Autor: KURT GRÖTSCH
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 204
KURT GRÖTSCH este academician și cercetător german, expert în management cultural și turism experiențial, cunoscut în special pentru promovarea culturii spaniole și a schimburilor culturale cu China, profesor și lector la universitățile europene și internaționale.
_________________________________________
Fără recenzii retorice goale despre calea lui Trump sau Macron, China a început să ia o serie de măsuri practice, începând cu realizarea că Statele Unite au făcut din controlul petrolului venezuelean o modalitate de a stopa prezența chineză în America de Sud și de a perturba calea de neoprit dezvoltare accelerată.
China a luat măsuri care vizează direct orizontul Imperiului American, deoarece agresiunea asupra Venezuelei este o declarație de război asupra proiectului mondial multipolar și BRICS.
La câteva ore după răspândirea răpirii preşedintelui Nicholas Maduro, preşedintele Xi Jinping a convocat o şedinţă de urgenţă a Biroului politic permanent al Partidului Comunist, care a durat exact 120 de minute. Nu au fost emise declarații oficiale, nu s-au făcut amenințări diplomatice; în schimb tăcerea dinaintea furtunii a prevalat, când întâlnirea a făcut ceea ce strategii chinezi numesc un „răspuns cuprinzător inegalabil”, ca răspuns la agresiunea care vizează partenerii chinezi din emisfera vestică.
Venezuela este capul podului chinezesc spre America Latină în interiorul „curții” Statelor Unite.
Prima fază a răspunsului chinez a început la ora 9:15 pe 4 ianuarie, când Banca Chinei a anunțat în liniște suspendarea temporară a tuturor tranzacțiilor în dolari americani cu companii afiliate sectorului de apărare al SUA. Companii precum Boeing, Lockhead Martin, Raytheon și General Dynamics s-au trezit la știrea că au înghețat toate relațiile lor cu China fără avertisment prealabil.
La ora 11:43, în aceeași zi, „Compania Guvernului Chinei Power Grid”, care operează cea mai mare rețea de electricitate din lume, a anunțat o revizuire tehnică completă a tuturor contractelor sale cu furnizorii americani de echipamente electrice, într-un pas care înseamnă practic începerea deconectării Chinei cu tehnologia americană.
La ora 14:17 p.m., „China National Oil Corporation”, cea mai mare companie petrolieră din lume, a anunțat o restructurare strategică a rutelor sale de aprovizionare globale. Aceasta a reprezentat reactivarea „armei energetice”, prin anularea contractelor de aprovizionare cu petrol către rafinăriile americane în valoare de 47 miliarde de dolari anual.
Petrolul care se îndrepta spre coasta de est a SUA a fost redirecționat către India, Brazilia, Africa de Sud și alți parteneri din sudul global. Acest lucru a dus la o creștere de 23% a prețurilor petrolului într-o singură sesiune de tranzacționare.
Dar mai important, mesajul strategic este clar: China este capabilă să sugrume SUA fără să tragă un singur glonț.
Într-un alt pas, China Ocean Shipping Company, care controlează aproximativ 40% din capacitatea mondială de transport maritim, a implementat ceea ce a numit „îmbunătățirea rutelor operaționale”.
Ca urmare, navele chinezești au început să evite porturile americane precum Long Beach, Los Angeles, New York și Miami. Aceste porturi, care se bazează în primul rând pe logistica maritimă chineză pentru a-și menține lanțurile de aprovizionare, s-au trezit brusc fără 35% din mișcarea obișnuită a containerelor. A fost un adevărat dezastru pentru marile companii precum Walmart, Amazon și Target, care se bazează pe navele chinezești să importe bunuri fabricate în China în porturile americane, când lanțurile lor de aprovizionare s-au prăbușit parțial în câteva ore.
Ceea ce a atras cel mai mult atenția în aceste măsuri a fost sincronul lor, care a avut un impact serial care a dublat masiv impactul economic.
Nu a fost o accelerație treptată, ci un șoc sistemic conceput să perturbe capacitatea Americii de a răspunde.
Încă nu se terminase după ce guvernul SUA a absorbit lovitura, până când China a implementat un nou pachet de acțiuni: Împachetarea Sudului Global.
La ora 4:22 pe 4 ianuarie, ministrul chinez de externe Wang Yi a oferit Braziliei, Indiei, Africii de Sud, Iranului, Turciei și Indoneziei, împreună cu alte 23 de țări, termeni comerciale preferențiale imediate pentru orice țară care se angajează public să nu recunoască niciun guvern venezuelean care vine la putere cu sprijin sau intervenție americană.
În mai puțin de 24 de ore, 19 țări au fost de acord cu propunerea, Brazilia fiind prima, urmată de India, Africa de Sud și Mexic. Astfel, practic întruchipează conceptul de „univers multipolar”. “
China a reușit să formeze imediat o coaliție anti-SUA, folosind o armă de stimul economic.
„Atingerea finală” a venit pe 5 ianuarie, când Beijingul a întors arma financiară. Sistemul de plăți transfrontaliere chinezesc ar fi anunțat că își extinde capacitatea operațională pentru a acomoda orice tranzacție internațională pe care sistemul Swift controlat de Washington dorește să o evite. Acest lucru înseamnă că China a pus în mâinile lumii o alternativă completă și eficientă la sistemul financiar occidental. Orice țară, companie sau bancă care vrea să facă afaceri fără a se baza pe structura financiară americană poate folosi sistemul chinezesc, care este cu 97% mai ieftin și mai rapid.
Răspunsul a fost imediat și măturator: În primele 48 de ore de funcționare au fost procesate tranzacții în valoare de 89 miliarde de dolari, iar băncile centrale din 34 de țări au deschis conturi de operare în sistemul chinez, accelerând procesul de retragere a dolarului dintr-una dintre cele mai importante surse de finanțare americane.
Pe frontul tehnic, China, care controlează 60% din producția mondială de metale rare, vitale pentru fabricarea semiconductorilor și componentelor electronice, a anunțat restricții temporare la exportul acestor metale către orice țară care a susținut răpirea președintelui Nicholas Maduro. Decizia a stârnit o mare îngrijorare pentru giganții tehnologici americani precum Apple, Microsoft, Google și Intel, care se bazează pe lanțurile de aprovizionare chinezești pentru componentele esențiale, întrucât sistemele lor de producție sunt amenințate să se prăbușească în câteva săptămâni
Fiecare mișcare chinezească este o lovitură directă în inima economică a imperiului american.
«Ce a făcut China pentru Venezuela? » Prieteni și dușmani deopotrivă minune. Și cele de mai sus este răspunsul clar: fără a declara război, China se mișcă, influențează și impune noi recorduri.
Titlul original: „Ce a făcut China pentru Venezuela?”
Sursă: Stiri Publive Media TV, via socialistul.ro
O îmbătare a fanilor Chinei cu apă rece!
