Autor: CORNEL BÎRSAN

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 118

Până în ultimii ani s-a considerat că apariţia scrisului este legată de civilizaţia protosumeriană. Şi nu în mod deductiv, ci bazat pe vaste cercetări arheologice. Această perspectivă istorică e contrazisă însă de multe alte descoperiri, îndeobște ignorate.

„În anul 1882 – citim în lucrarea «O istorie a criptologiei românești»de V. Maierean & D. Dulcu– cercetatoarea Torma Zsofia, din Oraștie, a publicat în Anuarul Societatii de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara, câteva dintre studiile sale, reunite sub titlul «Contribuții la preistoria comitatului Hunedoar». Lucrarile fusesera prezentate anterior la una din ședintele respectivei societăți (pe 30 noiembrie 1880).

       Autoarea a înfățisat, în această culegere de studii, o colecție unică de obiecte preistorice, descoperite de la Turdaș si Valea Nandrului. Cele mai prețioase sunt idolii de lut de la Turdaș și Valea Nandrului, precum și roțile de lut, conținad rudimente de scriere. La cea de a XI-a reuniune a antropologilor, desfășurata la Berlin (5-12 august 1880), Torma Zsofia a prezentat celor 400 de oameni de știința prezenți rezultatele descoperirilor sale.

     În urma acestor comunicări, marele arheolog Schlieman a declarat că este de acord cu concluzia autoarei, conform căreia «străvechii locuitori ai Translvaniei aparțineau aceluași trunchi preistoric al unei familii de popoare ariene, precum cel din Hissarlik».

     În comunicarea prezentată la Berlin, Torma Zsofia a abordat problema semnelor grafice existente pe obiectele descoperite la Turdaș și Valea Nandrului, subliniind uimitoarea asemănare dintre grafemele amintite și semnele aparținând scrierilor din Troia și Cipru, analizate de Schlieman în celebra sa carte Ilio”s și de Cesnola în lucrarea „Cypern”.

     În finalul comunicării, cercetătoarea a atras atenția asupra identității perfecte dintre cultura de la Troia și accea din Dacia. Totodată autoarea a afirmat că locuitorii preistorici ai României au cunoscut scrierea”

      Cine era însă acestă româncă, Zsofia Torma (citată, în referinţele internaţionale de specialitate ca unguroaică), prima femeie arheolog din Romania, „Doctor Honoris Cauza” a Universității din Cluj?

      Născută în anul 1832, la 27 septembrie, în localitatea Cristur, comitatul Hunedoara, și-a petrecut primii 29 de ani în casa părintească din localitatea Crișteștii Ciceului (jud.Bistrița-Năsăud).

Tatăl ei, József (Iosif) Torma, dintr-o veche familie ardeleană nobilă, făcuse cercetări la avanpostul roman de la Ilișua (jud.Bistrita-Nasaud); iar fratele ei, mai mare, Károly Torma, profesor universitar la Pesta, arheolog și epigrafist, a fost cel care a înființat muzeul antichităților dacice de la Aquincum (Buda Veche), i-au insuflat pasiunea pentru istorie si au incurajat-o să studieze istoria si arheologia.

      Dupa moartea tatalui, în anul 1861, Zsofia Torma avea să se stabilească la Oraștie, unde se va deveni membru al Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara și a Comitetului Director.

    În anul 1875 începe primele săpături arheologice în zona Turdaș, lângă Alba – Iulia, iar în anul urmator pe Valea Nandrului. Până în anul 1879 va mai efectua săpături în locatățile: Josani, Nandru, peștera de la Nandru, Cârjiți, Geoagiu de Jos, Coldău, Hunedoara, Găunoasa și Aranieș.


     Descoperirile făcute la Turdaș și Valea Nandrului, din anul 1875, aveau să confirme existența unui proto-scris, inscripționat pe diferite obiecte ceramice, figurine sau  fusaiole. Inventarul acestor semne simple și complexe, depășește un numar de peste 300 de inscripții sub forme regulate, geometrice sau stilizate.

Prezentarea făcută de către Zsofia la reuniunea generală a Societății Germane de Antropologie, ținută la Berlin, în luna august 1880, și discuțiile ulterioare ale cercetatoarei cu iluştrii arheologi ai timpului: A.Voss, R.Virchov si H. Schlieman vor duce la concluzia că populațiile neolitice europeene aveau în mod cert un sistem propriu de scriere.
      Această deducţie a fost făcută cu 86 de ani înaintea descoperirii celebrelor plăcuțe de la Tărtăria, descoperire datorată lui Nicolae Vlasa, în anul 1961.
       Existența acestei proto-scrieri descoperite de către Zsofia Torma avea sa fie re-confirmată în anul 1908 când M. Vasic, le va regăsi în situl de la Vinca, lânga Belgradul Sârbesc, și cincizeci de ani mai târziu, când vor fi din nou regăsite la Banjica, tot în apropierea capitalei sârbe.
       Pe tot parcursul vieții ei, Zsofia Torma, se va implica tot mai mult în activitatea arheologică, ținând permanent legatura cu marii cercetatori și istorici ai acelor timpuri.
       Szofia Torma avea să treacă la cele vesnice, în locuința sa de la Orastie, la 14 noiembrie 1899, ora 15.30, în urma unui atac de cord.

