Autor: MIRON MANEGA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 163

De peste cinci ani, Julian Assange, creatorul WikiLeaks, se află în închisoarea HMS Belmarsh din Marea Britanie, fără a fi condamnat, după ce stătuse șapte ani în Ambasada Ecuadorului din Londra. Cazul său este emblematic pentru „starea presei” din întreaga lume, inclusiv din România. Libertatea de exprimare este un simplu slogan demagogic de care se folosesc statele pentru a-și masca represiunile.

Assange a creat celebra platformă WikiLeaks în 2006, pentru a servi drept centru de compensare pentru documente sensibile sau clasificate. În 2010, WikiLeaks a postat aproape jumătate de milion de documente obținute de la analistul de informații al armatei americane Bradley Manning – legat în principal de războaiele SUA din Irak și Afganistan. Deși o mare parte din informații erau deja în domeniul public, președintele Barack Obama a criticat scurgerile de informații ca fiind o amenințare la adresa securității naționale a SUA. În luna noiembrie a aceluiași an, WikiLeaks a început să publice aproximativ 250.000 de corespondențe diplomatice confidențiale din SUA. Aceste documente clasificate datau în cea mai mare parte din perioada 2007 – 2010.

Assange a fost arestat la Londra în decembrie 2010, pentru acuzații de agresiune sexuală venite din… Suedia și ținut fără cauțiune, în așteptarea unei posibile extrădari. În cele din urmă, a fost eliberat pe cauțiune, iar în februarie 2011 un judecător britanic a decis că extrădarea ar trebui să continue, decizie care a fost contestată de avocații lui Assange. În decembrie 2011, Înalta Curte britanică a constatat că extrădarea lui Assange era „de importanță publică generală” și a recomandat ca acesta să fie audiat de Curtea Supremă. Această decizie i-a permis lui Assange să depună o petiție directă Curții Supreme pentru o audiere finală pe această problemă.

În mai 2011, Assange a primit medalia de aur a Fundației pentru Pace din Sydney, o onoare care fusese acordată anterior lui Nelson Mandela și Dalai Lama, pentru „curajul său excepțional în apărarea drepturilor omului”.

În acest moment, Julian Assange este vizat de un ordin de extrădare venit din SUA, pretextul emiterii acestui ordin fiind Legea Spionajului. E o stratagema ticăloasă a guvernului american de a extrăda un cetățean australian a cărui publicație nu își are sediul în SUA.

Editorii a cinci instituții media internaționale – The New York Times, The Guardian, Le Monde, El Pais și Der Spiegel – care au publicat articole pe baza documentelor livrate de WikiLeaks, au cerut insistent Statelor Unite să renunțe la acuzații și Julian să fie eliberat. Nici unul dintre acești directori de presă nu a fost acuzat de spionaj. Procesul de apel este încă un instrument juridic pentru persecutarea unui jurnalist, care ar trebui nu doar să fie liber, ci și omagiat și onorat ca cel mai curajos membru al generației noastre.

Recent, Înalta Curte de la Londra a luat decizia de a acorda lui Julian Assange dreptul de a face apel la ordinul de extrădare în Statele Unite. Este, după toate probabilitățile, o nouă farsă judiciară, căci asta nu înseamnă că Assange va scăpa de extrădare și nici că va fi eliberat din închisoarea de înaltă securitate HMS Belmarsh, unde, așa cum a declarat Nils Melzer, raportorul special al ONU pentru tortură, după ce l-a vizitat pe Julian acolo, acesta este supus unei „execuții cu încetinitorul”.

„Procesul de apel este încă un instrument juridic pentru persecutarea unui jurnalist, care ar trebui nu doar să fie liber, ci și omagiat și onorat ca cel mai curajos membru al generației noastre” – comentează Chris Hedges într-un editorial de pe scheerpost.com, intitulat „Execuția cu încetinitorul a lui Julian Assange continuă…”. „Linșajul judiciar al lui Julian Assange nu a avut niciodată vreo legătură cu justiția. Statele Unite l-au acuzat pe Assange de 17 încălcări ale Legii Spionajului (Espionage Act) plus un cap de acuzare pentru folosirea abuzivă a unui computer pentru o presupusă conspirație împotriva securității naționale, care ar fi urmărit intrarea în posesia unor informații și apoi publicarea lor. Dacă va fi găsit vinovat pentru toate aceste capete de acuzare, el riscă o pedeapsă de 175 de ani de închisoare în SUA”.

Concluziile editorialistului sunt sumbre: „Julian a comis cel mai mare păcat posibil împotriva Imperiului: l-a demascat ca fiind o întreprindere criminală. A documentat minciunile acestuia, încălcarea sistematică a drepturilor omului, uciderea gratuită de civili nevinovați, corupția galopantă și crimele de război. Publicarea de documente clasificate nu este o crimă în Statele Unite, însă dacă Julian va fi extrădat și condamnat, ea va deveni o crimă”.

În finalul articolului său Chris Hedges lansează următorul mesaj: „Scopul acestor călăi cu încetinitorul este de a-l distruge. Avem datoria să-l eliberăm pe Julian. Trebuie să-l ținem departe de mâinile guvernului american. Având în vedere tot ce a făcut pentru noi, îi datorăm o luptă neîncetată. Dacă nu există libertate de exprimare pentru Julian, nu va mai exista libertate de exprimare nici pentru noi”.

 2,121 total views,  2 views today