Articol apărut în CERTITUDINEA r. 165
Neutralitate, nu război!
Noi nu dorim să fim ajutați militar după ce vom fi implicați în război. Noi dorim SĂ NU FIM IMPLICAȚI ÎN RĂZBOI!
Cetățeni ai României,
Politicieni din conducerea României,
Ofițeri ai sistemului de Apărare, Siguranță Națională și Ordine Publică,
Jurnaliști din toate instituțiile mass-media din România,
Grupul pentru România se adresează dumneavoastră din dorința de a vă conștientiza asupra nevoii de promovare a unui proiect coerent de țară, în baza căruia să se acționeze pentru scoaterea României din statutul colonial dezastruos în care se găsește. În Comunicatul nr. 1 al Grupului pentru România am prezentat pe scurt la ce ne referim când afirmăm această stare de fapt a României.
Decidenții politici ai României trebuie să acționeze doar în slujba țării și să pornească la implementarea unui nou proiect de țară de la Constituția actuală a României, cea care proclamă faptul că țara noastră este o țară suverană și independentă și să nu privească această prevedere constituțională ca fiind una opțională, sau ca pe o vorbă aruncată pe o hârtie.
Într-un comunicat trecut, adresat societății românești, ne-am referit la necesitatea resetării și reorganizării serviciilor secrete din România, ca un prim pas pentru eliberarea țării de sub controlul străin și preluarea puterii efective de către reprezentanți aleși în mod corect. Grupul pentru România are convingerea că alegerile care se desfășoară în România nu sunt corecte, ci sunt manipulate prin servicii secrete care le controlează în totalitate, în mod direct prin Serviciul de Telecomunicații Speciale și indirect prin agenți interpuși din cadrul Autorității Electorale. Prezența pe listele electorale din România a unor poziții fictive, de ordinul milioanelor (!) este suficientă pentru a exista certitudinea incorectitudinii alegerilor din România, la toate nivelele. Rezultatele alegerilor nu reflectă dorințele majorității poporului român și nici starea lui de spirit. Rezultatele alegerilor reflectă dorințele stăpânitorilor colonialiști ai României și ale slugilor lor din interiorul țării.
În prezentul comunicat, Grupul pentru România dorește să promoveze cu determinare ideea necesității promovării luptei pentru Pace, ca obiectiv care este cu certitudine o mare aspirație a întregului popor român. La posibili cetățeni iresponsabili, eventual chiar politicieni fiind ei, care ar dori război, nu ne vom referi.
Pentru promovarea Păcii, Grupul pentru România este de părere că:
– Este strict necesară promovarea unei politici de neutralitate față de părțile beligerante din actualul război (numit de Papa de la Roma „Al Treilea Război Mondial”), atât în Ucraina, cât și în Israel și oriunde altundeva s-ar mai putea el extinde.
Legat de promovarea unei politici de neutralitate, Grupul pentru România reamintește că există precedente ca o țară membră a unei alianțe militare să fie neutră, neutralitatea fiind promovată în trecut inclusiv de România.
Împrejurarea că România este membru al NATO, nu presupune supunerea în orb a țării față de deciziile NATO. NATO se compune dintr-o sumă de state suverane și independente, așa cum ar trebui să fie și România și cum este legiferat în Constituție. Inițiativele NATO privitoare la implicarea organizației în diverse conflicte nu sunt obligatorii pentru statele membre. Conform prevederilor din tratatul organizației, NATO ar trebui să fie o organizație politico-militară cu caracter pur defensiv. Ca urmare, acțiunile militare ale NATO, de tipul atacurilor din Iugoslavia (1999) sau Afganistan (2001-2021) au fost agresiuni. Ele nu au avut nici un fel de conotație defensivă. Implicarea NATO în Ucraina nu este una legală, întrucât Ucraina nu este parte a NATO.
De-a lungul existenței NATO, o serie de state s-au manifestat în mod suveran și independent și au refuzat să se implice în agresiuni. Astfel, în noiembrie și decembrie 1998, mai multe state vest-europene au refuzat să ia parte la agresiunea planificată de SUA și de conducerea NATO în Irak. Acest fapt a condus la imposibilitatea implicării NATO în război în Irak și la organizarea de către SUA a unei coaliții care a atacat Irakul, i-a asasinat conducătorul, l-a distrus și a ucis 3 milioane de civili. Este regretabil că România a participat la acea agresiune, devenind părtașă la acțiunile genocidale din Irak și implicându-se în organizarea la București a unei închisori secrete a CIA, unde au fost torturați patrioți irakieni care luptau pentru libertatea patriei lor. O comisie a Parlamentului European a anchetat acest din urmă fapt și a concluzionat că acuzațiile la adresa României sunt reale. Astfel, în 31 mai 2018, CEDO a pronunțat o sentință de vinovăție a României pentru organizarea unei închisori de detenție și tortură secretă a CIA, în perioada septembrie 2003 – noiembrie 2005. Această implicare a României este o pată pe istoria României, care, până la instaurarea regimului iudeo-euro-atlantic, nu se mai petrecuse niciodată. De altfel, președintele SUA din acel an, 2018, Donald Trump, a declarat că „războaiele din Orientul Mijlociu au fost mari greșeli”, iar lumea de astăzi, avându-i în viață și activitate pe președinții Irakului și Libiei, Saddam Hussein și Muammar al-Gaddafi, ar fi fost „o lume mai bună”. România nu mai trebuie să se implice în asemenea agresiuni.
