Autor: MIRON MANEGA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 135

Scriam, prin 2015, că principalul distrugător programatic al Spitalelor CFR a fost și rămâne forul tutelar al acestora, respectiv Ministerul Transporturilor. Mai exact miniștrii care s-au succedat, de-a lungul rimpului, la cârma acestui minister. Motivul a fost, telegrafic spus, interesul personal sau de grup al acestora, stârnit fie de amplasamentul atractiv al clădirilor acestor spitale (majoritatea construite în centrul orașelor), fie de sursa de cîștig consistentă provenită din serviciile de siguranța circulației. Deci, pentru ca aceste spitale să devină surse de venit pentru mediul privat, ele trebuiau ori falimentate (pentru a fi închise și vândute pe nimic), ori lipsite de exclusivitatea serviciilor medicale de siguranța circulației. Ceea ce s-a și încercat iar parțial s-a și întâmplat.

Situația se repetă, ca de obicei, în perioade în care opinia publică e concentrată spre ceva mult mai grav. În cazul de față, războiul din Ucraina. Și, tot ca de obicei, când apele se umflă, ies deasupra gunoaiele.

Ministerul Transporturilor vrea să scape de propriile spitale din rețeaua CFR, de data asta la presiunea primului ministru (care nu știm la presiunea cui… presează). Singurul parlamentar care a ridicat problema în plen, cu virulența-i caracteristică, a fost senatoarea Diana Iovanovici Șoșoacă, președinta Partidulul S.O.S. România, prin interpelarea din ședința Senatului in 5.04. 2023. Iată câteva extrase din textul interpelării:

„De peste un an de zile se discută și se încearcă distrugerea spitalelor CFR, ceea ce anunță desființarea CFR, așa cum ați desființat și distrugeți PAS CU PAS tot ce mai are România viabil.

Desființarea Spitalului Witing din București, reorganizarea Spitalului de Urgență Militar Central Carol Davila, transmiterea din domeniul public al statului, în administrarea Ministerului Apărării Naționale a Spitalului Witing și ambulatoriului de specialitate, spital care are în ultimii 3 ani excedent bugetar, notele de fundamentare bazate pe informații false, încălcarea Directivelor Europene – 2004/39/CE, Directiva 27/59/CE, că tot considerați dreptul european mai presus de dreptul român, desființarea unor posturi, aruncarea cadrelor medicale meritorii în stradă; desființarea Spitalului CF Buzău, care are în derulare un contract de investiții ce nu poate fi reziliat fără plata de daune; Spitalul CF Simeria – Hunedoara, Spitalul CFR Sibiu, Spitalul CF Galați, toate acestea fac obiectul unei deja scrise Hotărâri de Guvern ce urmează să fie adoptate.

Desfiinţarea acestei suprastructuri care este rețeaua celor 15 spitale CFR, făcută în condiţii de mare şi suspectă grabă, nu va face decât să amplifice problemele deja existente, atât în Ministerul Transporturilor, cât şi în Ministerul Sănătăţii. Aceasta a determinat sindicatele să vă aducă la cunoştinţă următoarele:

1. Spitalele CFR nu au apărut în timpul comunismului. Ele constituie o suprastructură impusă, încă din anii 1920, de o structură economică importantă şi puternică, numită Căile Ferate Române. Aceste spitale au apărut ca o necesitate distinctă a CFR, datorită specificităţii complexe a acestui domeniu economic şi social (Ex. comisiile teritoriale şi comisia centrală de siguranţa circulaţiei, parte componentă majoră a siguranţei cetăţeanului). Un caz similar este cel al spitalelor militare care constituie o suprastructură specifică a Armatei Române, impusă de un regim profesional distinct. Iar CFR-ul a fost considerat dintotdeauna „a doua armată a ţării”.

2. Cauzele şi resorturile care au determinat crearea reţelei de unităţi spitaliceşti CFR (spitale şi policlinici) nu au dispărut încă, pentru că, din câte ştim, Căile Ferate Române încă există. În plus, aria de servicii specifice ale spitalelor CFR este deja extinsă, la nivelul întregului Minister al Transporturilor, pentru care aceste spitale au o organizare configurată şi expertizată de-a lungul anilor.

3. Reţeaua spitalelor CFR constituie, dincolo de existenţa lor în sine, ca efect al unor necesităţi interne ale domeniului, o marcă a prestigiului istoric al Ministerului Transporturilor. Căci Ministerul Transporturilor nu este o sinecură, ci un domeniu de referinţă al economiei şi societăţii româneşti. Este, de asemenea, un domeniu strategic al României […].

Existenţa spitalelor CFR nu reprezintă o problemă, ci o rezolvare constituită în timp a problemelor de sănătate specifice, căci aceste spitale au apărut dintr-o nevoie, nu dintr-un capriciu. Dacă această decizie se va pune în practică fără consultarea partenerilor sociali, va determina reacții sociale cu toate mijloacele legale, pentru că desființarea acestei rețele nu reprezintă o soluţie, ci dimpotrivă, un focar de alte probleme, în primul rând de ordin social. Spitalele CFR, ca şi spitalele militare, reprezintă o suprastructură necesară a celor două structuri (CFR-ul şi armata) […].

