeea, pnetru că a generat o serie de adunări ale unor mase de oameni. Iisus Hristos a fost un om periculos și pentru evreii antici – iudei. Blasfemia de a spune că-l are ca tată pe Dumnezeu, nu este acceptată nici astăzi….“
https://dobrogealive.ro/exclusiv-document-ips-teodosie-sanctionat-de-sinod-cu-dojana-scrisa-desi-trebuia-deferit-consistoriului-arhieresc-cine-este-celalalt-ierarh-avertizat/#comment-1654
„Haită de gay“ sau „labagii“, cum spuneţi de alţii, sunteţi poate cei care atacaţi permanent cu minciuni Biserica (BOR).
Tot pe contul FB „Lumina Militaru“ (contul lui „părintele Militaru“) apar, pe lăngă mizeriile preluate de la revista neoprogresistă soroşistă „Să Fie Lumină“ (nume înadins mincinos), şi aceste acuze, pe care tu le faci chiar acum, aici, căci sunt postate acolo afirmaţii ca: „Fondatorii clubului LGBTQ din BOR“; „Frăția GAY-lor din Sfântul Sinod“, „Clubul şmecherilor din BOR“ etc., alături de atacuri la adresa statului român însuşi, cum apar şi în Certitudinea (cu acelaşi autor, pretinsul „preotul Neamului Românesc“), ceea ce legionari, de care vreţi să vă folosiţi, nu ar fi făcut niciodată.
Tu eşti permanent dezlănţuit şi furibund, iar dacă cine îndrăzneşte să răspundă mizeriilor pe care le faceţi şi direcţiei de amurg în care împingeţi SOS şi naţionalismul curat românesc, fiu la minciunii spui că acela e dezlănţuit şi furibund, căci advărul te arde ca acidul.
Şi cum minciuna ţi-a devenit ADN şi sânge, răstălmăceşti din nou mincinos că cine s-a luat de „pensia muncită“ ca intelectual de careva, când altceva a fost spus:
„Cum să loveşti permanent în Biserică că se foloseşte de bani pentru a funcţiona, când tu ai ca venit lunar: pensie + spor la pensie de până la două salarii minime pe economie ca membru al Uniunii Ziariştilor + salariu şi alte venituri ca senator + venituri de pe urma revistei Certitudinea (evidenţiate în declaraţia de venituri şi interese ca senator)?“.
P.S.: Mai bine făceai „dovada“ că nu eşti mincinos şi că Iustin Parvu chiar a încasat 10 milioane de euro ca despăgubiri de la statul român, cum ai scris articol total mincinos în Certitudinea, cerând voi soscoteala Patriarhului pentru asta (deşi aceşti bani nu au existat), decât să-ţi reverşi iarăşi furiile murdare incontrolabile!
Dacă tot te dai ultra-priceput şi în drept, după teologie, trebuia să verifici şi să vezi că:
A. Sentinţa 722/C din 2010 prin care, cum ai fi aflat tu de la cineva, Pârvu Iosif (părintele Justinian Pârvu ca mirean) ar fi primit daune de la statul român de 10 milioane de euro nu apare pe site-ul Tribunalului Neamţ, la Jurisprudenţă, deşi apar altele, pronunţate anterior, ale altor foşti deţinuţi politici.
B. Nici o sentinţă cu mari daune pentru foştii deţinuţi politici (sentinţe date pentru alţii, nu pentru Pârvu Iosif) imediat după apariţia Legii 221/2009, nu a rămas astfel căci a intervenit ANAF şi
Prin ordonanţa de urgenţă nr. 62/2010 (pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora) s-au limitat sumele cu care poate fi despăgubit cel care a suferit şi s-au suspendat plăţile, astfel:
„Art. I. – La articolul 5 alineatul (1), litera a) [din Legea 221/2009] se modifică şi va avea următorul cuprins:
«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. – 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; ….. »“.
C. Deşi au existat hotărâri de despăgubiri în cuantum mai mare decât plafoanele stabilite în 2010, ele au fost toate modificate sau anulate ulterior, urmare a excepţiei de neconstituţionalitate privind temeiul juridic al acţiunii, respectiv a art.5 alin (1), lit.a din Legea 221/2009, admisă prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin care se arată pe scurt, că sumele acordate de instanţe sunt prea mari şi contravin astfel dispoziţiilor constituţionale ale art. 138 alin. (5) potrivit cărora “Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare”, iar impactul asupra bugetului statului ar fi prea mare.