România s-a implicat și în agresiunea NATO din Afganistan, unde a acționat militar timp de 20 de ani, cheltuind sume mari de bani, pregătindu-și armata în condiții total diferite de necesitățile de apărare a teritoriului național și atrăgându-și adversitatea a numeroase state musulmane, foste partenere economico-financiare ale țării noastre. Din foști prieteni ai acelor popoare, am devenit dușmani ai lor de moarte. Întoarsă în România după retragerea rușinoasă din Afganistan, armata română a fost pusă de conducătorii iresponsabili ai președinției și guvernului să defileze pe sub Arcul de Triumf, pe sub care au trecut glorioșii învingători de la Mărăști, Mărășești și Oituz și regii României care au înfăptuit România Mare. Armata României nu mai trebuie să accepte astfel de umilințe.
Aceste greșeli politice ale diriguitorilor politicii României trebuie să fie analizate cu responsabilitate pentru a se evita, în prezent și în viitor, repetarea lor. Astăzi, când se derulează conflictul mondial din Ucraina, în cadrul NATO și al UE avem exemplele unor state mai mici decât România, demne și suverane, care au refuzat să sprijine vreuna dintre părțile implicate în război. Astfel au fost Ungaria, Austria și Slovacia.
Ungaria este un stat care în istorie a fost și este un adversar al României, dar care ne poate oferi exemple categoric superioare de suveranism național și de promovare prioritară a intereselor naționale proprii. Ungaria, stat NATO și membru al UE, menține relații de colaborare pe multiple planuri cu Federația Rusă și cu Republica Populară Chineză, având securitatea națională asigurată, știind că nu va fi implicată în război și nu va fi țintă, iar dezvoltarea țării se face în ritm accelerat, bazându-se pe finanțarea unor mari proiecte de către Republica Populară Chineză. Ungaria a rupt acordul cu Fondul Monetar Internațional și nu mai plătește tribut cămătarilor evrei.
Avem exemple pozitive și din trecutul istoric recent al României. Conducătorii României, pe vremea când țara era membru al Organizației Tratatului de la Varșovia, în anul 1962, l-au trimis la Washington pe ministrul de Externe, Corneliu Mănescu, la secretarul de stat al SUA, Dean Rusk, pentru a transmite Statelor Unite că, în cazul unui război între NATO și organizația Tratatului de la Varșovia, România nu va lovi ținte din Occident și de aceea roagă conducerea SUA să scoată țara noastră de pe harta cu țintele pe care NATO urma să le lovească în cazul unui război. Ca urmare, țintele care urmau a fi lovite de NATO în România au fost radiate de pe hartă și România a avut certitudinea securității militare asigurată, inclusiv în cazul izbucnirii unui război. În august 1968, se știe că România nu a participat la acțiunea militară a Tratatului de la Varșovia împotriva Cehoslovaciei, deși era membru al acelei organizații militare. Deci, s-a putut și se poate și astăzi, dacă este voință politică patriotică!
– Lupta pentru pace și neutralitate este și o formă de promovare a unui nivel mai înalt de suveranitate națională, iar Grupul pentru România a arătat, în comunicate precedente, necesitatea creșterii nivelului de suveranitate pentru reușita promovării intereselor naționale ale românilor.
– De asemenea, promovarea Păcii și a neutralității țării creează condiții pentru obținerea de garanții de securitate din partea Rusiei și a Republicii Populare Chineze. Adversitatea Rusiei este astăzi un factor grav de risc de securitate, pe care „partenerii” noștri strategici îl încurajează. Politicienii noștri trebuie să evite cu orice preț atragerea României în cursă, pentru a nu fi implicată în război.
Implicarea României în acest război presupune adversitatea militară a Rusiei și riscuri de securitate națională grave, pe care România nu le poate gestiona, nici militar, nici diplomatic. Noi nu dorim să fim ajutați militar de „partenerii” strategici după ce vom fi implicați în război. Noi dorim să nu fim implicați în război! De aceea, Grupul pentru România cere conducătorilor României să nu se implice în nici un fel în războiul din Ucraina.