Chinezofonul Kurt Grotsch a răspândit aceste falsuri prin Africa News
El nu este, aşa cum îl recomandă publicaţia evreiască de limbă română AMOS NEWS, care a răspândit prima textul în România (în 13 ianuarie, Socialistul – de unde l-a luat Certitudinea – l-a preluat a doua zi), vreun mare universitar de la University of Nuremberg, aceasta fiind o prezentare falsă preluată de la publicaţia Africa News, ci un antreprenor de turism în China şi expert în dansul spaniolo-rrom Flamenco (fiind notoiu în acest sens că „Kurt Grötsch is the co-founder and director emeritus of the Flamenco Dance Museum in Sevilla, and the former president of the Flamenco Theatre Association of Spain“).
De fapt, „academicinaul“ Kurt Grotsch a creat în 2011, la Sevilla, compania de turism “Chinese Friendly International”, al cărei director şi partener de afaceri cu China a devenit în acest mod.
Articolul se cheamă în original „After the Abduction of Venezuela’s President and His Wife, and Threats Against Europe and Iran: What Did China Do?“ fiind publicat din 12 ianuarie 2026 pe wwwafricanewsinfo , iar AMOS NEWS l-a publicat în română a doua zi sub titlul „Într-un material cuprinzător, analistul Kurt Grötsch analizeaza ’răspunsul asimetric cuprinzător’ al Chinei la răpirea lui Maduro“, publicaţia comunistă Socialistul schimbându-l în „China este capabilă să sugrume SUA fără să tragă un singur glonț“ (cum l-a preluat şi Certitudinea).
Africa News este o publicaţie „franceză“ cu baza în Congo. În spatele publicaţiei, printr-o suveică de intermediari, deţinătorul este compania Alpac Capital’s, condusă de evreul spaniol Pedro Vargas David, ce are strânse conexiuni cu guvernul maghiar al lui Victor Orban (Pedro Vargas David, is well established in the government of Hungarian PM Viktor Orbán and is the son of Mario David, one of Orbán’s advisers).
Guvernul Victor Orban favorizează capitalul Chinei în Ungaria europeană, ca şi Serbia, ultraîndatorate astfel Chinei.
Iar Pedro Vargas David, patronul evreu sefard dintr-o familie iberica „marana“ (convertita formal) Euronews si Africanews, publicaţia unde a apărut propaganda fără suport in realitate pro China, a publicat si articolul „Poporul evreu și portughez. Un trecut comun care definește un viitor mai luminos” in The Jerusalem Post, unde relatează despre alt caz ca al familiei sale: așa-numiții „cristãos novos” sau „noii creștini”, evrei care au fost forțați să se convertească la creștinism în secolul al XV-lea, dar au rămas în secret ancoraţi la iudaism (a se vedea articolul „The jewish and portuguese people“, de Pedro Vargas David, în jpost-com).
Conţinutul este plin de dezinformari manipulatoare, şi, de aceea, lipsit de referinţe la vreo sursă autentică, reală. Aceasta este o metodă a agenţilor propagandei Chinei.
De exemplu: Trump a gonit navele chineze din porturile SUA, nu invers, cum susţine propagandistul Kurt Grotsch la Africa News. În realitate, noile taxe portuare ale Reprezentanței Comerciale a SUA (USTR), ce au intrat în vigoare pe 14 octombrie 2025, percep operatorilor de nave chineze o sumă suplimentară de 50 USD pe tonă netă pentru escalele în porturile americane, un cost estimat să ajungă la 1,53 miliarde USD pentru compania maritimă chineză COSCO numai în 2026. Aceasta e cauza reală pentru care China Ocean Shipping Company (COSC) a implementat „optimizarea rutelor operaționale” evitând porturile americane Long Beach, Los Angeles, New York și Miami, nu aceea că ar sancţiona SUA pentru lovitura din Venezuela, cum susţine Grotsch în acest articol publicat în Africa News.
Kurt Grotsch şi patronul Pedro Vargas David măcar fac bani cu China.
În timp ce „Socialistul“ din România vizează la comunism, via China, evreul iberic Pedro Vargas David a dezvoltat relații financiare și strategice semnificative cu entități din China, în special prin intermediul postului de televiziune Euronews, unde compania sa, Alpac Capital, deține pachetul majoritar. Principalele modalități prin care acesta a interacționat cu capitalul chinez includ „parteneriate media strategice“: sub conducerea sa, Euronews a stabilit parteneriate cu televiziunea de stat chineză CGTN. Aceste acorduri includ tranzacții de sponsorizare și colaborări de conținut, descrise de unii analiști ca fiind un pilon al noii strategii comerciale a postului pentru a atinge profitabilitatea. În calitate de președinte al Euronews, Vargas David a sugerat public că Beijingul poate fi un partener cheie pentru tranziția verde și reindustrializarea Europei.
În februarie 2025, Pedro Vargas David a anunțat că Euronews a redevenit profitabil pentru prima dată în ultimul deceniu. Această redresare financiară este însă strâns legată de „diversificarea veniturilor prin parteneriate internaționale“, precum cele din China, Asia Centrală și regiunea Golfului. Deși sursele confirmă fluxuri financiare provenite din parteneriate cu China, o mare parte din capitalul utilizat de Pedro Vargas David pentru achiziția Euronews (aproximativ 170 milioane euro) a provenit din fonduri legate de guvernul maghiar al lui Viktor Orbán, nu direct din China.
D.D. Remarc asiduitatea ta de a prezenta că în spatele oricărei acțiuni se află un etnic evreu. Asta este propagandă sionistă. Nu te-am văzut argumentând o soluție salvatoare pentru România. Tu, C.D.N., te dai mare maestru în sionism dar nu oferi nimic. Mai știu un mare maestru care nu oferă nimic, Se numește Dan Puric.
Propaganda e de la voi şi este o minciună neîncetată. „Oferta“ voastră continuă de minciuni servite românilor, în favoarea unor puteri asiatice, prin care promovaţi minciuna cum că Asia (EuroAsia) este în luptă cu evreii, de fapt, si nu strict cu Occidentul, ca să manipulaţi astfel “iudeofobii” de români, captându-i pentru interese străine de ei şi accentuând chiar voit pedala „antisemitismului“ când faceţi „evrei“ în mod fals din nişte personajele negative occidentale (care pot deveni evrei ad-hoc, doar pentru că aşa vreţi voi să minţiţi), este o batjocură la adresa poporului român, nu o conducere spre suveranitate a lui. Şi o faceţi minţind din oportunism personal, cel mai probabil, nu pentru români. Poate speraţi la un spijin politic personal din Est. Sunteţi astfel cea mai josnică formă a politrucilor mincinoşi şi înşelători, cu nimic diferiţi de cei pro-occidentali atunci când şi aceştia îi înşeală pe români, iar în acest demers sunt implicate şi servicii secrete străine de multe, precum cele chinezeşti, acare au inventata metoda de a manipula „antisemiţii“ din Occident, înşelându-i pentru a-i racola şi manipula pentru alte interese.