*
D. Dacă ar fi fost un singur român care din 2010 să câştige şi să încaseze efectiv 10 milioane de euro despăgubiri pentru persecuţia politică de dinainte de 1989, acest fapt ar fi fost deja notoriu cu mult timp înainte ca să fie plasată „ştirea“ (un fals) in Certitudinea.
**************
Adevărat a Înviat!
@Amurgilă-Întuneric, tu zici „trântorii din mănăstiri“ în ideea voastră – a „răspopiţilor“ (deşi tu nu ai fost niciodată preot, cu adevărat, chiar dacă te îmbraci în rochie cu mâneci ca să pari „părinte“, fără să porţi crucea, totuşi) – ca mirenii să preluaţi conducerea Bisericii de la ierarhia ieromonahilor, cum ai şi sugerat în manifestul tău public „Ridică-te preot român“.
Dar ideea ca mirenii să luaţi conducerea Bisericii este una securistică, iniţiată de Ceka-KGB în Uniunea Sovietică, unde au însămânţat ideea şi revoltele „Renovaţiei“ asupra Bisericii, conduse de preoţii „casătoriţi“, scop în care structurile secrete sovietico-bolşevice şi-au creat, la un moment dat, şi o biserică paralelă pirat, cu care mai întâi sa penetreze Biserica adevărată.
Biserica kaghebistă paralelă avea să fie cunoscută mai târziu ca „Biserica KGB“, acum aflată însă sub controlul sau dirijarea ei de către serviciile secrete ucrainene, care o pun, prin sucursala ei din România, să atace Biserica Ortodoxă Română, deopotrivă cu atacarea celei conduse de la Moscova în Ucraina. Filala ei de la noi se mai cheamă neoficial şi Biserica secretă şi v-a racolat pe „răspopiţii“ nemulţumiţi (de unde şi al doilea nume neoficial: „Biserica răspopiţilor“).
+
Originile dintâi: poliţia secretă sovietică GPU din Moscova (urmaşa Ceka şi precursoarea NKVD şi KGB), a întocmit în 1931 o detaliată „Schemă a Întregii Uniunii Contrarevoluţionare a Organizației Monarhiste a oamenilor Bisericii («Adevărata Biserică Ortodoxă»)“.
Documentul se află la Arhiva de Stat a Serviciilor de Securitate din Ucraina, fond 13, spr.385 (Kiev, Ucraina – SBU), tot la acest fond informativ găsindu-se şi descrierea de către GPU a așa-numitului „centru ecleziastic-politic“: originile, platforma politică şi conducerea.
Organizaţia era bine monitorizată şi penetrată cu agenţi ai NKVD. Ar fi trebuit lichidată de sovietici, cel puţin teoretic. Dar, deşi mulţi membri ai ei au fost arestaţi, desfiinţarea ei nu a mai avut loc.
Tinta: Istoria Organizaţiei religioase Adevărata Biserică Ortodoxă (Rusă), cunoscută și sub numele de Biserica Catacombelor, are legătură cu alta, tot schismatică, înființată iniţial în 1922, sub alt nume, de Biserica Vie (Zhivaya Tserkov, Zhivot Serkovniki sau, popular, zhivtsy) de către „protopresbiterul“ Vladimir Krasnitsky, un membru al Soyuz Russkogo Narod (Uniunii Poporului Rus), o organizație monarhistă de masă din Suta Neagră, care a funcționat în Imperiul Rus între 1905 și 1917, ce avea idei monarhiste, naționaliste, radical ortodoxe și antievreieşti, şi care s-a opus revoluției şi sovietelor comuniste.
Deşi Vladimir Krasnitsky era duşman al regimului comunist şi al noilor lideri evrei (arătând public şi că evreii religioşi folosesc sângele creştinilor în ritualuri macabre), serviciile secrete sovietice l-au sprijinit din umbră să creeze această schismă, pentru a lovi în Biserica mare rusă, care, deşi nu era aşa de radicală precum Krasnitsky, era o uriaşă putere anticomunistă, mai periculoasă.
Conform istoricului britanic Robert Service, „Biserica Vie a apărut ca organizație renovaționistă a creştinimului rus în mai 1922 cu sprijinul activ al administrației politice de stat prin NKVD a RSFSR“ (Rusia Sovietică), adică al serviciului secret sovietic, în care ruşii erau minoritari, „CHEKA, apoi GPU şi NKVD sperând să divizeze și să slăbească Biserica rusă prin instigarea mișcărilor schismatice în interiorul ei“ (Robert Service, A History of Modern Russia, from Nicholas II to Putin, 2003 p.135).