Ajutorul militar pe care Statele Unite ale Americii l-au oferit altor popoare implicate în diverse conflicte internaționale, după al doilea război mondial și după acordul verbal din Malta, din 2-3 decembrie 1989, nu a fost în măsură să salveze aceste popoare de la distrugerea cvazi-totală. Ne referim la statele și popoarele Coreei, Vietnamului, Laos, Cambodgiei, Afganistanului, Irakului, Siriei, Libiei, iar acum Ucrainei, pe care Statele Unite ale Americii le-au „ajutat” militar și care au fost distruse în foarte mare parte. Acest tip de ajutor militar este unul dezastruos și clasa politică și militaro-informativă a României trebuie să îl evite cu orice preț.
Unul dintre cei mai valoroși politicieni ai SUA și gânditori politici ai secolului al XX-lea, evreul Henry Kissinger, a afirmat o realitate care nu trebuie uitată niciodată de politicienii români: „A fi adversar al SUA este periculos, dar a fi prieten cu SUA, este mortal!” România trebuie să fie o țară colaboratoare cu SUA și să evite să facă pași care s-o ducă la pieire.
– Pentru atingerea obiectivului de neutralitate a țării, clasa politică românească trebuie să solicite trupelor străine din țară să se retragă, așa cum a procedat România și în anul 1958, când a reușit excepționala performanță de a determina retragerea din țară a armatei sovietice de ocupație.
– Nevoia neutralității României și a neimplicării ei în orice război rezidă și din faptul că poporul român nu mai are decât puține lucruri de apărat. Uriașa economie pe care a construit-o după 1958 a fost lichidată sau înstrăinată. Economia actuală din România aparține în cea mai mare parte companiilor multinaționale străine. Firmele românești mici și mijlocii nu sunt vizate de prezumtivi inamici. Pentru cine să lupte poporul român? Pentru companiile multinaționale care jefuiesc România? Pentru clasa politică ticăloșită și profitorii din jurul ei? Sărăcia românilor nu preocupă nimeni, doar bunăstarea oligarhilor, pentru care poporul român nu merită să moară. „Partenerii” militari străini din NATO ne cer să rezistăm cu orice preț și sacrificiu timp de 72 de ore, până vor veni alții să ne apere. Pentru ce și pentru cine să ne sacrificăm? De cine să ne fie frică, mai mult decât de regimul politic ticăloșit iudeo-euro-atlantic, ca să merite să murim, sau să ne trimitem copiii la moarte?
– Neutralitatea României poate oferi șansa transformării parteneriatelor strategice militare în parteneriate economice și tehnico-științifice, care să ajute România să se întrețină din propria economie și să stopeze creșterea datoriei externe, pentru ca apoi să acționeze pentru lichidarea acesteia.
– Neutralitatea României poate oferi șansa deschiderii de cooperări economico-financiare cu Republica Populară Chineză, singura țară din lume care face investiții în dezvoltarea partenerilor de pe Noul Drum al Mătăsii. Investițiile chineze ar putea să refacă economia de stat a României, distrusă de regimul iudeo-euro-atlantic, pentru a oferi statului român mijloacele de care are nevoie pentru dezvoltarea țării. Susținerea României și a poporului român de către Republica Populară Chineză a fost dovedită în ultimul secol.
– Pentru realizarea dezideratelor de pace și neutralitate, aspirații ale majorității zdrobitoare a poporului Român, Grupul pentru România susține crearea unei alianțe naționale a tuturor celor interesați în promovarea proiectelor de pace, neutralitate și parteneriat economico-financiar cu China, respectiv partide politice, fundații, grupuri de reflecție, instituții media, personalități publice etc.
– Grupul pentru România consideră că aspirațiile de pace și neutralitate ale poporului român trebuie legiferate printr-o lege organică, iar în cazul modificării Constituției României, pacea și neutralitatea trebuie să fie incluse într-un articol distinct, ca fiind obiective obligatoriu de îndeplinit de către conducătorii României.
GRUPUL PENTRU ROMÂNIA
Parteneriat cu China?!
Adica din lac in put…bravo!
“grupurile de reflectie” in China sint incuiate in zone de 15 minute, din care nu ies fara scor social, face recognition, si, in general “reflectia” e un sport interzis…
[…] Sursa: Certitudinea, nr. 165/2024 […]
China nu e cumva alt Jug?
E un mare neadevăr manipulator că Rusia şi China ne sunt necesare pentru a ne scăpa de “evrei” (de iudeo-kazari). China conlucrează din plin cu capitalul iudaic, iar în prezent Rusia e în mari tandreţuri cu satul Israel, chiar daca “evreii” americani de la Casa Albă au încercat acum doi ani declanşarea unui război iudaic impotriva Rusiei de dragul Ucrainei lui Zelensky.