__________________

Legat de plăcuțele de la Tărtăria, constatăm că mulţi dintre cercetatori nu au auzit de ele, mediatizând în continuare scrierea sumeriană ca fiind prima. Alţii o iau în derâdere, considerând plăcuţele contrafăcute, pentru a elimina aceste dovezi arheologice „deranjante” pentru specialiştii în istorie.

Accepția generală este faptul că un artefact purtator de scris, în cazul în care nu se cunoaşte nici măcar limba, dar nici scrisul, are şanse zero de a putea fi descifrat. Chiar şi în cazul în care se cunoaşte limba, dar nu se cunoaşte scrisul, sau, invers se cunoaşte scrisul, dar nu se cunoaşte limba, este necesar un număr mult mai mare de tablete. Or, în cazul de faţa avem din păcate doar trei […].

Dar, în anii ’80 ai secolului trecut, profesorul Dumitru Ioniţa, avea să descopere în locul numit Vadu Rău, din localitatea Fărcaşa, jud. Neamț o serie de obiecte neolitice cum ar fi: fusaiole, greutăţi pentru plasele de pescuit sau pentru războiul de ţesut, topoare din piatra s.a. 
        În luna mai a anului 2009, o viitură a râului Bistriţa, produsă în zona localităţii mai sus amintite avea să scoată la inveală o serie de tăbliţe asemănătoare celor de la Tărtăria.    

Cu timpul numărul lor a ajuns la 120 de bucăţi, fiind realizate din lut ars sau din părţi de lespezi de piatra peste care s-a aşternut un strat de lut. Inscripţiile realizate pe ele sunt romburi franjurate, linii intersectate şi linii mici, diferite puncte şi scobituri care se regăsesc în proto-scrierea Turdaş-Vinca şi semnele de pe plăcuţele de la Tărtăria.

    Vechimea lor nu a fost verificată, din lipsa de încredere a cercetătorilor, însă descoperitorul lor o situeaza ca fiind din anii 3.500 – 3.000 î.Chr.

La sfârşitul anului 2012, în situl numit „Miercurea Sibiului 2” aflat în nordul localităţii Miercurea Sibiului, pe şantierul autostrăzii Sibiu-Orăştie, s-a descoperit un complex de locuinţe din neolitic. Alături de locuinţe s-au descoperit cuptoare specifice arderii ceramicii, precum şi mii de fragmente de ceramică.

Unul dintre aceste fragmente avea să surprindă cercetătorii. Pe un fragment de vas sunt inscripţionate simboluri necunoscute, care după părerea calificată a directorul Muzeului Naţional Brukenthal, prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca, reprezintă o forma de scris şi nu simboluri ornamentale.

Remarcabil că acest fragment ceramic a fost realizat în urmă cu 8.200 de ani, în jurul anilor 6.200 î. Chr. Scrierea fiind mai veche decât cea de pe celebrele plăcuţe de la Tărtăria, confirmă autenticitatea acestora, fiind găsite într-un spaţiu geografic foarte apropiat de cea de la Miercurea Sibiului.

    Dată fiind vechimea acestui obiect, se poate spune că inscripţiile de pe el reprezintă în acest moment, dovada celei mai vechi forme de scriere din istoria umană.

O descoperire incitanta va fi făcută în Moldova, în cursul anului 2012. Profesorul Mihai Gabriel Vasilencu efectuând săpături în localitatea Hândresti, comuna Oteleni, jud. Iaşi, avea să descopere urmele unei aşezari umane foarte vechi, la ora actuală specialiştii nepronunțându-se asupra vechimii.

     Aici arheologii aveau să scoată la suprafaţă  urme ale unor locuinţe dreptunghiulare cu podină din lut ars, cuptoare de ardere a ceramicii şi un bogat inventar arheologic constând în statuete zoomorfe şi antropomorfe, cermica fină, semifină şi grosieră, suflătoare, fusaiole, lame de silex, nuclee de silex, topoare de piatra cu perforatie de tip ciocan si sapa, greutati, maciuci, daltite, razuitoare, varfuri de lance, rasnite din piatra, margele de piatra s.a. În urma cercetarilor efectuate s-a constatat că  întreaga asezare neolitică se întindea pe o suprafaţa de circa 6 km pătraţi.

Pe lângă aceste obiecte de tip unealtă sau descoperit însă şi două tăbliţe de piatra care prezintă semne clare de scriere.

Interesant este însă faptul că aceste semne – litere, sunt asemănătoare cu cele ale scrierii Vinca – Turdaş dar şi cu celebrul alfabet secuiesc, care a fost preluat de către  secui de la daci.

(Din volumul „Istorie Furată.Cronică românească de istorie veche”, Editura Karuna, 2013, de Cornel Bîrsan – extrase)

 1,527 total views,  2 views today