Autor: CRISTIAN FLORIN PASCU
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 161

Aflăm din presa românească despre existența unei societăți a românilor din New York pe nume DORUL, condusă de ingineruul Cristian Florin Pascu, soietate care a rămas tot timpul branșată activ la evenimente emblematice ale societății românești din țară. În 2018, de pildă, pe alea Mausoleului de la Mărășești Societatea „Dorul” a plantat doi stejari, iar în parcul RoMândria alți patru. Mai aflăm că în curând, în zilele de 22-23 iunie 2024, la Muzeul Cărții și Exilului Românesc din Craiova, va avea loc vernisajul Expoziției de Medalistică a Societății „Dorul”, unde va fi prezentat și documentarul „Jurnal de Război”, realizat de Dan Pavel, film la care societatea este, de asemenea, parteneră…
Istoricul acestei societăți îl găsim rezumat chiar pe pagina sa web, https://dorul.org, din care selectăm câteva date…
În ziua de 16 noiembrie 1903, un grup de 7 imigranți români din New York, s-au adunat în singurul restaurant românesc existent la aceea dată acolo, al cărui patron era un oarecare Glafirescu, și au hotarat să puna bazele unui club românesc, care la inceput s-a numit Clubul Național Român „Carmen Sylva“.
Numele celor 7 care l-au conceput sunt:
L. Figarovschi – președinte
C. Michailescu – vice-președinte
Al. Ionescu – secretar – (înlocuit, după plecarea lui în Brazilia, de Constantin Negoescu)
Al. Topolschi – casier
Vasile Stoenescu, En. Cosma și Vasile Gheorghe – controlori.
După mai multe întruniri, au ales o comisie pentru redactarea statutului, care a fost votat în 12 ședinte consecutive. Odată cu definitivarea statutului, au făcut și modificări în structura primului comitet.
În scurt timp Clubul va deveni Societatea Română Creștină „Dorul“ odată cu definitivarea statutului și alegerea unui nou și permanent comitet. Președintele actual al Societății „Dorul” este inginerul Cristian Florin Pascu.
Statutul definitivat atunci a rămas aproape neschimbat până în zilele noastre, urmașii lor păstrând cu respect ideea ca Societatea „Dorul” să promoveze, să păstreze și să perpetueze principiile clubului: „Moralitatea, Cultura și Filantropia“. Iar deviza Societății Creștine „Dorul”, care s-a păstrat în arhive și care se menține și în zilele noastre, era următoarea:
„Unul să aline durerile tuturor,
Și toți să aline durerile unuia!”.
Mai multe date despre existența și prestigiul Societății Române Creștine DORUL, aflăm însă dintr-un amplu articol al lui Cristian Florin Pascu, intitulat „Societatea Română Creştină DORUL, fondată în 1903 în New York” și publicat, în 2010, în revista „Absolut Cultural”. Reproducem și noi un extras din acel text. (M.M.)

Societatea Română Creştină DORUL, fondată în 1903 în New York. Peste un secol de trăire creştinească şi culturală românească în pitorescul univers american.
„Dorul“… un cuvânt unic şi adânc, magic şi plin de mister, frumos şi tainic, cu aleasă mireasmă în dulcele grai românesc. Nici o altă limbă nu îl conţine şi nu îl poate exprima mai profund şi curat ca limba noastră românescă. Dorul de plaiurile mioritice, de roua dimineţilor de vară, de cristalinul apelor de munte, de unduitul lanului de grâu, de cântecul privighetorilor, de horele din sat, de poveştile bunicii spuse la gura sobei, de brazii plini de nea şi promoroacă, de câte şi mai câte lucruri într-un cuvânt, dorul de România.
Societatea Română Creştină „Dorul“ este un mic univers românesc în ţara visului american. Anul 2009 a marcat aniversarea a 106 ani de existenţă a celei mai vechi societăţi româno-americane de pe coasta de Vest a Statelor Unite ale Americii şi totodată una din cele mai vechi şi longevive societăţi culturale de pe continental american. A scrie şi vorbi despre venerabila societate nu e un lucru simplu, şi nici uşor, deoarece cuprinde momente, fapte şi întâmplări pline de autentică trăire românească şi încărcate de simboluri.
Născută în luna noiembrie a anului 1903 în inima Manhattanului, societatea s-a clădit pe trei principii: Morala, Filantropia şi Cultura, politica fiind exclusă din preocupările acesteia. La vremea aceea, un număr de 7 români inimoşi şi cu dor de ţară şi neam, la lumina unei lămpi cu gaz, în singurul restaurant românesc din New York City, au hotărât să pună bazele unui club românesc pe care l-au numit la început Clubul Naţional Român „Carmen Sylva“. După mai multe întâlniri, în scurt timp, Clubul va devenit Societatea Română Creştină „Dorul“, o societate de ajutor a celor nevoiaşi şi bolnavi, care are ca motto: „Unul să aline durerile tuturor şi toţi să aline durerile unuia“.