Singura “soluţie” pentru orice problemă este, atât cât se poate, cunoaşterea strictă a adevărului, în orice privinţă, şi ferirea ca de foc de propagandiştii manipulatori care duc de nas încă o dată românii pentru a-şi parcurge agenda personală politica, primită de la Beijing de unii. Schimbarea stăpânilor nu este o “soluţie”. Nu întotdeauna îţi este prieten duşmanul duşmanului tău. Îţi poate fi tot un duşman.
China e un nou cămătar al lumii, un împovărător în datorii al Africii, al Asiei, el Europei estice etc., dar e îndatorată la rândul ei, ca şi SUA.
Iar China nu „iartă“ de datorii pe nimenii, cum s-ar înţelege de la propagandiştii ei de la noi. Le reeşalonează eventual şi mai iartă din datoria din dobânzi, şi o face doar dacă statul respectiv îşi vinde către ea politica externă. Ca şi alţii, concurenţii ei.
În realitate, deşi ea însăşi are mari probleme cu datoriile ei, China procedează la îndatorarea altor economii statale, cum fac şi alţi poli globali de putere, pentru a le prelua sau domina, nu pentru a le „dezvolta“ dezinteresat. Noul Drum al Mătăsii, de exemplu, este în primul rând un interes uriaş al Chinei, pentru a-i exploda exporturile în lume, dar, construit de firme chinezeşti, China cere ţărilor pe unde îşi face drumul să plătească construcţia lui, îndatorându-se ei astfel.
Iar o serie de catastrofe ce s-au abătut asupra unor ţări, i-au adus Chinei renumele de „cel mai neiertător creditor din lume“. Cel mai cunoscut caz este al statului Muntenegru.
Astfel, China a fost la un pas să preia o parte din teritoriul statului Muntenegru, căci China, când construieşte ceva local, îndatorează totodată acele state pentru care o face, aşa cum guvernul statului Muntenegru s-a îndatorat în 2020 de la o banca chinezească de stat din Beijing, China Exim Bank, care i-a acordat pe loc statului balcanic un credit de 1 miliard de dolari pentru plata unui prim tronson, de 41 de kilometri, dintr-o autostradă care să-i fie construită de o firmă chinezească. Adică chinezii i-au împrumutat pe muntenegreni cu 85% din suma necesară plăţii primului tronson, o sumă care echivala cu 19% din Produsul Intern Brut al Muntenegrului, dar întreaga autostradă avea să coste 2,7 miliarde de dolari.
Muntenegru a devenit atunci „lider“ în ceea ce priveşte procentul datoriei sale externe faţă de China (jumătate din totalul datoriei externe). Din altă perspectivă, nivelul datoriilor Muntenegrului a crescut la 80% din PIB-ul său şi a împins ţara spre un faliment împiedicat doar prin salvarea ei de către Uniunea Europeană, pentru a nu fi preluată de China. Muntenegru intrase destul de repede în incapacitate de plată, China urmând să îi ia pământurile cu care garantase, căci statul balcanic ajunsese la o datorie externă de 103% din PIB mergând „pe mâna Chinei“, Beijingul deținea un sfert din datoriile Muntenegrului, iar prima rată în contul împrumutului trebuia obligatoriu plătită în iulie 2021. Dacă Podgorița nu putea plăti, şi nu putea, contractul dădea dreptul Chinei de a accesa terenurile muntenegrene ca garanție. A venit însă salvarea europeană: „cu ajutorul UE, Muntenegru a început să ramburseze împrumutul luat de la China pentru cea mai scumpă autostradă din lume“, cum anunţau agenţiile de presă, cu precizarea că „graţie acordului de hedging, Muntenegru va plăti o dobândă de 0,88% în euro, în loc de 2% cât plătea în dolari americani“ pentru China.
Dar alte state s-au trezit în situaţii şi mai disperate, mergând „pe mână Chinei“, cum relevă o foarte complexă și vastă analiză realizată de Associated Press în 2023 (sub titlul „China’s loans pushing world’s poorest countries to brink of collapse“, pe apnews), ce arată că țările ajung să plătească anual Beijingului o treime din PIB-ul țării, rămânând fără bani pentru a menține statul în stare de funcționare. Cel puțin o duzină dintre țările sărace ale lumii sunt în pragul unei prăbușiri totale, copleșite de povara sutelor de miliarde de dolari împrumutate în principal de la China, cel mai dur dintre creditori, relevă analiza AP. Printre statele afectate sunt Pakistan, Kenya, Zambia, Laos, Mongolia. Confruntate cu refuzul dur al Beijingului de a reeșalona plățile ori de a șterge o parte din datorii, aceste țări au ajuns să nu mai aibă bani pentru funcționarea statului. Pentru că peste 30% din PIB se duce la plata datoriilor către China, guvernele nemaiavând posibilitatea să țină școlile deschise, să furnizeze energie electrică ori să cumpere alimente și combustibil pentru populație. La aceasta se adaugă pierderea rezervei valutare, folosită să plătească dobânzile la împrumuturile făcute imprudent de la statul chinez. Două dintre ele, Zambia și Sri Lanka, au intrat deja în incapacitate de plată, neputând face nici măcar plata dobânzilor la împrumuturile care finanțează construcția de porturi, mine și centrale electrice de către chinezi.
