Autor: DAN DIACONU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 157

Sunt extrem de mulți oameni care nu înțeleg despre ce e vorba în lumea de azi și, de aceea, pică victime ale războiului mediatic. N-aș fi insistat asupra subiectului, dar am observat semne de „infectare mediatică” inclusiv la cei care caută să înțeleagă corect realitatea. De aceea consider că trebuie să abordăm subiectul cât se poate de serios. Așadar, ce pretind ei și ce este de fapt?

Să o luăm cu începutul, adică să vedem ce este de fapt la est de noi, în Ucraina. SUA – și când spun SUA se înțelege nu numai statul, ci și majoritatea covârșitoare a mass mediei globale – susține că avem de-a face cu o agresiune a Rusiei, începută încă de la preluarea Crimeei și continuată în momentul începerii Operațiunii Speciale. Și, dacă suntem naivi, fix așa stau lucrurile. E cât se poate de clar că rușii au intrat peste ucraineni în Crimeea, nu-i așa? Inițial au fost soldați fără însemne care au ocupat zonele strategice, după care s-a făcut un referendum în care cetățenii Crimeei au votat pentru unirea cu Rusia. După același model s-au făcut și celelalte uniri cu zonele rusofone din estul Ucrainei. E corect? Aparent da, doar am văzut toți evenimentele, sunt documentate.

Însă, în realitate este o privire strâmbă. Când vorbim despre Crimeea ca despre o componentă a Ucrainei, ar trebui să înțelegem cum a devenit această peninsulă o componentă a Ucrainei. Iar răspunsul îl avem extrem de rapid: printr-un cadou făcut de ucraineanul Hrușciov pe vremea în care era șef al Uniunii Sovietice. Dacă mai ținem bine minte, inclusiv Insula Șerpilor a ajuns în componența Ucrainei Sovietice, sub forma unui cadou făcut de „oamenii de bine” veniți pe tancurile sovietice la conducerea României ocupate. 

Dar discuția este, în realitate mult mai adâncă, întrucât nu trebuie să vorbim dacă anumite teritorii aparțin de drept sau nu Ucrainei, ci dacă Ucraina există cu adevărat. Din punct de vedere istoric această „țară” a fost inventată de naziști, în vremea în care i-au întărâtat pe localnici împotriva rușilor, după ce le infectaseră creierii cu ideologia lui Bandera. Însă, dacă e să fim corecți, trebuie să constatăm că, deși nu există din punct de vedere istoric o țară cu numele Ucraina, există o masă compactă de populație având caracteristici uniforme. Nimeni nu poate nega existența ucrainenilor. Iar dacă există ucraineni, e cât se poate de clar că există și o Ucraină, adică un teritoriu pe care ei îl ocupă. Într-adevăr, noi punem în discuție teritoriul, dar nu trebuie să uităm că există un popor ucrainean care s-a întins într-un anumit areal. Dar, la fel de bine trebuie să înțelegem și că „întinderea” ucrainenilor nu s-a făcut prin metode ortodoxe, fiind ajutați de politica bolșevică. Un echilibru ne-ar spune că zonele istorice care nu le aparțin (gen nordul Bucovinei, Transcarpatia, sudul Basarabiei etc.) ar trebui să dispară din componența Ucrainei. De asemenea, zonele în care populația lor nu e majoritară, așa cum sunt zonele intrate în componența Rusiei și care, de drept, au aparținut Rusiei. Ceea ce rămâne în urma acestui proces putem spune că este Ucraina. 

Doar că – și-aici veți rămâne surprinși – războiul din Ucraina nu este despre asta! Oricât ar părea de șocant, ceea ce se întâmplă acum acolo nu are legătură cu asta. Cu alte cuvinte, inclusiv retorica istorică a lui Putin nu are de-a face cu adevărata problemă a conflictului din Ucraina. Ceea ce nu recunosc americanii este că agresiunea asupra Rusiei este o mișcare programatică de-a lor. După ce au promis că nu se vor mișca „niciun inch” spre Est, americanii au uitat repede promisiunea și au început să facă extinderi cu toptanul ale NATO, ajungând până aproape de Moscova. Invitarea Ucrainei de aderare la NATO a fost semnalul declanșator care a generat pentru ruși sentimentul ca începe un nou „Război Patriotic”. Invazia SUA/NATO asupra Rusiei are fix aceleași caracteristici pe care le-au avut invaziile lui Napoleon și Hitler. Actuala invazie fost instrumentată după aceleași principii, chiar dacă a fost mascată de un război diplomatic abstract. Însă, ajunși în acest punct vom constata cu stupoare că nici măcar aici nu ne apropiem de adevăr, deoarece războiul din Ucraina are un alt vector generator. 

Este vorba, în esență, de o problemă mult mai largă. După căderea Cortinei de Fier, politicienii europeni și-au pus o problemă cât se poate de practică: dacă a căzut Cortina de Fier, ce sens mai are prezența militară a SUA în Europa? Prezența americană este un efect al înțelegerilor de după Războiului Mondial, atunci când URSS amenința Europa. Odată cu înțelegerea ruso-americană și picajul URSS, rămânerea SUA în paradigma ocupației Europei nu mai are sens. Cei mai vocali au fost italienii și, întrucât au fluierat în biserică, întreaga clasă politică a fost distrusă prin trecerea prin furcile caudine ale unei justiții strâmbe manipulate de SUA prin intermediul operațiunii „Mani Pulite”. Paiața Antonio Di Pietro a fost unealta perfectă aleasă de americani pentru a dinamita întreaga elită politică italiană. Însă problema ocupației americane ilegale a rămas în continuare în conștiința europenilor, asta chiar dacă fraierii din Est au îmbrățișat-o irațional. Atâta timp cât este pace, orice om întreg la cap se întreabă ce sens mai are prezența cazarmelor americane. Iar asta e întrebarea pe care americanii nu vor să o audă. Înțelegeți acum de ce am avut întreaga încrengătură a extinderii NATO, sfârșită acum cu conflictul din Ucraina? Presupunând că Rusia va fi înfrântă în acest conflict, ceea ce trebuie să înțelegeți este că problema expusă nu dispare, deoarece prezența ilegala de ocupație a Europei de către SUA este de fapt adevăratul diavol ascuns în detalii. Astfel, conflictul actual are strict rolul său în a menține starea de ocupație a Bătrânului Continent deoarece, iată, acum există o justificare: „Rusia care vrea să atace valorile occidentale”. Puteți lesne înțelege de ce acum, când situația din Ucraina se deteriorează, cozile de topor instalate de SUA la conducerea statelor europene urlă ca din gaură de șarpe că „Rusia urmează să atace o țară NATO”.

Orice om cu capul pe umeri înțelege că Rusia nu are chef de război, dar e nevoită să-l ducă. De asemenea, trebuie înțeles că un astfel de conflict poate degenera ușor într-unul de proporții. Americanii spun că vor să dea Ucrainei rachete cu rază lungă de acțiune. Aceste rachete pot ținti diverse obiective strategice rusești, pe modelul țintirii navelor rusești din Marea Neagră cu ajutorul nemijlocit al NATO. Problema e că asemenea atacuri pot deveni de netolerat, iar atunci Rusia va fi nevoită să riposteze. Cum? Nici nu vreau să mă gândesc deoarece, în astfel de cazuri victima aleasă e „ăl mai prost din gașca adversă”, pentru a se pune în practică zicala „bate șaua ca să priceapă iapa”. 

Sursă: trenduri.blogspot.com

Titlul original: „Imposibilele războaie ale SUA”

 2,445 total views,  2 views today