În acelaşi timp, la începutul anilor 1920, autoritățile sovietice au inițiat o mare campanie de persecuție și represiune împotriva adevăratei Bisericii Ortodoxe Ruse, mulți preoți și episcopi fiind arestați și chiar executați, printre care și Sfântul Veniamin, Mitropolitul Petrogradului (+1922).
Marele Patriarh sfânt martir al Moscovei, Tihon (Bellavin), atunci a fost pus în arest la domiciliu de către comunişti, în 1922, și s-au demarat pregătiri pentru un „proces spectacol“, în stil bolșevic, împotriva lui.
Pentru o perioadă de timp părea că renovaționiștii luaseră definitiv puterea, cu sprijinul deplin al autorităților sovietice, punând mâna pe multe clădiri bisericești și mânăstiri, inclusiv faimoasa Catedrală a Mântuitorului Hristos din Moscova.
De fapt, acest lucru a dus la existența a două administrații bisericești „paralele“, una susținând „Administraţia“ şi cealaltă sprijinindu-l pe episcopul canonic, adevărat. Această campanie de teroare a avut efect, căci până în vara lui 1922 peste 20 de ierarhi recunoscuseră autoritatea canonică a Admnistraţiei, dintre care cel mai notoriu era mitropolitul Serghie (Strgorodsky) de Nijni Novgorod, viitorul Patriarh. În multe orașe mari, toate proprietățile bisericii ortodoxe erau în mâinile renovaționiştilor. Înainte de a convoca orice consiliu general pentru a discuta măsurile lor, renovaționiștii au început să pună în aplicare reformele radicale care vizau ceea ce ei percepeau a fi interesele „clerului căsătorit“, dându-i la o parte pe episcopii şi ierarhii călugări veritabili, canonici.
Ca urmare a renovaţiei, din 67 de episcopi care au ajuns la Sinodul II de la Moscova în aprilie 1923, doar 20 fuseseră hirotoniţi înainte de schismă. Aşa că Consiliul I Renovaționist sau „al II-lea al întregii Rusii“ al Bisericii s-a întrunit la Moscova în perioada 29 aprilie – 8 mai 1923. Acesta a confirmat în mare parte deciziile referitoare la desfiinţarea regulilor canonice tradiţionale.
Schisma veche, „Biserica Vie“, murea oficial în 1946, dar cea nouă începuse să crească din 1927 şi îşi zicea „Biserica din catacombe“ (RTOC), căci ar fi fost subterană, social vorbind, deşi era destul de vizibilă şi era infiltrată spre a fi sabotată sau dirijată de către poliţia secretă sovietică.
RTOC nu era nici ea propriu-zis kgb-istă, ci puternic infiltrată de falşi preoţi, acoperiţi care în timp îl dau şi pe Varsanufie Solopov, la Cernauţi, şi care stă şi în spatele dizidenţei fată de BOR din România, pentru noi, românii, cheia şi agentul principal al acestei istorii adusă în contemporaneitate fiind, în lumina războiului de la nord, ucraineanul Varsanufie Solopov (Варсонофий Солопов ori Varsonofy Solopov) care vrea să-i conducă religios pe românii bucovineni şi care este „episcopul“ bisericuţei pirat care l-a „preoţit“ pe autorul articolului „Biserica ortodoxă între Dumnezeu şi Mamona“ (V.M.) din numărul 126 al revistei Certitudinea, în care se reproşa Bisericii Ortodoxe Române, în afară că l-ar sluji pe Mamona prin faptul că nu funcţionează fără bani, că nu validează BOR printr-o recunoaştere oficială naşterea unei Biserici ortodoxe ucrainene „autocefale“, ruptă de Patriarhia Moscovei şi potrivnică acesteia.
Deşi provine de la o agentură sovietică de falşi preoţi, care a penetrat masiv Biserica Catacombelor (general desemnată cu acronimul RTOC – de la „Russian True Orthodox Church“ – biserică clandestină anticomunistă, apărută în activitatea Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei sovietice – ROCOR -, care a avut şi mulţi preoţi adevăraţi, de bună credinţă), agentura zisă şi „Biserica KGB“, a trecut la începutul anilor ’90 în Ucraina de partea americanilor (a CIA, având o bază în SUA, în interiorul Bisericii Catacombelor şi a Bisericii Ruse „din exil“), RTOC păstrându-şi ostilitatea faţă de Patriarhia Moscovei şi după căderea comunismului, inexplicabil la prima vedere.