Modul de a acționa al Chinei este unul subversiv și conspirat, concluzionează Associated Press, arătând că guvernul de la Beijing folosește corupția pentru a-i convinge pe înalții oficiali ai țărilor respective, dublată de ispititoarea perspectivă de a nu condiționa împrumutul de nicio clauză privind destinația banilor ori respectarea unor norme. Însă în spatele acestei oferte atrăgătoare se ascund capcane mortale. China nu iartă datoriile, nu face reeșalonări și nu acordă înlesniri, așa cum se întâmplă în cazurile cu împrumuturile din Occident. În plus, „regimul comunist de la Beijing ține la secret câți bani a împrumutat și în ce condiții, astfel că victimele căzute în capcană nu își pot refinanța datoria împrumutându-se din altă parte. Creditorii importanți nu se bagă, pentru că nu se știe ce sume trebuie plătite, la ce dobânzi și cu ce clauze ascunse“. S-a mai descoperit, scria Associated Press, că țărilor care se împrumută de la China li se cere să folosească conturi escrow ascunse. Acest lucru transformă China în creditor prioritar, care trebuie plătit înaintea celorlalți. Contul escrow permite Chinei depunerea sumelor în favoarea beneficiarului, însă ridicarea tranşelor din aceasta este condiționată de îndeplinirea unor condiții contractuale. În același timp, deponentul (China) are posibilitatea recuperării integrale a disponibilului din cont în cazul în care condițiile specificate nu sunt îndeplinite de cel îndatorat.)
Urmările drastice ale împrumuturilor chineze nu sunt un secret decât pentru cine nu vrea să cerceteze sau pentru cine închide ochii:
În Kenya, guvernul nu a mai avut bani pentru funcționari şi a amânat plata salariilor pentru mii de angajați din administrația publică, pentru a economisi banii necesari returnării împrumuturilor externe, în frunte cu cele chinezeşti. În aprilie 2023, consilierul economic principal al președintelui ţării a scris pe Twitter: „Salarii sau incapacitate de plată? Alegeți!”.
La câteva luni după ce Zambia a intrat în incapacitate de plată în noiembrie 2020, s-a descoperit că țara africană datora 6,6 miliarde de dolari băncilor chinezești de stat, dublu față de cât credeau cei mai mulți observatori la acea vreme și aproximativ o treime din datoria totală a țării (v. „Zambia on brink of defaulting on foreign debt“). Guvernul a rămas fără bani pentru funcționarea țării, dar China a refuzat să se alăture celorlalți creditori pentru a discuta reeșalonarea plăților. Țara africană s-a prăbușit aproape complet şi abia în iunie 2023 a reuşit să-şi restructureze datoria externă de 18.3 miliarde de dolari, ceea ce făcea agenţiile de presă să comenteze că ştirea aceasta dă speranță și altor națiuni îndatorate, de la Ghana și Etiopia până la Sri Lanka și la Pakistan.
Apoi Pakistanul a luat în iunie 2022 un împrumut de 2,3 miliarde de dolari de la un consorțiu de bănci din China, pe fondul unei crize preexistente, credit păsuit în prezent doar până în 2025, dar care este egal cu aproximativ un sfert din rezervele băncii centrale ale Pakistanului, care se ridică la aproximativ 7,9 miliarde de dolari. Chinezii spun că datoria către ei reprezintă 13% din datoria externă totală a Pakistanului, dar datele Fondului Monetar Internațional, la care Pakistanul a apelat pentru ajutor în 2024, arată că împrumuturile de la guvernul Chinei sunt mult mai mari, fiind de 23% din datoria externă totală. Milioane de oameni au rămas fără slujbe în Pakistan în ultimii ani, mai ales muncitorii din industria textilă, după ce statul n-a mai avut bani să producă energie electrică, urmare datoriei externe prea mari nepermiţându-şi să mai mențInă curentul electric și mașinile în funcțiune.
Hondurasul a fost șantajat de Beijing să renunțe la legăturile cu Taiwanul pentru a fi păsuit de datorii. Laosul plătește 25% din PIB pentru o cale ferată făcută cu „bani chinezești“ (împrumutaţi de la China pentru plata constructorilor din China).
