Autor: NAGY ATTILA-MIHAI

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 120

Deputatul AUR Dan Tanasă, printr-o scrisoare oficială adresată primarului orașului Baraolt din județul Covasna, cere să fie schimbată inscripția actuală de pe Căminul cultural, adică să pună denumirea în mod corect și legal: întâi în limba română, apoi în limba maghiară.

Pentru această „pretenție”, Dan Tanasă este învinuit, în presă maghiară, de extremism. De fapt, el nu a solicitat decât să fie respectată o lege, cerută chiar de minoritatea maghiară, de UDMR mai exact, lege pe care nu o respectă chiar cei care au cerut-o, mai exact unii edili ai minorității maghiare/secuiești. Părerea mea este că extremist îl putem numi pe cel care depășește o anumită limită, prescrisă de lege. În acest caz, limita legii este depășită de primarului orașului Baraolt, Benedek Huszár János, nu de Dan Tanasă.

În ziarul maszol.ro, jurnalistul Kovács Zsolt, după o introducere cu stereotipuri ieftine și demult uzate, cunoscute deja din trecut din astfel de cazuri, prezintă replică primarului orașului Baraolt.

Acesta argumentează ordinea inscripțiilor decisă de el prin respectul care trebuie acordat majorității secuiești, care locuiește, în procent de 94%, în orașul Baraolt, și înaintașilor care au construit această clădire.

Domnule Primar, dumneavoastră și conducerea orașului ar trebui să respectați mai întâi legile țării, care nu vrea câtuși de puțin să împiedice respectul față de majortitatea locală pe care dumneavoastră o invocați prin această inscripție bilingvă nelegală. Chiar această lege a bilingvitâții, pe care o încalcă inscripția de pe căminul cultural, reprezintă respectul statului român, al românilor, față de minoritatea maghiară/secuiască. Argumentul dumneavoastră nu are nici-un temei legal. El trebuie analizat pe fondul principiului majorității pe care l-ați aplicat exclusiv pe plan local, ca și când ar fi vorba de un canton din România. Am o simplă întrebare: de ce aplicați principiul majorității doar pe plan local și de ce nu-l aplicați la nivelul țării? Dumneavoastră puneți într-o concurență nelegală și neloială principul majorității, pe care-l aplicați pe plan local, față majoritatea care locuiește țară, tot pe fondul principiului majorități. Jongleria aceasta – căci nu e altceva – se poate interpreta ca un refuz, ca o izolare, față de majoritatea românească, care locuiește în această țară.

Domnule Primar, știți ce-i doare cel mai tare pe români, pe lângă trecutul petrecut sub talpă cizmei maghiare, pe care noi, ungurii, nu o recunoaștem? Refuzul acesta din partea maghiarilor/secuilor, așa cum mi-a spus scriitorul Ovidiu Hurduzeu. Și avea dreptate.

Eu mereu mă întreb: de unde provine acest refuz? Explicația a dat-o Valeriu Braniște și chiar și un gânditor maghiar, Prohászka Lajos: din frică de dispariție a maghiarimii, prin contacte cu alte națiuni din jur. E vorba de o nesiguranță de sine a identității maghiare.

Domnule Primar, argumentul dumitale reprezintă un refuz jignitor la adresa majorității românești. Dar, în afară de asta, plăcuța actuală bilingvă, având limba maghiară înaintea limbii române, trimite un mesaj de către majoritate. Un mesaj al dominației maghiare, pe care românii au simțit-o timp de secole și o simt și după Trianon. Nu vi se pare că exprimarea, prin astfel de tăblițe bilingve, a dominației maghiare, e anacronică și de o aroganță ieftină? Chiar dacă acel orășel se află într-un loc izolat, românii simt acest mesaj al refuzului, al izolării, al dominației împotriva lor. Aceste aroganțe, ale dumneavoastră și ale altora, sunt cele care tulbură conviețuirea interetnică, nu intervenția lui Dan Tanasă pe temeiul legii, intervenție pe care dumneavoastră o folosiți ca argument al tulburării liniștii și conviețuirii din Baraolt. Eu nu consider că e argument, ci manipulare. Căci nu e vorba de pace interetnică în acest caz, ci de nepăsarea față de puținii români de acolo. Vă comportați de parcă ați cere chiar voi nepăsare din partea majorității românești, ca să simțiți că trăiți fără români în România!