El, Solopov, împreună cu Adrian Lapin, sunt creatorii „Bisericii Creștinilor Ortodocși Tradiționali a Valahilor de Pretutindeni“ (BCOTVP), cu baza principală iniţială în Ucraina şi Republica Moldova şi cu o filială în România din 2003-2004. Petse câţiva ani îl vor face preot şi pe V.M. („părintele Vasilică de la SOS“ care luptă să „elibereze Biserica“) Numită popular şi „Mitropolia răspopiţilor de lângă Iaşi“, ramura din România este puternic adversă şi îndreptată împotriva Bisericii Ortodoxe Române cu atacuri mincinoase şi subversive, fiind creată mai ales prin racolarea de foşti preoţi („răspopiţi“), daţi afară de Biserica Ortodoxă Română din cauza viciilor lor sau al dorinţei de grabnică înavuţire.
Varsanufie Solopov a intrat în Biserica Catacombelor în 1999, fiind „uns episcop“ de filiala ghenadieveană (Gennadievskaya) a acesteia din Krasnodar, Rusia, adică de filiala lui Ghenadi Sekach, susccesorul „arhiepiscopului“ KGB-ist Serafim Pozdeev (decedat în 1972), fondatorul secretei „Biserici KGB“ din interiorul Bisericii Catacombelor.
Având în vedere ce filială a RTOC l-a primit în rândurile ei pe Solopov, acesta a devenit de fapt membru al „Bisericii KGB“ din interiorul RTOC. Mai recent au ieşit la lumină şi documente de arhivă şi memorialistice privind această „Biserică KGB“, demarată ca agentură sovietică în anul 1920.
Un pionier al ruperii religioase a Ucrainei de Rusia, în iunie 2003, cu un an înainte de revoluţia portocalie a lui Soros şi a CIA de la Kiev, Varsanufie Solopov înfiinţează la Cernăuţi „Adevărata Biserică Ortodoxă Autonomă a Ucrainei“, iar în 2005 l-a „hirotonit“ şi pe românul Ioan Preoteasa.
În Ucraina de azi, Solopov pretinde că ar conduce aşa zisa „Biserica Ortodoxă Autonomă a Românilor din Cernăuți“, aflată în opoziţie iniţială cu întreaga veche Biserică Ortodoxă Ucraineană (aflată în comuniune cu Patriarhia Moscovei), Varsanufie Solopov zicându-şi şi „arhiepiscop de Cernăuţi, Herţa şi Bucovina de Nord“. Gruparea aceasta a lui, care nu a atras deloc adeziunea românilor bucovineni, se situează în opoziţie cu biserica majorităţii românilor din Bucovina de Nord, numită Mitropolia Bucovinei și a Cernăuților (atacată dur din noiembrie 2022 de către serviciul secret SBU, cu descinderi şi arestări).
Se ştie la mănăstirea de unde ai mâncat ani de zile, şi pe care acum o ataci, cine te-a făcut “preot”:
https://ortodoxinfo.ro/2017/03/02/inafara-de-ecumenisti-cine-mai-vrea-sa-compromita-man-parintelui-justin-cazul-vasile-militaru-si-cazul-gurie-grosu/
Părintele Iustin Pârvu despre credința în Dumnezeu unită cu dragostea de Neam: „Cel care luptă chiar singur pentru Dumnezeu şi Neamul său, pentru părinţii, moşii şi strămoşii săi ca şi pentru urmaşi, nu va fi învins niciodată, chiar de va muri pentru cauza cea dreaptă. Câteodată, pe această linie a Neamului se ridică numai indivizi izolaţi, părăsiţi de generaţiile lor. În momentul acela, ei sunt Neamul. Ei vorbesc în numele lui. Cu ei sunt milioanele de morţi şi de martiri ai trecutului şi viaţa de mâine a Neamului.
Aici nu interesează majoritatea, fie ea şi de 99%, cu părerile ei. Nu părerile majorităţii determină această linie de viaţă a Neamului. Ele, majorităţile, se pot numai apropia sau îndepărta de ea, după starea lor de conştiinţă şi virtute, sau de inconştienţă şi de cădere.
Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care şi-au pus gâtul în jugul străinilor, ci prin aleşii săi: prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toţi haiducii care, în faţa jugului străin, violatorilor de credinţă şi de ţară, nu s-au supus, ci şi-au pus flinta-n spate şi s-au ridicat pe potecile munţilor, ducând cu ei onoarea şi scânteia libertăţii.
