„Un mohican al presei” – așa i s-a spus, între alte calificative,  la ceremonia de rămas bun desfășurată ieri, 14 Septembrie la Capela Cimitirului Belu din București.
Și al sensibilității, și al bunăvoinței, și al dedicației, și al jovialității, și atâtea ar mai fi adăugat…
L-am cunoscut la 31 mai 2008, după primul concert de autor al compozitorului Eugen Doga la Ateneul Român, când, copleșiți de ropotul de aplauze ce nu mai contenea în Sala Mare a Ateneului Român, încercând să ne facem cale cu maestrul printre  spectatori, m-a abordat cu o neobișnuită bucurie,  întrebându-mă: „Cum de ați reușit  imposibilul?”

„Victoria e dincolo de imposibil” – i-am răspuns prompt, întrebându-mă,  în gând, însă, într-adevăr cum a fost posibil? Cum a fost posibil, cu trei zile înainte de concertul anunțat, pentru care erau distribuite toate invitațiile, să reușesc a înlocui dirijorul și orchestra TeleRadio de la Chișinău, astfel încât  concertul jubiliar,  mult visat de maestru,  să aibă loc în cele mai bune condiții, susținut de Orchestra Filarmonicii „George Enescu”!

M-a abordat  după câteva zile,  cu multă delicatețe în cuvinte, convingându-mă  să accept invitația la emisiunea pe care o modera la Televiziunea România de Mâine. Am avut atunci dar și mai apoi, dialoguri consistente, care m-au convins nu doar că cunoștea un șir de personalități din Basarabia, pentru care manifesta o  grija aproape părintească, ci și că era un maestru în observarea detaliilor ce definesc întregul.

De atunci a fost prezent la toate manifestările cu participarea artiștilor basarabeni sau cele pe care le organizam în contextul apropierii noastre.

Am devenit prieteni – onorantă calitate! – ,  dialogând periodic nu doar în cazuri de stringentă necesitate, cum o facem  mai toți în ultimul timp. Rând pe rând, la emisiunile Domniei Sale, au fost invitate mai multe personalități de la Chișinău, iar într-un târziu, la invitația filialei ICR „Mihai Eminescu”, a efectuat o ultimă vizită  la Chișinău.

A revenit cumva mai împlinit, dar la fel de prezent prin grija și atitudinea ce o manifesta pentru  Basarabia și pentru viitorul ei în contextul geopolitic mondial.

De fiecare dată se străduia să strecoare, în discuțiile noastre, multe  amintiri, evocări și detalii adunate de-a lungul carierii sale de fin observator al trecerii oamenilor prin timp și al trecerii timpului peste oameni și evenimente.

Avea  extraordinara capacitate de a se bucura de bucuria oamenilor, de  a evidenția esențialul ce merita a fi reținut dintr-o discuție, relație sau situație. Ultima oară ne-am bucurat de prezența Domniei Sale în aprilie când,  marcându-i  jubileul  la Salonul de Carte, organizat de UZPR și Fundația Ion I. Brătianu la Palatul Brătianu din București, actorul Nicolae Jelescu i-a dedicat un recital din poezia românească, iar Ruxanda Burlacu, elevă la liceul Dinu Lipati,  a interpretat piesa „Cât trăim pe acest pământ”.

 Cu același dor de ceva nemuritor și sfânt, manifestat prin grija față de apoapele,  ne vom aminti de Măria Sa, Neagu Udroiu.

Amb. Iuliana Gorea Costin

 1,129 total views,  45 views today