Căci este o minciună „lupta Estului cu evreii“ sau „cu iudaismul“, temă lansată intens demagogic în 2024 de dirijorii (dirijorul) „Grupului pentru România“, care voia să dirijeze tot spectrul naţionalismului românesc prin înşelăciuni şi minciuni manipulatorii.
În Republica Moldova evreii israelianului Ilan Şor servesc Moscova. Nu? Asta nu vedeţi!? Nu puteţi oferi soluţii până când adevărul şi realitatea nu sunt corect reprezentate, cunoscute şi recunoscute. Nu sunteţi decât Kiki Riki Miki, cum vă şi prezentaţi. Altfel n-aţi spune delirant că prezentarea unor realităţi este „propagandă sionistă“. Prin asta nu arătaţi decât cât de mult v-aţi alienat şi astfel nu reprezentaţi interesele naţionale româneşti!
Cel care propune acum de la Kremlin distrugerea unor state europene cu arme nucleare, politologul Serghei Karaganov, este de fapt evreu, dar asta vă încurcă propaganda, nu? Înainte de a se flutura numele Angliei şi Germaniei ca ţinte ale uni atac nuclear rus, de către el, Serghei Karaganov – unul din fondatorii influentului Club Valdai de la Moscova, la ale cărui reuniuni participă regulat şi Vladimir Putin – a propus ca Rusia să bombardeze cu arma nucleară Polonia sau alt stat NATO din Europa, mai nesemnificatic, ca putere. România!? Ideea lui Karaganov a fost reluată zilelr acestea, pe 8 februarie 2026, de către publicaţia rusă NEWSru, care, sub titlul „Moartea României”, mediatizează propunerea unui analist militar rus: „Bucureştiul nu este un loc împotriva căruia ne-am sfii să folosim mijloace speciale, inclusiv ogive nucleare, dacă va fi cazul”.
https://www.google.com/search?q=%22Moarte+Romaniei%22+atac+nuclear+rusesc
Surclasându-l pe rusul veritabil Aleksandr Dughin, Serghei Karaganov, agreat de Putin şi de Serghei Lavrov, este acum, deşi e evreu, cel mai vocal ideolog al „naţionalismului rus“, propunând „introducerea unei ideologii naţionaliste de stat în Rusia“, plămădită după viziunea sa. Minune: Rusul nu mai e slav! După Karaganov, „etnia“ / identitatea rusă nu este slavă, ci multietnică, incluzând şi etnia evreiască, el dând exemplu chiar persoana sa: „Suntem o țară multietnică, aceasta este principala definiție și putere a Rusiei. Am fost foarte deschiși din punct de vedere cultural. Mama mea este evreică, tatăl meu este slav nordic, iar Karaganov înseamnă Mână Mare. Acesta este un rus.“ În exprimări diferite, Karaganov sugerează că şi tatăl său era de fapt tot evreu, ca şi mama, şi numele său având o origine khazară.
Şi mai sunt asemenea cazuri, pe care nu le vreţi cunoscute, se pare, căci vă deranjează scenariul propagandei manipulatoare a românilor. Cazul lui Serghei Kirienko, care este, până la urmă, tot evreu, după un părinte, şi ocupă din 2016 funcția de prim-adjunct al șefului de cabinet al Administrației Prezidențiale Ruse, fiind supranumit „mâna dreaptă a lui Putin” și „cardinalul gri“ al acestuia de către The Moscow Times. Deşi evreu, între sarcinile lui Kirienko, din 2022 a apărut şi aceea de a gestiona teritoriile ocupate de Rusia din Ucraina, rol care i-a adus porecla populară de „Vicerege al Donbasului”.
Propaganda lui Karaganov, demarată în 2023, când a lansat propunerea atacării unor ţări europene mai mici cu arma nucleară:
„Va trebui să lovim [nuclear] o serie de ținte în mai multe țări pentru a-i aduce la rațiune pe cei care și-au pierdut mințile… Prin înfrângerea voinței Occidentului de a continua agresiunea, nu numai că ne vom salva pe noi înșine, ci vom elibera în cele din urmă lumea de jugul occidental vechi de cinci secole, şi vom salva și omenirea“. Potrivit lui Karaganov, „țările din Sudul Global vor simți astfel o satisfacție, prin înfrângerea foștilor lor asupritori“, iar Rusia, împreună cu China, „vor câștiga în beneficiul tuturor, inclusiv al oamenilor care trăiesc în țările occidentale“ (!?) – „Karaganov’s case for Russian nuclear preemption: responsible strategizing or dangerous delusion?“, articol din 21 august 2023 în The Bulletin („Bulletin of the Atomic Scientists“).
Raportele lui Karaganov, cum e cel intitulat „O idee-vis vie a Rusiei. Codul unui rus în secolul XXI“, sunt publicate pe site-urile web ale Şcolii Superioare de Economie şi Consiliului pentru Politică Externă şi Apărare al Federaţiei Ruse. Înalţi oficiali ruşi, precum ministrul de externe Serghei Lavrov, participă regulat la evenimentele Consiliului, iar Vladimir Putin a declarat că „materialele şi evoluţiile Consiliului sunt solicitate de agenţiile guvernamentale şi instituţiile academice ruse“. Datorită Clubului Valdai, Karaganov îl cunoaşte personal pe preşedintele rus.
Karaganov este membru al consiliului ştiinţific consultativ al Consiliului de Securitate şi lucrează ca director academic al Facultăţii de Economie Mondială şi Politică Mondială la Universitatea Naţională de Cercetare Şcoala Superioară de Economie.
Apoi, nu e important de ştiut că preşedintele rus Vladimir Putin, împreună cu şeful evreilor Rusiei, rabinul Aleks Boroda, şi cu rabinul şef Berel Lazar (de la Chabad), au conchis în 28 ianuarie 2026, la Kremlin, că Rusia este „un bun exemplu“ global, căci aici nu au loc „naziştii“ şi antisemiţii, ca în Occident. Ştirea e pe larg pe siteul Kremlinului (kremlinru): „Meeting with Chief Rabbi of Russia Berel Lazar and President of the Federation of Jewish Communities of Russia Alexander Boroda“.
Vladimir Putin a reluat din 2025, cu ajutorul emisarilor evrei ai SUA, Steve Witkoff şi Jared Kushner (ginerele lui Trump), vechea sa prietenie cu Berel Lazar, zis cândva „rabinul de la Kremlin“, deşi Putin şi Lazar se certaseră în 2022 din cauza războiului cu Ucraina, ţară la care ţineau rabinii Rusiei.
Rusia nu a accepta „oferta ucraineană“ din 2023-2023 de a intra “în război“ cu evreii, îngrijindu-se chiar să menţină cele mai cordiale relaţii cu Israelul. De aceea statul evreu a şi refuzat să participe la sancţiunile internaţionale împotriva Rusiei, cerute de Occident.