Ultimul dumneavoastră argument este acela că imobilul primăriei a fost construit de înaintași. Cunosc de mult acest argument în cazul clădirilor care au fost construite înainte de Trianon. Nu știu dacă e cazul căminului cultural din Baraolt, dar bănuiesc că da. Ceea ce ar însemna – după părerea dumitale, neafirmata expresis verbis – că această clădire încă ar aparține Austro-Ungariei și nu statului român. Acestea sunt anacronisme sterile!

Următoarea replică a primarului este, după părerea mea, tot un stereotip, un clișeu al manipulării, prin bagatelizarea problemei. După domnul Benedek, pentru Dan Tanasă, cea mai mare și unică problema care stă în calea evoluției culturale a orașului este plăcută bilingvă cu limba maghiară mai nîntâi. Observați ironia!… Subînțeles, ar fi probleme mult mai serioase decât asta. De fapt, lucrurile stau exact invers! Căci dacă voi, acolo, ați considerat că e importantă prioritatea limbii maghiare, înseamnă că voi ați dat inițal importanță, greutate, acestei problema, nu Dan Tanasă. Importanța trebuie judecată pornind de la originea problemei, nu de la solicitarea lui Dan Tanasă. Deci întrebarea se poate pune și din perspectiva opusă: orașul nu are probleme mai importante decât această bilingvitate ilegală?… Și putem continuă la nesfârșit această argumentare inversată…

S-a întâmplat ca și majoritatea să nu fi respectat legea bilingvității. Caz concret, la Sfântu Gheorghe, tot Covasna, după repararea clădirii gării CFR, unde nu au fost puse inscripții bilingve. Mare scandal până la parlament! Când românii nu respectă legea bilingvitatii, de ce nu se argumentează că există probleme mai mari decât inscripțiile bilingve pe gările CFR-ului? Cazul pe care l-am folosit pe post de contraargument e interesant pentru că la CFR nu bilingvitatea reprezintă o problema majoră, ci siguranța și viața călătorilor, în condițiile în care avem linii uzate care le pun în pericol.

Și încă un aspect. A apărut de ceva timp o carte despre autonomia așa numitulei secuime, cu argumente pro și contra din partea intelectualilor. Politicienii au fost excluși. După părerea mea, cel mai plauzibil argument de contestare a autonmiei aparține profesului universitar de la UBB Cluj, Szilágyi N. Sándor. El contestă autonomia cu argumentația că, de fapt, „secuii nu vor autonomie” și explică de ce. Cine vrea autonomie, spune el, folosește toate mijloacele legale pentru a-și exprimă identitatea etnică. Ceea ce secuii nu fac. Și dă exemplul inscripțiilor bilingve, pe care le poți folosi legal, de pildă în comerț. De pildă apa minerală inbuteliată în Harghita, care nu folosește de loc avantajul bilingvitatii, prin care ar putea să treacă și în ungurește denumirea produsului…

Vreau să atrag atenția că există o uriașă neconcordanță în gândirea secuilor. Fac scandaluri cu inscripții bilingve nelegale și unde ar fi legal nu le folosesc.

Omul autonom (care nu există la secui!) este cel care are capacitatea spirituală și mentală de a aduna și a folosi, simultan, toate posibilitățile pentru comunitate, date de legea pentru minorități. Or, comportamentul schizoid al secuilor arată că acest om autonom încă nu s-a născut printre ei. Pentru secui e importantă bilingvitatea, chiar și prin încălcarea legii, dar numai pentru a-și exprimă refuzul, izolarea, față de majoritate, precum și poftă de dominare a acestei majorități.

Loading