Autor: NAGY ATTILA-MIHAI

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 145

Istoria, redusă la obiectivitate sterilă, nu este altceva decât o banalitate inteligentă nivelată pe plan orizontal, care exclude caracterul mitic al planului vertical.

Ca să înțelegem istoria, trebuie să conștietizam cele două planuri din care provine: conștientul și inconștientul. Obiectivitatea apreciază doar planul rațional, de parcă ar fi produsul conștiinței raționale exclusiv. Dacă ar fi, am putea-o evalua ca pe o realitate pur faptică, rațională, obiectivă. Dar faptele omului provin și din inconștientul său colectiv, nu numai din conștient sau rațional, iar acest inconștient produce evenimente, fapte, cu caracter mitologic.

S-a întâmplat ca niște mituri despre un erou să se fi dovedit a fi reale, din anumite puncte de vedere. Avem, de pildă, cazul cetății Troia, orașul care, până la descoperirea sa, era considerat pur mitologic.

Există o nevoie a psihicului omului de a îmbină cele două planuri –  mitologicul și obiectivitatea – prin povestiri istorice. Căci omul nu poate trăi cu un clivaj între conștient și inconștient. Rolul mitologiei, dar și al culturii în general, este acela de a uni conștientul cu inconștientul. În această unificare are un rol foarte important istoria, relatată în registru mitologic. Prin istorie mitologizată ne raportăm la continuitatea noastră istorică, ascunsă în inconștientul nostru colectiv. Acest raport mitologic asigură neamului un spirit colectiv, unificator cu trecutul, prin eroii săi întemeietori, unificatori. Istoria obiectivă, memorată, nu are acele surse, energii vitale, pe care le asigură inconștientul arhetipal, prin caracterul său mitologic.

În cazul lui Mihai Viteazul, consider absolut normal și real faptul că apare în postura eroului întemeietor. Dacă nu acceptăm acest caracter arhetipal al lui Mihai, nu obiectivitatea istorică ne-o falsificăm, ci psihicul colectiv ale neamului și nevoile sale de autoapărare, instinctuale.

Prin eroii noștri unificatori ne apărăm pe plan arhetipal, când comunitatea se simte în criză, din cauza fragmentării colectivității. Un cult ale unui erou întemeietor, unificator, ca Mihai Viteazul, e un reflex instinctual din partea neamului, împotriva dispersării, care în mod real amenință neamul românesc!