Această împăcare, din ce în ce mai puternică a lui Putin cu rabinii importanţi din Rusia, poate fi şi o consecinţă a misteriosului parteneriat ruso-american în afaceri globale post-belice de 13 miliarde de dolari (cât s-a schiţat până acum), care se tot coace de o vreme în culise şi în care e implicat şi economistul rothschildian Kirill Dmitriev, de la Kremlin, care a pus la cale proiectul împreună cu cei doi emisari evrei ai lui Donald Trump. Kirill Dmitriev s-a instalat la Moscova ca şef al Fondului Suveran al Rusiei, venind direct din cea de consilier al mafiei evreieşti din Ucraina, după ce mai înainte lucrase la foarte mari companii americane toate aflate în strânsă legătură cu finanţa iudaică Rothschild.
De la atâta manipulare, nimeni nu mai vede altceva, nu se mai documentează şi crede orbeşte în minciuna propagandistică pro-asiatică. Cine arată măcar şi altă faţă a realităţii e catalogat automat de manipulatori drept „infiltrat“ sau „sionist“, dar unora poate chiar vă place să vă scaldaţi în dulcea amăgire a manipulării! E dulce, e plăcut cum sunteţi minţiţi, serviţi ca să nu mai căutaţi adevărul singuri?
Iată link la Raportul din 11 septembrie 2024 al Ministerului de Externe al Federaţiei Ruse
https://mid.ru/en/foreign_policy/humanitarian_cooperation/1968836/
, şi vedeţi astfel cum sunt acuzate România şi Moldova că ar glorifica fascismul şi mişcarea legionară, ceea ce ar fi o mare culpă din punctul de vedere al Rusiei.
Raportul guvernamental rusesc din 11 septembrie 2024 (al MAE rus, servit mai ales de M.M. Katz şi de Alexandru Florian de la Institutul Wiesel din Bucureşti) spune că dl col. Zarnescu trebuia condamnat cu severitate pentru negarea Holocaustului şi îl condamnă şi pe Călin Georgescu de propagandă fascistă. Şi chiar şi statul român ar fi profascist (în alte rapoarte, către ONU, de exemplu, Rusia acuză că fostele state ale Axei din Al Doilea Război Mondial – adică Germania, Italia, Japonia şi sateliţii lor precum României – se pregătesc să readucă fascismul în lume)
Raportul guvernamental rusesc (al MAE rus) este postat la linkul de mai sus şi e organizat pe ţări – România, Moldova, alte state europene, dar şi SUA, Canada, Austalia – numindu-se:
“Regarding the Situation with the Glorification of Nazism and the Spread of Neo-Nazism and Other Practices That Contribute to Fuelling Contemporary Forms of Racism, Racial Discrimination, Xenophobia and Related Intolerance – Report of the Ministry of Foreign Affairs of the Russian Federation”.
(Privește Situația Glorificării Nazismului și Răspândirea Neonazismului și a altor practici care contribuie la alimentarea formelor contemporane de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță conexă“)
Al Doilea Război Mondial este denumit (şi în acest text / raport) de către Rusia drept Marele Război Patriotic sau Marele Război de Apărare a Patriei.
Iata ce scrie raportul MAE rus din 2024 despre România (mai au facut un raport si in 2025):
Autoritățile române urmează un curs sistematic de distorsionare a memoriei istorice a războiului împotriva fascismului. Există fapte de glorificare a nazismului în țară, opiniile naționaliste sunt din ce în ce mai susținute, iar antisemitismul și alte forme de xenofobie se manifestă în societate. În același sens, afirmarea egalității dintre comunism și fascism este promovată de establishmentul politic românesc.
În acest context, poziția de vot a României în Adunarea Generală a ONU cu privire la proiectul de rezoluție „Combaterea glorificării nazismului, neonazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor contemporane de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță conexă”, introdus de Federația Rusă și alți co-sponsori, nu este surprinzătoare – delegația sa a votat împotriva adoptării documentului în 2022-2023, deși anterior (cu excepția anului 2011) s-a abținut în mare parte de la vot.
Unul dintre faptele flagrante de glorificare a nazismului în țară este dezvelirea, la 18 iunie 2024, în comuna Farkașa (județul Neamț), a unui bust al generalului Gheorghe Manoliu cu crucea lui Hitler la gât, care a luptat de partea Germaniei naziste în Marele Război Patriotic până în 1944. Și mai semnificativ este faptul că, la ceremonia dezvelirii bustului, onorurile aduse acolitului nazist au fost aduse de militari ai Armatei Române din Batalionul 17 Trupe de Munte „Dragoș Vodă”.[2003]
Un alt monument dedicat unui colaborator nazist, un bust al lui Mircea Vulcănescu, se află în capitala României, în Parcul Sfântul Ștefan. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Mircea Vulcănescu a fost ministru adjunct al finanțelor în guvernul pro-nazist al țării. La 9 octombrie 1946, a fost condamnat pentru crime de război. Fiica criminalului de război, susținută de grupuri naționaliste, a solicitat reabilitarea tatălui ei, dar în 2019 cererea, admisă în fond, a fost respinsă de Curtea de Apel București.
La începutul anului 2023, rezultatele votului pentru demolarea bustului au fost puternic criticate de organizațiile românești pentru drepturile omului. De exemplu, Consiliul Local București a votat împotriva rezoluției conform căreia monumentul urma să fie demontat. Această rezoluție a fost inițiată de un consilier din partea Partidului Național Liberal de centru-dreapta și nu a fost adoptată deoarece majoritatea membrilor consiliului s-au abținut.[2004]
Șeful Centrului pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului, cu sediul la București, Maximillian Marco Katz, a criticat, de asemenea, rezultatul votului. „În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Mircea Vulcănescu a făcut parte din guvernul Mareșalului Antonescu, care a adoptat și implementat legi și măsuri antisemite care au dus la Holocaustul din România”, se arată în declarația sa.[2005] Printre apărătorii bustului s-a numărat Antonio Andrusceac, deputat din partidul de extremă dreapta Alianța pentru Uniunea Românilor (AUR). Antonio Andrusceac a mulțumit Consiliului Local București pentru apărarea „cultului eroilor și martirilor săi”.
În aprilie 2024, România a fost condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) [2006] pentru achitarea de către Curtea Supremă a țării a ofițerilor care au participat la persecuția evreilor din 1941, inclusiv la pogromul de la Iași, și condamnați în 1953 pentru crime de război și crime împotriva umanității.
Tot mai frecvente sunt încercările de a ascunde natura criminală a acțiunilor colaboratorilor români ai Germaniei naziste, evidențiind „celelalte realizări” ale acestora în domeniul culturii și științei. La 1 aprilie 2021, la inițiativa primăriei Iașiului, a fost dezvelit un bust al lui Octavian Goga, fostul prim-ministru (1937-1938), poet și dramaturg. Guvernul său, care îl includea și pe ideologul principal al fascismului românesc, Alexandru Cuza, a urmat un curs naționalist profascist cu o orientare pro-hitleristă în politica externă. Guvernul lui Octavian Goga a emis un decret prin care evreii români erau privați de cetățenie.