Prin ei a vorbit atunci Neamul nostru, iar nu prin majorităţile laşe şi cuminţi.
Ei înving şi mor, indiferent, pentru că atunci când mor, Neamul trăieşte întreg din moartea lor şi se onorează din onoarea lor… Istoriei naţionale nu aparţine acela care va învinge şi va trăi cu sacrificarea liniei vieţii Neamului, ci acela care, indiferent dacă va învinge sau nu, se va menţine pe această linie a Neamului.
Neamul este legătura celor din trecut, prezent şi viitor. Fiecare naţiune este aşezată de către Dumnezeu şi, cum spune legenda, fiecare neam şi-a luat partea sa de pământ care i-a fost dată. Ca de obicei, românul a venit ceva mai la urmă să se plângă la Sfântul Petru că a rămas fără loc de aşezare, şi atunci Dumnezeu i-a dat grădina Sa cea mare, că de aceea am fost şi suntem o ţară râvnită de toţi…
Un Neam trebuie să existe într-o continuitate, într-o unitate, să fie legat de o iubire, să fie luminat de o credinţă.” Graţia Lungu Constantineanu, op.cit., pp.228-229 – Părintele Iustin Pârvu – Testament pentru Neam
Părintele Iustin Pârvu, despre hristoșii Neamului românesc (cei care s-au jertfit pentru păcatele Neamului românesc precum Iisus Hristos s-a jerfti pentru păcatele Neamului iudaic): „Aşa, iar noi abia după ce am înţeles exact de ce eram în închisoare, după ce am descoperit iconomia lui Dumnezeu, am început să rezistăm. Sufeream cu bucurie acest martiriu, înduram orice nedreptate ca, prin jertfa răbdării noastre, să ispăşim din păcatele noastre şi ale Neamului.”
„În închisorile din perioada comunistă o mulţime de creştini au murit pentru ca poporul român să aibă destin.”
Hristos a Înviat!
Din păcate, popii din BOR sunt saducheii și fariseii reșapați ai zilelor noastre, care au achiesat la documentele eretice de la sinodul tâlhăresc de la Kolimbari-Creta, din Grecia, au semnat și au acceptat oficializarea ecumenismului, în 2016. Cei care s-au îngrădit de falsul sinod au fost caterisiți, pe nedrept, de ereticii din BOR, însă au rămas preoți ortodocși drept mărturisitori, prigoniți, urmați prin catacombe de fii, fiice duhovnicești și ucenici.
Când veți scrie de trădarea de la Creta și de oficializarea ecumenismului?
Poporul român se scaldă în mocirla atotereziei/panereziei numită ecumenism.
Pr. Arsenie Papacioc: ”Cu o moarte toţi suntem datori, dar una-i să mori ortodox, alta-i ecumenist vândut”
Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: „Eu sunt împotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru”.
Pr. Iustin Parvu: „Ecumenismul nu e născut din părerile bisericilor, ci din gândirea proprie a unor păstori ce nu au nimic profund creștin și religios în ei, ci doar o viața politică”.
Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul: „Sfinții sunt anti-ecumeniști. Oare sunt și ei „fanatici sau habotnici” după gândirea unora de azi”.
Cuv. Paisie Aghioratul: „Cu durere în suflet mărturisesc că, dintre toți filounioniștii (ecumenistii) pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aibă nu miez, dar nici măcar coaja duhovnicească. Cu toate acestea, știu să vorbească despre dragoste și unire, deși ei înșiși nu sunt uniți cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit”.
Sf. Efrem Sirul: „Vai acelora care se întinează cu blasfemitorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeieștile Scripturi! Vai de cei ce murdăresc sfânta credință cu eresuri sau încheie vreo înțelegere cu ereticii!”.
Sf. IUSTIN POPOVICI: ”Ecumenismul e numele de obşte pentru creştinismele mincinoase, pentru bisericile mincinoase ale Europei Apusene. În el se află cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul în frunte; iar toate aceste creştinisme mincinoase, toate aceste biserici mincinoase nu sînt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evaghelic de obşte este acela de „a-tot-erezie (pan-erezie)”. De ce? Fiindcă de-a lungul istoriei feluritele erezii tăgăduiau sau sluţeau anume însuşiri ale Dumnezeu-Omului, Domnului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este „legiune”.”