Fapte și recunoașteri istorice
Din datele şi relatările păstrate în arhiva societăţii rămân emblematice acţiunile ei culturale şi de binefacere care au impus-o ca pe o veritabilă societate de ajutor. Societatea s-a ocupat de trimiterea în ţară de ajutoare pentru soldaţii români în timpul primului Război Mondial. De asemenea, membrii ei au donat sânge pentru răniţii din armata americană care se întorceau de pe front. Arhiva păstrează o scrisoare originală de mulţumire a Reginei Maria (prin secretarul Curţii Regale), datată Octombrie 1920, trimisă în semn de recunoştinţă pentru fondurile de ajutor oferite în folosul orfanilor de război. De asemenea, chitanţa de donaţie din anul 1904 pentru ridicarea Statuii Domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, sumele importante trimise la inundaţiile din anul 1970 şi devastatorul cutremur din 1977. Neuitate sunt şi darurile oferite copiilor şi celor dragi la sărbătorile Sfântului Crăciun şi lista poate continua.
Tot societatea a fost alături de alte organizaţii, precum cea care l-a invitat pe marele Nicolae Iorga să facă o vizită pe pământul american. Nu mai puţin important de amintit este şi achiziţia a 50 de locuri de veci în cimitirul Cyprus Hill Cemetery din Brooklyn, în care îşi află odihna aproximativ 100 de români, printre aceştia numărându-se foşti Preşedinţi ai societăţii, membri din familia Davila, dar şi Generalul erou Rădescu, deshumat apoi şi trimis în ţară la finele anului 2007.
În fiecare an, de sărbătoarea „Memorial Day“, se oficiază o slujbă de pomenire şi se oferă o masă în memoria celor dispăruţi, un lucru demn de toată lauda, care continuă până în ziua de astăzi.
De-a lungul timpului însă, au fost şi suişuri, şi coborâşuri, societatea trecând prin perioade cenuşii din cauza oamenilor care s-au perindat în conducerea acesteia. Deşi a suferit şi importante pierderi financiare, din neglijenţă şi slabă gospodărire a fondurilor, a reuşit să existe iar generaţiile care s-au perindat au dus mai departe, uneori foarte modest financiar, mesajul de suflet al acesteia.
Resuscitarea și performanțele
Uitată şi pe nedrept ignorată în urmă cu 30 de ani, societatea „Dorul“, deşi legal exista, era vie doar în memoria câtorva nostalgici ai vremurilor de glorie a acesteia. Din anul 2006 societatea cunoaşte şi trăieşte o a doua tinereţe, renăscând precum pasărea Phoenix din propria cenuşă. Trebuie spus din capul locului că toată activitatea recentă a societăţii se bazează pe voluntariatul liber consimţit al membrilor săi. Într-un timp foarte scurt, societatea a ajuns acolo unde îi este locul pe care îl merită. Iată şi câteva din numeroasele iniţiative care au repropulsat societatea în peisajul comunităţii româno-americane din statele New York, New Jersey, Pennsylvania şi Massachusetts:

1. Organizarea, împreună cu Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, Capela „Sf. Apostoli Petru şi Pavel“ din New York (Pr. prof. dr. Theodor Damian) a Festivalului Mustului, pe parcursul a 5 săptămâni, în anul 2006. De asemenea, sărbătorirea Lăsatei Secului pentru postul Crăciunului, în acelaşi an;
2. Organizarea de vânzare de carte de învăţătură religioasă (peste 24 de titluri) spre beneficiul Episcopiei Ortodoxe din Râmnicu Vâlcea (P.S. Gherasim) în anul 2006;
3. Serbarea Sf. Crăciun şi oferirea de consistente cadouri copiilor ;
4. Prezentarea, în anul 2006, în cadrul întâlnirilor lunare ale Societăţii „Dacia Revival International Society“ (a dr. Napoleon Săvescu) a unei comunicări deosebit de interesante a „Bisericilor rupestre de la Șinca Veche şi aşezarea dacică din vecinătate“, ca şi proiecţii ale unor puternice centre de spiritualitate ortodoxă care au inclus mănăstirile: Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, Turnu, Antonie cel Mare de la Mălăieşti, Frăsinei, Cozia, Palatul şi Catedrala Episcopiei din Râmnicu Vâlcea;
5. Participarea la Simpozionul „Mihai Eminescu – ideea de Dumnezeu în poezia ultimului romantic al Europei“ dedicat omagierii poetului naţional, organizat în luna ianuarie 2007 la Harvard University, „The Divinity School“, Cambridge, Massachusetts.
Într-o companie deosebit de selectă şi de înalt nivel academic, a prezentat Medalia Mihai Eminescu – creaţie proprie, ca şi o expunere a gândirii eminescene în documente mai puţin cunoscute. De asemenea, a prezentat comunităţii româneşti din Boston Societatea „Dorul“;
6. Organizarea participării româneşti la „Ceremonia Steagurilor și Paradea Naţionalităţilor“ din New York, în 2007, 2008 şi 2009, manifestare tradiţională la care participă aproximativ 100 de naţionalităţi care trăiesc pe teritoriul american şi între 1,3 – 1,5 milioane de participanţi anual. Societatea „Dorul“ este singura societate culturală româno-americană invitată să reprezinte tradiţiile şi cultura românească la celebrul eveniment;
7. Prezentarea, la Festivalul Românesc de pe Broadway din anul 2007, a 17 costume naţionale din cele mai reprezentative zone folclorice din România;

8. Participarea cu stand propriu, în anul 2008, la Festivalul Românesc de pe Broadway, unde, printre altele, s-au strâns semnături de susţinere a ridicării bustului poetului naţional Mihai Eminescu, în marea metropolă americană. Această iniţiativă a întrunit un număr de 1.028 de semnături de susţinere. Bustul, turnat în bronz, al marelui poet (o lucrare din 1969 a prof. sculptor Nicolaie Pascu-Goia), a plecat spre America în data de 16 Septembrie 2009 şi a ajuns la mijlocul lunii octombrie. Este primul bust al lui Eminescu care a traversat oceanul. Tot atunci s-a bătut şi o medalie argintată dedicată momentului, într-un tiraj limitat de 50 de exemplare.
9. Donaţii în anul 2008:
– pentru pictarea Bisericii Sf. Maria din Queens, New York, cu chipul marelui Sfânt şi Prooroc Ilie;
– pentru 3 famili necăjite care au avut de suferit de pe urma inundaţiilor din primăvara lui 2008 în România;
– Societatea a donat suma de două mii cinci sute de dolari pentru Asociaţia de Binefacere „Sf. Iustina“ de pe lângă Mănăstirea Mărcuş, Jud. Covasna, mănăstire de maici care au în grijă10 fetiţe orfane şi abandonate, luate în custodie direct de la maternitate.
10. Organizarea aniversării a 104 şi 105 ani de existență a Societății „Dorul“, în anii 2007 şi 2008, la Consulatul General Român din New York. La aceste aniversari au participat în total 273 de români-americani care s-au delectat cu tradiţionale preparate culinare româneşti şi unde s-au prezentat reuşite programe artistice, într-o autentică atmosferă tradiţională românească.
Sursă: „Absolut Cultural”, Anul 1 / 2010 (extrase)
Cine este CRISTIAN PASCU

Inginerul Cristian F. Pascu este creatorul unei medalii dedicate poetului naţional realizată după o idee originală în anul 1998, într-un tiraj de 100 de exemplare din care 25 placate cu aur de 24k iar 75 argintate. Medalia este unicat şi singura din USA realizată de un român-american care omagiază geniul marelui poet. Această medalie a fost oferită cu generozitate de realizatorul ei unor institute şi personalităţi de marcă, printre care se numără: Academia Română şi Preşedintelui de atunci al acesteia, Acad. Eugen Simion; Băncii Naţionale a României şi Guvernatorului Mugur Isărescu; Patriarhiei Române şi Regretatului IPS Teoctist; neuitatului poet Grigore Vieru; Mănăstirii Brâncoveanu şi Academiei de la Sâmbăta de Sus; Episcopiei şi Episcopului de Râmnic Gherasim; actorului Ion Caramitru – fost ministru al culturii; reprezentantului României la ONU, regelui Mihai şi reginei Ana de Bourbon-Parma; principesei Margareta şi principelui Radu de Hohenzoler-Veringen; tenismenului Ilie Năstase; fotbalistului Gheorghe Hagi; Hardvard University; Columbia University-Catedrei de Studii S-E Europene etc.