În publicațiile unora dintre mass-media locale, comandantul unității Mișcării Legionare, Radu Gyr, este adesea prezentat ca un „martir al închisorii comuniste” [2007], fără a se menționa trecutul său și faptul că a fost recunoscut drept criminal de război (condamnat în iunie 1945 pentru crime de război). [2008] Instituțiile culturale din județul Prahova au organizat evenimente în perioada 2023-2024, în cadrul cărora Mircea Vulcănescu și Radu Gyr au fost prezentați exclusiv ca victime ale regimului comunist. [2009] Gogu Puiu [2010], membru al Poliției Legionare, este prezentat ca un înfocat „lider al rezistenței anticomuniste din Dobrogea”; A fost recrutat după 1945 de serviciile de informații occidentale pentru a organiza activități antiguvernamentale în România socialistă.
Pe 24 ianuarie 2023, Alexandru Florian, directorul Institutului Național Elie Wiesel pentru Cercetarea Holocaustului din România, și-a exprimat dezamăgirea față de faptul că Marcel Ciolacu, liderul Partidului Social Democrat, cea mai mare forță politică a țării în cadrul coaliției de guvernare, și-a început discursul public la sărbătoarea Micii Uniri.
……………….
Pe 24 ianuarie 2023, Alexandru Florian, directorul Institutului Național Elie Wiesel pentru Cercetarea Holocaustului din România, și-a exprimat dezamăgirea față de faptul că Marcel Ciolacu, liderul Partidului Social Democrat, cea mai mare forță politică a țării în cadrul coaliției de guvernare, și-a început discursul public la sărbătoarea Micii Uniri din Focșani citându-l pe „filosoful antisemit” Petre Țuțea[2011], membru al Mișcării Legionare.
Evoluțiile pozitive în lupta împotriva promovării moștenirii Gărzii de Fier au fost foarte limitate. În 2023, după ani de litigii, o placă cu simboluri interzise ale mișcării a fost îndepărtată de la sediul din București al Mișcării Legionare. În ianuarie 2024, parchetul a intentat un proces împotriva bloggerului Cătălin Valeriu Dănoiu („Veghea Patriei”) pentru propagandă a ideilor legionare, precum și pentru incitare la ură pe motive de rasă, etnie, naționalitate și orientare sexuală.[2012]
Publicul românesc continuă să își exprime îngrijorarea cu privire la recunoașterea de către hotărârea Tribunalului Sibiu din 28 mai 2007 a Forumului Democrat al Germanilor din Sibiu ca succesor al Grupului Etnicilor Germani înființat la insistențele Germaniei naziste, care a fost interzis prin Decretul Regelui Mihai nr. 485 din 7 octombrie 1944 și a încetat să mai existe. Pe baza hotărârii judecătorești menționate mai sus, Forumul Democrat al Germanilor din România (DFDR, reprezentând minoritatea națională germană în Parlament) a început restituirea proprietăților pierdute după 1944. Au fost revendicate 136 de proprietăți imobiliare din județul Sibiu.[2013] Au fost admise cereri de restituire a 12 proprietăți, au fost oferite despăgubiri pentru alte cinci, iar 61 de cereri au fost respinse.[2014] Presa locală a atras atenția asupra faptului că reînregistrarea proprietăților în favoarea DFDR, într-o serie de cazuri, a fost realizată cu sprijinul fostului președinte DFDR și primar al Sibiului, Klaus Iohannis (Președintele României din 2014).[2015]
În iunie 2021, ziarul Cotidianul a reamintit că decizia „de recunoaștere a DFDR ca succesor legal al unei organizații fasciste” a rămas în vigoare.[2016] O problemă a ridicat, de asemenea, problema „necesității de a clarifica relația dintre DFDR și Grupul Etnicilor Germani în lumina luptei declarate (de autorități) împotriva antisemitismului”. În același timp, s-a observat că istoricii și instituțiile media care au tras semnale de alarmă cu privire la legătura dintre Forum și Grup au fost urmăriți penal în urma unui proces DFDR.[2017] În decembrie 2022, publicația a atras atenția asupra „dublelor standarde” în contextul condamnării Gărzii de Fier și a inacțiunii simultane a autorităților în ceea ce privește DFDR.[2018] Deși DFDR în sine nu este clasificată drept o organizație radicală și extremistă, precedentul restituirii în favoarea sa a bunurilor confiscate de la o organizație fascistă ar putea fi folosit pentru a extinde această schemă la foști activiști ai Mișcării Legionare și membri ai guvernului lui Ion Antonescu. În acest context, presa românească, de exemplu, a remarcat încercările descendenților membrilor Grupului Etnicilor Germani de a restitui proprietățile imobiliare luate cu forța de la evrei de către naziști în timpul regimului lui Ion Antonescu.[2019]
O scrisoare deschisă a politologului și economistului român Radu Golban concluzionează: analizele de specialitate efectuate de avocați elvețieni arată că decizia autorităților judiciare române de a recunoaște succesiunea legală a DFDR către Grupul Etnic German este, de fapt, recunoașterea unui grup nazist și o încălcare a obligațiilor Bucureștiului în temeiul acordurilor de pace semnate după al Doilea Război Mondial.
O serie de fani deschiși ai mișcării legionare și criminali de război, inclusiv dictatorul Ion Antonescu, au intrat în Parlamentul României la alegerile din 2020 „sub steagul” Alianței pentru Uniunea Românilor (AUR) cu aproximativ 8% din voturi (44 de mandate din 466). Aceștia încearcă să mascheze crimele acoliților români ai lui Hitler, mascându-și actele brutale cu sloganuri de „luptă de eliberare națională” pentru „salvarea teritoriilor istorice” de bolșevici. Senatorul AUR Sorin Lavric se adresează în mod regulat Parlamentului cu „declarații politice” postate pe site-ul oficial al organului legislativ pentru a-i reabilita pe membrii și susținătorii mișcării legionare ca „victime ale regimului comunist”. Printre aceștia se numără Traian Brăileanu, membru proeminent al Senatului Gărzii de Fier și unul dintre ideologii acesteia (8 februarie 2023) [2020], Gheorghe Jimboiu (22 iunie 2022)[2021], Constantin Gane (27 aprilie 2022)[2022], Nicolae Călinescu (16 februarie 2022)[2023], Valeriu Gafencu (24 februarie 2021)[2024], Constantin Oprișan (10 martie 2021)[2025] și Virgil Maxim (24 martie 2021)[2026]. Panegiricele lui Sorin Lavric au fost acordate lui Mircea Vulcănescu, membru al guvernului Ion Antonescu (3 martie 2021)[2027] și teroristului moldovean Filimon Bodiu [2028] (23 martie 2022).