Totodată, China deține mai mult de jumătate din creditul extern de 46 de miliarde de dolari al statului Sri Lanka, iar situația a devenit și mai problematică când economia de la Colombo, capitala srilankeză, s-a clătinat în 2022 și ţara a trebuit să meargă la Fondul Monetar Internațional (FMI) pentru un ajutor, în timp ce președintele care a semnat contractele cu China a fugit din țară.
Analiştii occidentali precum economistul Ken Rogoff, cred că dacă guvernul chinez nu își îndulceşte poziția privind împrumuturile acordate țărilor sărace, ar putea apărea un val de neplăți și revolte politice. „Într-o mare parte a lumii, ceasul a ajuns la miezul nopții – a declarat el -. China a plecat în altă parte și a lăsat această instabilitate geopolitică care ar putea avea efecte de lungă durată“.
Potrivit FMI, cele mai îndatorate țări sărace din lume au luat toate împrumuturi mari de la China, la care criticii se referă ca „diplomația capcanei datoriilor“, în care China oferă în mod deliberat împrumuturi țărilor despre care știe că nu le pot plăti, cu speranța de a câștiga pârghie politică.
Si eu mi-am pus vemelnic speranţe în Rusia, privind războiul din Ucraina, dar mai degraba sper acum ca Trump, daca ajunge presedintele SUA, sa faca pace cumva, iar Rusia sa nu mai fie astfel obligata sa stea la mana Chinei.
In prezent insa, intre timp, Rusia e in relatii cordiale cu Israelul, desi acum doi ani “evreii” de la Casa Alba au incercat ca implice intreaga lume iudaica impotriva Rusiei.
Faptul ca nu avem o soluţie realistă rapida pe moment la problemele noastre, nu înseamnă să credem in propunerile afilierii noastre cu China sau Rusia. Ele nu se afla intr-un razboi global cu iudaismul. Aparentele inşeala de multe ori. Nu întotdeuna duşmanii duşmanilor tăi îţi sunt şi prieteni. Poţi să ai chiar alţi duşmani în ei.
E un mare neadevăr la această oră, care poate manipula naţionaliştilor români, cum că China sau Rusia s-ar afla în război cu iudeo-khazarii ori cu iudaismul. Se află în război cu lumea occidentală, dar iudeii au ştiut tot timpul, la nevoie, să schimbe imperiile sau taberele de care se servesc.
Iată că Rusia se află în razboi declarat cu “nazismul” si “fascismul” in Ucraina si in lume, ca si China (iar capitalul iudaic este foarte prezent in China), ceea ce trebuie să rezoneze plăcut urechilor iudaismului.
Apoi Israelul nu a achiesat la sanctiunile Occidentului impotriva Rusiei, cerute de iudeo-khazarii de la Casa Alba, zborurile Rusia-Israel nu s-au suspendat etc.
Spre deosebire de multe țări occidentale, Israelul a menținut relații cu Kremlinul, a refuzat să impună sancțiuni împotriva Rusiei și a respins declarativ apelurile de a trimite armament defensiv în Ucraina. Relațiile au devenit cu adevărat mai tensionate doar în timpul războiului Israel-Hamas pornit în 2023. Limba rusă este a treia cea mai răspândită limbă primară în Israel, după ebraică și arabă, Israelul are al treilea cel mai mare număr de vorbitori de rusă în afara statelor post-sovietice și cel mai mare ca proporție din populația totală. Peste 100.000 de cetățeni israelieni trăiesc încă în Rusia, în ciuda exodului declarat, dintre care 50-80.000 locuiesc la Moscova, în timp ce sute de mii de cetățeni ruși trăiesc în Israel.
–
In June 2023, Russia accused the United States of hacking the iPhones of Israeli diplomats based in Russia. In June 2023, Russia also announced it would open consular offices in West Jerusalem, which was welcomed by Israeli Foreign Minister Eli Cohen as in line with Israeli efforts to increase foreign missions in East Jerusalem.
–
La 28 decembrie 2023, Lavrov l-a lăudat pe Netanyahu pentru că nu a criticat Rusia în declarații publice. Lavrov a spus că obiectivele Rusiei de „demilitarizare” și „denazificare” în Ucraina sunt similare cu obiectivele declarate ale Israelului de a învinge Hamas și extremismul în Gaza (vedeti “Lavrov appears to liken Israel’s war on Hamas in Gaza to Russia’s invasion of Ukraine”. Times of Israel. 28 December 2023, şi “Objectives of Israel’s and Russia’s Wars ‘nearly Identical’ – Did Lavrov Shift Position on Gaza?”. Palestine Chronicle. 28 December 2023)
În mai 2024, ambasadorul Israelului în Rusia a participat la ceremonia de învestire a președintelui Putin, în ciuda faptului că aceasta a fost boicotată de majoritatea țărilor occidentale.