Nu trebuie să uităm că existența acestei rețele presupune două componente: una socială (personalul medical și auxiliar, care este total ignorat în acest „proiect”) și alta națională ( ca și întreaga structură feroviară, spitalele CFR reprezintă un domeniu strategic al României) […]

Inițiatorii proiectului de Hotărâre de Guvern denaturează în mod conștient (aceștia având la dispoziție toate informațiile despre unitatea sanitară care face obiectul proiectului de HG) datele și informațiile reale despre Spitalul Clinic nr. 1 Căi Ferate „WITTING”, situație care ne face să credem că, probabil, în fapt sunt urmărite interese meschine personale ori de grup de interese.

Existenţa spitalelor CFR nu obligă şi nu a obligat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la niciun fel de cheltuială sau investiţie. Dimpotrivă, ministerul a beneficiat cu prioritate de serviciile medicale specifice ale acestor spitale, căci acestea îi erau subordonate. Aşadar, menţinerea, în subordinea Ministerului Transporturilor, a reţelei spitalelor CFR, înseamnă PIERDERI ZERO, plus unele avantaje specifice, care se pot traduce în economii financiare.

Considerăm că transferul unităților sanitare vizate de solicitări mai sus indicate sunt un precursor al transferului întregii reţele medicale de la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la Ministerul Apărării Naționale ori la altă autoritate centrală ori locală și se constituie într-o măsură iresponsabilă, care trebuie stopată.

De aceea vă solicit să îmi comunicați de urgență care este interesul de a desființa aceste spitale CFR, cine v-a solicitat să realizați acest demers aducător de prejudicii, să opriți imediat acest proces de distrugere a unui sistem medical bine pus la punct, să îmi comunicați temeiul juridic al acestei acțiuni, planul pe care îl aveți în desfășurare, demersurile inițiate până la acest moment, aprobările pe care le dețineți, consultările avute cu toți cei implicați și orice act pe care l-ați demarat în acest sens. Care sunt costurile acestui demers, cine le suportă, cine suportă eventualele daune produse terților, ce se întâmplă cu cadrele medicale și personalul auxiliar al acestor spitale? […]. Ce ați construit dvs în acești ani, de vă permiteți să distrugeți? Chiar v-ați pus să ne lăsați fără absolut nimic?

ȘI, NU ÎN ULTIMUL RÂND, OPRIȚI ACEST DEMERS IMEDIAT! […]. Solicit răspuns scris și oral”.

_______________________________

Nume de cod: „Prințesa Sissi”

O cheamă, de fapt, Florentina Gherghiceanu și e noul manager (interimar) al Spitalului CF 1 Witing. A fost adusă aici peste noapte, în locul fostului manager, Rodica Igna (eliberată din funcție pentru că s-a opus transferului spitalului către MApN). Florentina Gherghiceanu nu se opune și probabil, asta a făcut-o eligibilă pentru funcție. Și nu numai că nu se opune, chiar vrea! Salariații îi spun „prințesa Sissi”. Probabil că acest „nume de cod” e o aluzie la împărăteasa Austriei, soția lui Franz Joseph, nu la șunca din pulpă de porc cu același nume. În orice caz, e frumoasă, dar numai atât. Și are și ochi albaștri. La propriu, dar și la figurat, dacă ținem seama de istoricul său profesional și de neconcordanța noii funcții cu studiile. Este economist cu doctorat în farmacologie și n-are cinci ani de vechime pe specialitate (ceea ce, conform legii, era obligatoriu pentru ocuparea funcției). Dar ce mai contează legea în țara asta, dacă și Sorin Grindeanu vrea?

„Prințesa Sissi” are antecedente politice și sportive prin PP-DD (a fost președintă al Organizației de Tineret), UNPR (consilier la Primăria Generală), și are un copil cu fotbalistul Andrei Lungu. Acum este președinta Organizației de Femei din PSD Sector 3 și, cum am spus, managerul unui spital prestigios.

Această „Ana Lesko a Spitalului Witing” (e un alt nume de cod dat tot de salariați) lucrează doar în schimbul doi și trei, când se întâlnește la birou cu diverse persoane din afara spitalului. Și singurele lucruri de care se interesează sunt nu bolile, situația sau numărul pacienților, ci clădirea, aparatura și patrimoniul. În special documentul cadastral cu intabularea, pe care nu-l găsește (l-o fi găsit între timp…). Pentru că, ce să vezi?, în documentele de inventar, valoarea terenului pe care e amplasat Spitalul Witing este de… 1 leu. Poate că asta este cheia orizontului de așteptare al gunoaielor care ies la suprafață când apele se umflă.

P.S. În ziua în care apărea pe piață numărul 135 al revistei CERTITUDINEA (în care a fost publicat articolul de mai sus) Florentina Gherghiceanu și-a dat demisia din funcția de manager al Spitalului Witing, iar Rodica Igna (eliberată din funcție pentru că s-a opus transferului spitalului către MApN) a fost repusă în drepturi. Să sperăm că spitalele CFR vor mai avea încă viață în Ministerul Transporturilor…

Loading