În ianuarie 2022, Călin Georgescu, președintele de onoare al AUR, nominalizat de acest partid pentru funcția de prim-ministru, a declarat că Corneliu Codreanu, fondatorul și liderul mișcării legionare românești, „a luptat pentru bunele moravuri umane” și, de asemenea, „a făcut lucruri bune”. [2029] În martie 2020, după ce vandalii au turnat vopsea peste și au pictat o expoziție foto în aer liber la Centrul Rus pentru Știință și Cultură din București, dedicată eliberării Europei de fascism de către trupele sovietice[2030], platforma Acțiunea 2012 afiliată AUR i-a lăudat pe vandali pe pagina sa de socializare, însoțind postarea cu comentarii anti-ruse. Ca răspuns la nota de protest a Ambasadei, poliția a deschis un dosar penal. Cu toate acestea, autorii nu au fost aduși în fața justiției.
Mișcările legionare sunt, de asemenea, interzise în țară (organizații care au funcționat în perioada 1927-1941 sub numele de Legiunea Arhanghelului Mihail, Garda de Fier și partidul Toți pentru Țară) și adepții lor moderni. Producerea, distribuirea și utilizarea publică a ideilor, simbolurilor lor, precum și promovarea cultului criminalilor de război recunoscuți se pedepsesc cu închisoare de la trei luni la șase ani, iar crearea de organizații cu orientare fascistă, rasistă sau xenofobă și sprijinirea acestora – cu închisoare de la trei la zece ani cu privațiune de drepturi.
Deși pedeapsa introdusă pentru promovarea mișcării legionare a dus la faptul că o parte din organizațiile odinioară înregistrate oficial care propovăduiau aceste idei au fost forțate să reducă sau să minimizeze activitatea publică, anumite structuri de extremă dreapta continuă să opereze „din subteran”, folosind platforme în rețelele de socializare.[2031] Printre acestea se numără Partidul Noua Dreaptă, înregistrat în 2015, și Mișcarea Legionară, care nu are statut juridic. Accesul la site-ul web, blogul de știri și paginile de socializare ale Mișcării Legionare (lider – Ș.Suru), care promovează liber operele „părinților săi ideologici”, nu este restricționat în țară. În 2022, organizația a organizat conferințele „Mișcarea Legionară: Ieri, Azi, Mâine” (24 iunie), „Cum să devii membru al Mișcării Legionare” (23 iulie), „Naționalismul printre români” (17 decembrie), apoi a distribuit înregistrarea lor pe platforma YouTube. Într-un loc public, în clădirea sediului mișcării din București, există un panou cu simbolurile interzise ale Gărzii de Fier. Încercările de a-l demonta de către Institutul pentru Studierea Holocaustului din România au eșuat: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a clasat cazul „pentru lipsa unor probe clare” pe 20 octombrie 2020, după cinci ani de audieri. [2032] În februarie 2021, instanța Sectorului 2 București a menținut decizia. [2033]
Încercările de a trage la răspundere mișcarea în ansamblu au eșuat, de asemenea. În ciuda utilizării simbolurilor legionare, a uniformelor, a saluturilor naziste de către membrii săi și a evenimentelor organizate pentru a prețui memoria lui Corneliu Codreanu, fondatorul Gărzii de Fier, procurorii de pe lângă Curtea de Apel București au recunoscut-o doar ca „un grup restrâns de oameni cu înclinații și opinii nostalgice”.[2034]
Pe valul „solidarității” cu Kievul, unii reprezentanți ai comunității istorice românești au făcut încercări de a-i scuti pe naționaliștii ucraineni de OUN-UPA, o organizație interzisă în Rusia. În mai 2022, Manuel Stănescu, angajat la Institutul de Studii Politice în Domeniul Apărării și Istoriei Militare, a publicat un articol în revista History, în spiritul mitului politic promovat de Ucraina, conform căruia OUN-UPA ar fi trebuit să coopereze cu naziștii doar de dragul luptei pentru independență împotriva bolșevismului. În special, autorul îl prezintă într-o lumină pozitivă pe Taras Bulba-Boroveț, fondatorul nazist al UPA, care a exterminat masiv evrei (ceea ce nu este menționat în articol). De asemenea, el susține că OUN „s-a opus creării diviziei Galiția SS” și s-a limitat în acțiunile antiromânești datorită „relațiilor foarte bune dintre români și ucraineni din nordul Bucovinei”.[2035]
Din 2021, autoritățile și-au intensificat eforturile de a redenumi situri geografice și administrative numite după persoane condamnate pentru infracțiuni împotriva populației rome și evreiești. Drept urmare, în România a mai rămas o singură stradă în onoarea lui Ion Antonescu – în Bechet, județul Dolj. La 15 februarie 2023, Senatul Universității din București i-a deposedat acestui asociat al lui Hitler de titlul de „doctor onorific”.[2036]
În același timp, conform calculelor Institutului pentru Studierea Holocaustului, în România încă există șaisprezece situri numite după criminali de război, în nouă așezări.[2037] Încercările de a schimba numele unei străzi din Cluj-Napoca numită în onoarea lui Radu Gyr au eșuat de nenumărate ori.[2038] O stradă și un colegiu tehnologic din capitala României, un liceu din Maramureș sunt numite după Mircea Vulcănescu, iar un bust în onoarea sa a fost ridicat pe una dintre piețele Sectorului 2 din București. Încercările de a redenumi colegiul[2039] și de a îndepărta monumentul s-au întâmpinat cu rezistență din partea publicului și a unor oficiali.[2040]
Mai mult, pe 29 iunie 2022, la inițiativa primăriei Sectorului 2 din București, Consiliul Municipal Metropolitan a decis să redenumească parcul după Mareșalul Uniunii Sovietice Fiodor Ivanovici Tolbuhin, un eliberator al României de naziști.[2041]
Cărți care încearcă să-l reabiliteze pe Ion Antonescu și anturajul său sunt publicate anual în România. În perioada 2020-2021, importante ziare românești, Adevărul[2042] și Jurnalul Național [2043], au promovat prin intermediul rețelelor lor de distribuție cărțile negaționistului Holocaustului Gheorghe Buzatu[2044], „Mareșalul Antonescu în fața istoriei și a României cu și fără Antonescu”, precum și memoriile unor criminali de război apropiați dictatorului român, publicate la editura bucureșteană Paul Editions: colonelul Gheorghe Magherescu, șeful secretariatului său („Adevărul despre Mareșalul Antonescu”) [2045], generalul Constantin Pantazzi („Cu Mareșalul până la moarte”) [2046] și comisarul Radu Lecca, cel responsabil pentru „rezolvarea problemei evreiești” („Un joc conflictual: Între Führer”, „Mareșalul și evreii din România”) [2047]. În special, cartea lui Radu Lecca este o încercare de a minimaliza propria responsabilitate și rolul lui Ion Antonescu în organizarea Holocaustului din România.