–
Apoi israelienii care conduc anti-românismul in Republica Moldova sunt fidelii lui Putin. Ei sunt susţinătorii Rusiei în republica Moldova, membri ai “Partidului Şor”, aproape toti „evrei”.
Ilan Şor a fost şi la Moscova la parada din 9 mai 2024. Adjuncta lui Şor, Marina Tauber (născută în municipiul Chișinău, fiind de „origine evreiască”), deputată în parlamentul Republicii Moldova şi o apropiată a oligarhului israeliano-moldovean fugar Ilan Şor, a primit la Moscova, unde a participat la parada de 9 mai 2024, de sărbătorire a victoriei împotriva Germaniei „naziste“, medalia Ordinul Prieteniei. Medalia i-a fost înmânat de preşedintele Dumei de Stat, Viaceslav Volodin, la ordinul lui Vladimir Putin.
Marinei Tauber, care este deputată independentă în Parlamentul R. Moldova după ce a fost aleasă pe listele partidului „Șor”, in martie i s-a ridicat imunitatea parlamentară în legislativul de la Chişinău
Vicepreședinta partidului Șor a spus atunci că statele europene ar comite „un nou genocid împotriva evreilor, împotriva sa, împotriva lui Ilan Șor și a întregii echipe”.
Ilan Șor a condus pe 21 aprilie 2004, la Moscova, o întâlnire a politicienilor de opoziție din Republica Moldova și a anunțat că Partidul Șor, Partidul Renaștere, Partidul Șansă, Partidul Forțele Alternative ale Mântuirii Moldovei și Partidul Victoria vor forma blocul electoral Pobeda (Victoria)… Pe lângă victoria la prezidențiale, blocul își propune să boicoteze și referendumul privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
Omul de afaceri Ilan Șor, condamnat la închisoare în Republica Moldova, apropiata sa Marina Tauber, vicepreședinta și deputata fostului partid Șor, și bașcana Găgăuziei Evghenia Guțul au fost deci impreuna la parada militară de la Moscova din 2024, de unde au și postat un selfie.
Parada din 9 mai a Rusiei marchează înfrângerea “Germaniei naziste” de către Uniunea Sovietică în al Doilea Război Mondial și a devenit cea mai importantă sărbătoare publică a țării.
„Ne plecăm capetele în faţa veteranilor Marelui Război Patriotic care ne-au părăsit. În faţa memoriei civililor care au murit din cauza bombardamentelor barbare şi a atacurilor teroriste ale neonaziștilor. În fața camarazilor noștri de arme care au căzut în lupta împotriva neonazismului, într-o luptă dreaptă pentru Rusia”, a continuat Putin,
Citeşte întreaga ştire: Vladimir Putin, discurs amenințător la parada de Ziua Victoriei de la Moscova: „Forțele noastre strategice sunt mereu în stare de alertă” | VIDEO
Putin l-a reinvestit acum pe Mişustin, care e parţial evreu, drept premier al Rusiei.
Mi s-a parut ciudat când s-a spus că Mihail Mișustin, actualul prim-ministru al Rusiei, în funcţie din ianuarie 2020, „este rus-rus“ şi că ar fi „în mod fals trecut a fi evreu“, când chiar în biografiile lui i se indică originea ca fiind „evreu“ după tată.
În biografiile acestea stă scris, în general, astfel: “Mikhail Mishustin’s father, a Jew from Belarus”, adică ni se spune că tatăl său a fost un „evreu din Belarus“.
Iată câteva repere privind această iudaitate a tatălui lui Mişustin, toate dinainte de războiul ruso-ucrainean :
– „Meet Mikhail Mishustin, Russia’s new Prime Minister”, articol în Modern Diplomacy din 16 ianuarie 2020.
– „Mikhail Vladimirovich Mishustin“, articol biografic pe GlobalSecurity din 2020.
– „Why did Putin appoint Jewish-born Mikhail Mishustin as the Prime Minister…“, articol de Leonid Rachman în Quora.
– Înainte de a fi premier rus, din 2020, Mihail Mișustin nu avea o pagină Wikipedia de limba engleză. Ea a apărut imediat după ce a fost numit prim ministru de către Putin, cu precizarea că tatăl Mișustin fusese un „evreu din Belarus“, fără ca până în prezent cineva, nici măcar Mișustin, să conteste acest fapt.
Israelul se intelege bine cu Rusia ! ! ! ? ? ?
Ia uitati-va ce bine se inteleg
https://www.youtube.com/watch?v=iX30OQobMXk
Eu ,nu am auzit pe nimeni ca doreste sa fie sub stapinirea Rusiei.Nici macar pe Orban.