În 2022 au fost publicate romanele Antonescu cu Hitler de Gică Manole[2048] și „Omul secret al mareșalului” de Cristian Troncotă[2049] despre criminalul de război Eugen Cristescu, șeful serviciilor secrete românești în perioada 1941-1945.
Publisol a publicat și promovat cartea în două volume a lui Marcel Dumitru Ciucă „Procesul Marii Trădări Naționale: Mareșalul Antonescu în fața istoriei”[2050], care încearcă să demonstreze invaliditatea procesului dictatorului român.
Pe 1 iunie 2021, a avut loc o slujbă de pomenire pentru Ion Antonescu[2051] (difuzată de mai multe ori pe postul local Vaslui TV) în Biserica Sfânta Parascheva din Vaslui, la inițiativa Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni. Postul TV a fost amendat[2052], iar preoții care au oficiat slujba au fost dosar penal.[2053]
Ion Antonescu este portretizat pe picturile murale ale bisericilor din București, în special la Biserica Sf. Constantin și Elena[2054], unde acest complice al Führerului este înfățișat în imaginea pozitivă a unui paznic de biserică. Imaginea sa se află și în biserica mănăstirii Mihai Vodă, printre regii și ierarhii bisericești deosebit de venerați ai României.[2055]
Începând cu mai 2024, lucrarea lui Corneliu Codreanu „Către legionarii mei” în limba engleză (adnotația îl descrie ca „erou național”) [2056] și o colecție de „circulare” ale sale [2057], precum și cartea „Cranii de lemn” de Ion Moța, unul dintre liderii Gărzii de Fier[2058], sunt disponibile pe scară largă pentru vânzare gratuită în magazinele online din România.
Legislația românească stabilește componentele infracțiunilor motivate de ură și rasism și definește diverse tipuri de pedepse pentru acestea. În iulie 2015, a intrat în vigoare Legea nr. 217 pentru modificarea și completarea Decretului de Guvern nr. 31 din 2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor fasciste, rasiste și xenofobe, precum și promovarea cultului persoanelor vinovate de crime împotriva păcii și umanității. Aceasta definește „Holocaustul pe teritoriul românesc” ca fiind „exterminarea și distrugerea sistematică a evreilor și romilor, susținută de autoritățile și instituțiile publice române pe teritoriile aflate sub controlul lor între 1940 și 1944”). Negarea, justificarea sau minimizarea consecințelor Holocaustului se pedepsește cu închisoare de până la 3 ani sau amendă.
Din 2018, Legea 157/2018 „Privind anumite măsuri pentru prevenirea și combaterea manifestărilor de antisemitism” în România a introdus pedepse de până la 3 ani de închisoare pentru promovarea simbolurilor și ideilor antisemite, de până la 5 ani pentru răspândirea unor astfel de materiale și de până la 10 ani – pentru înființarea și susținerea organizațiilor relevante.
În ianuarie 2022, Poliția București a deschis un dosar penal pentru infracțiunea prevăzută la articolul 3 din Legea 157/2018 (promovarea publică a conceptelor și doctrinelor antisemite) pentru depunerea unei coroane de flori cu o inscripție care neagă exterminarea în masă a evreilor la memorialul Holocaustului în timpul evenimentelor oficiale de doliu [2059].
În țară se elaborează o nouă Strategie Națională și un Plan de Acțiune pentru Prevenirea și Combaterea Antisemitismului, Xenofobiei, Radicalizării și Utilizarea Discursului Instigator la ură pentru perioada 2024-2027 (care înlocuiesc Planul de Acțiune 2021-2023).
A fost numit un reprezentant special al guvernului pentru promovarea politicii memoriei, combaterea antisemitismului și xenofobiei. Din anul universitar 2023/24, cursul „Istoria Evreilor. Holocaustul“ a devenit obligatoriu în programele școlare (clasele IX-XII) și în învățământul profesional.
Cu toate acestea, rezultatele eforturilor depuse de autorități nu au fost pe deplin la înălțimea așteptărilor. În ianuarie 2022, directorul MCA, Marco Maximillian Katz, a menționat că observă cu „îngrijorare crescândă” „denigrarea și negarea Holocaustului la nivelul clasei de conducere politică din România”.[2060] În iulie 2022, Institutul Național pentru Cercetarea Holocaustului din România a constatat o „slabă conștientizare și lipsă de înțelegere a acestei probleme la nivelul autorităților locale, funcționarilor publici, judecătorilor și structurilor responsabile de implementarea legii și a măsurilor adoptate de Parlament și Guvern”.[2061]
În ianuarie 2022, rezonanța a fost provocată de o declarație a partidului AUR, care a etichetat Holocaustul drept o „problemă minoră” care nu ar trebui să fie demnă de un studiu aprofundat în școli.[2062] Este demn de remarcat faptul că astfel de declarații sunt făcute într-o țară în care cel puțin 380.000 de evrei au fost uciși brutal în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Rezultatele unui sondaj privind introducerea cursului menționat mai sus în programa școlară sunt, de asemenea, destul de indicative: 52% dintre cei chestionați s-au opus deciziei de a face studiile despre Holocaust obligatorii.[2063]
Cu toate acestea, în 2023, liderul AUR, George Simion, a revizuit poziția partidului cu privire la această problemă. La o întâlnire cu ambasadorul Israelului în România, Reuven Azar, și politicianul israelian Yossi Dogan, acesta a recunoscut responsabilitatea țării pentru Holocaust și a condamnat manifestările de antisemitism.[2064] Cu toate acestea, unii analiști politici văd o astfel de schimbare dramatică de opinii ca fiind una dintre mișcările strategice ale partidului înainte de alegeri. Conform unui sondaj realizat de Institutul de Cercetare a Holocaustului în 2023 în rândul reprezentanților comunității evreiești din țară, 71% dintre respondenți au remarcat persistența antisemitismului în România, în timp ce 41% au remarcat ascensiunea acestui fenomen în societate în ultimii cinci ani.[2065]
Este de remarcat faptul că prima sentință pentru negarea Holocaustului a fost pronunțată în 2021, la aproape 20 de ani de la adoptarea Ordonanței 31/2002. În același timp, un an mai târziu, pedeapsa de treisprezece luni de închisoare, aplicată anterior lui Vasile Zărnescu, colonel (rtd.) al Serviciului Român de Informații, pentru cartea Holocaustul – gogorița[2066] diabolică, a fost înlocuită cu un avertisment. [2067] După cum a afirmat în martie 2022 Marco Maximillian Katz, șeful MCA, acest verdict al Curții de Apel București „a anulat și a batjocorit” progresele autorităților în combaterea antisemitismului. [2068]
Manifestările antisemite și profanarea cimitirelor evreiești din țară sunt sistemice: În 2017, în noaptea de 23 spre 24 aprilie, mai mulți tineri au răsturnat și spart cel puțin zece pietre funerare într-un cimitir evreiesc din capitală.[2069]
În aprilie 2019, numeroase instituții media centrale au relatat că peste 70 de pietre funerare și monumente au fost distruse în cimitirul evreiesc din Huși (județul Vaslui).