Noi nu vrem sa fim implicati in conflictele altora….
Iar , referitor la o parte a tarilor africane [controlate de Ru.],trebuie sa stiti ca Putin ,le-a sters datoriile.
De fiecare data cind cineva priveste obiectiv ceea ce se intimpla in aceste razboaie , sunt catalogati imediat [esti cu aia]
Ceea ce faceti dvs ,este o ;operatiune psihologica.
Dar , trebuie sa recunosc ; foarte inteligenta
@Iulian
Oricât este de lăudabil (!) anunţul iertării africanilor de datorii de 23 de miliarde de dolari de catre Rusia, ştirea „Putin says Russia wrote off $23B in African debt“ este un anunţ al lui Vladimir Putin din timpul celui de-al doilea Summit Rusia-Africa de la Sankt Petersburg (din iulie 2023), şi este vorba şi de cumpărarea politicii acestor ţări la nivelul ONU şi în alte poziţii internaţionale.
Putin a mai „remarcat“ atunci că prezenţa „diplomatică“ Rusiei în Africa este în continuă creștere, subliniind că: „Acesta este un pas practic real pentru intensificarea semnificativă a lucrului cu țările africane în sfera politică, de afaceri, umanitară, culturală și turistică“.
Putin a exemplificat cu „inițiativa africană de pace pentru Ucraina ca un exemplu al rolului politic în creștere al continentului“. Dar a luat cineva în considerare în Occident planul de pace „african“ (rusesc cumva?) privind Ucraina?
„Dezvoltarea continentului african – mai spunea Putin atunci – este împiedicată de terorism, răspândirea ideologiei extremiste, criminalitatea transnațională și piraterie… În combaterea acestor amenințări, Rusia oferă și asistența sa. Suntem interesați de cea mai strânsă cooperare între agențiile de aplicare a legii și serviciile speciale ale Federației Ruse și țările africane. Suntem hotărâți să continuăm pregătirea personalului militar și a ofițerilor de aplicare a legii din țările africane în Instituții de învățământ specializate din Rusia”.
Aşa că „iertarea datoriilor“ (care poate fi şi eşalonată şi condiţionată) poate cumpăra altceva. Prezenţă militară şi „cooperare militaro-tehnică cu peste 40 de state africane“ (exprimarea lui Putin). Kenia şi Egiptul nu s-au arătat însă deloc mulţumite şi i-au cerut şi cereale lui Putin.
Şi de când spunerea adevărurilor crude, neascunderea sau necosmetizarea lor, este o “operaţiune psihologică”, dar propaganda privind „generozitatea“ obiectivelor Chinei este ceva benefic? Dacă căutaţi „China Debts” ori despre spirala deflaţiei din China (supraproducţia de mărfuri cumulata cu lipsa de bani a populaţiei largi pentru a le cumpăra, ce abia s-a mai domolit – v. China’s Deflation Spiral) veţi afla cât „adevăr“ propagandistic se vehiculează în numele GpR de catre ideologul grupului. Trebuie sa fiti doar cinstiti si sa cercetati cu seriozitate pentru a descoperi ca adevarul e in alta parte decat in propaganda unor pescuitori in ape tulburi. (Daca as publica vreodata tot cveea ce stiu, ce agentura vasta au chiar si printre romani, unii s-ar mira cum de s-au lasat atat de usor inselati oameni ce pareau foarte seriosi!)
P.S.: Iar Al Jazeera, postul independent de Occident cel mai important din lumea arabo-musulmană, a subliniat clar că ştergerea datoriilor Africii către Rusia a fost o promisiune (pentru viitor) făcută la summitul Rusia-Africa din 2023, prin propoziţia „Liderul rus s-a angajat, de asemenea, să șteargă datoriile Africii“ („The Russian leader also pledged to wipe out the debts of Africa“, in articolul „Putin promises grains, debt write-off as Russia seeks Africa allies“ / “Putin promite cereale, anularea datoriilor, în timp ce Rusia caută aliați in Africa”, din 28 iulie 2023 pe aljazeeracom).
Nu aş paria că aceste datorii chiar sunt şterse (complet) în prezent, ci mai degrabă suspendate (mai sunt 2 ani până la viitorul summit Rusia-Africa, din 2026), căci altfel cum s-ar mai face jocul de şah rusesc, cum şi-ar mai menţine influenţa? Deşi este adevărat că unele asemenea datorii au fost şterse, dar în cadrul unor acorduri internaţionale (via Clubul de la Paris, FMI, unde Rusia e membră) precum în cazul Somaliei. Însă China nu vrea să audă de Paris Club sau de FMI privind împrumutuirle pe care le face.