Potrivit MCA, în decembrie 2019 și aprilie 2020, persoane necunoscute au pictat imagini cu svastici, saluturi naziste și inscripții antisemite în parcarea magazinului universal Unirea central din București.
În iunie 2021, peste 20 de pietre funerare și monumente au fost dărâmate într-un cimitir evreiesc din Ploiești.[2070] În decembrie 2021, două svastici au fost pictate pe sinagoga din Sighișoara.
Pe 6 ianuarie 2022, un act de vandalism a fost comis împotriva sinagogii din Făgăraș. Situația minorităților etnice din România ridică anumite îngrijorări în rândul activiștilor pentru drepturile omului. Politica în domeniul asigurării drepturilor acestora nu este cuprinzătoare, iar modalitățile și mijloacele de implementare a acesteia variază în funcție de situația din anumite regiuni ale țării.
Consiliul Național Împotriva Discriminării, care funcționează sub controlul Parlamentului țării, a înregistrat 1000 de sesizări cu privire la actele de discriminare împotriva romilor pe diverse motive în 2023 (988 în 2022). Cel mai mare număr de plângeri au vizat încălcări ale dreptului la muncă și la alegerea profesiei (389), apărarea onoarei și demnității (194) și dreptul la educație (98). Au existat plângeri privind încălcarea drepturilor pe motive naționale (96), etnice (58) și lingvistice (13).
Drepturile etno-culturale ale minorității naționale maghiare, ai cărei reprezentanți locuiesc predominant în județele Transilvaniei (1,3 milioane de persoane sau 6,5% din populația totală a țării), sunt încălcate sistematic. Mai mult, autoritățile române continuă să-i persecute pe maghiari pentru utilizarea drapelului secuilor (româno-maghiari) și să-i amendeze pentru intonarea imnului maghiar în timpul evenimentelor publice. Utilizarea limbii maghiare în instituțiile publice din zonele dens populate de maghiari și primirea învățământului secundar și superior în limba maternă, garantate oficial de legea „Prin Educație”, sunt cele mai acute probleme. De exemplu, referitor la optimizarea cheltuielilor bugetare, se implementează o politică de eliminare a unui număr de discipline în limba maghiară din programa de învățământ a Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș.
În acest context, Comitetul ONU pentru Drepturile Economice, Sociale și Culturale (CESCR) este îngrijorat de accesibilitatea limitată la educația în limbile minorităților naționale din cauza finanțării bugetare inadecvate. CESCR atrage atenția asupra necesității intensificării eforturilor pentru a asigura accesibilitatea educației în limbile minorităților naționale, inclusiv prin alocarea unor resurse bugetare suficiente în acest scop.[2071]
În general, problemele legate de primirea învățământului secundar și superior în limba maghiară, precum și utilizarea limbii maghiare în instituțiile publice din zonele cu o populație maghiară compactă (așa-numitul Ținut Secuiesc) sunt extrem de acute în România. În 2020, actualul președinte al României, Klaus Iohannis, a fost amendat cu 5.000 de lei (aproximativ 1.000 de euro) de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) „pentru discriminare și încălcarea dreptului la demnitate pe criterii de etnie/naționalitate”. Această acțiune a urmat remarcilor dure ale șefului statului cu privire la un proiect de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc, care a fost adoptat de Camera Deputaților (camera inferioară a parlamentului), dar apoi respins în cele din urmă de Senat (camera superioară a parlamentului). În urma adoptării acestui proiect de lege în Camera Deputaților, în care Partidul Social Democrat (PSD) avea majoritate, președintele a declarat că PSD dorește să „dea Transilvania maghiarilor” și a întrebat retoric: „Ce v-a promis liderul de la Budapesta în schimbul acestui acord?”
Remarcile președintelui au provocat indignare în Ungaria și în interiorul țării. De exemplu, premierul maghiar Viktor Orbán a declarat că nu a auzit „așa ceva venind din România, nici măcar în cele mai grele, antidemocratice, tulburi perioade”. Liderul Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, Hunor Kelemen, l-a acuzat pe Klaus Iohannis de „distrugerea ideii de dialog politic rațional, batjocorirea limbii maghiare și discriminarea minorității maghiare din România”.[2072]
Un val de condamnări a fost provocat de gestul controversat al prim-ministrului român de la acea vreme, Mihai Tudose, care a promis în cadrul unei emisiuni de televiziune din ianuarie 2018 că „îi va spânzura pe maghiarii implicați în utilizarea drapelului secuiesc pe aceleași catarge”. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării i-a emis politicianului un avertisment în acest sens.
În 2021, o rezonanță largă a fost provocată de remarcile nemărginite la adresa grupului etnic maghiar, făcute într-o declarație televizată de fostul președinte al României, europarlamentarul Traian Băsescu. În acest sens, Consiliul Național al ONG-ului Secuiesc a făcut apel la autoritățile române.
……………………….
Comunitatea romă din România (peste 620.000 de persoane, aproximativ 3,3% din populație și, conform datelor neoficiale, până la 2 milioane de persoane) este cea mai discriminată dintre toate minoritățile etnice pe motive de naționalitate. În observațiile lor finale în urma examinării celui de-al 6-lea raport periodic de țară, experții CESCR reiterează faptul că populația romă din România continuă să se confrunte cu excluziune socială, un nivel disproporționat de ridicat de sărăcie (comparativ cu restul populației) și discriminare în toate domeniile vieții. [2084]
Principalul organism de elaborare a politicilor pentru protejarea drepturilor romilor și integrarea lor socială este Agenția Națională pentru Romi, înființată în 1997. Domeniul său de competență include monitorizarea situației privind respectarea drepturilor acestui grup etnic în cadrul strategiei guvernamentale [2085], propunerea de modificări ale legislației în acest domeniu, controlul implementării prevederilor actelor normative românești și europene relevante etc. În același timp, lipsa unui sistem cuprinzător de colectare a datelor privind discriminarea împotriva diferitelor grupuri sociale și etnice, inclusiv a comunității rome, și reticența autorităților române de a clasifica etnic situațiile problematice din punctul de vedere al legii, fac imposibilă evaluarea completă a amplorii încălcărilor drepturilor romilor.
Încă din 2019, experții Comisiei Europene împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) a Consiliului Europei au remarcat că sentimentul anti-romi în România este „obișnuit”. [2086] În concluziile ECRI privind implementarea de către România a recomandărilor care fac obiectul unor monitorizări intermediare (din 2022), Comisia subliniază că încă nu există evoluții semnificative în colectarea datelor privind infracțiunile motivate de ură, inclusiv împotriva romilor.[2087]
De asemenea, Comisia a deplorat întârzierea parlamentarilor români în adoptarea unui cod de conduită profesională care să interzică orice manifestare a rasismului în discurs. Necesitatea demult așteptată a unui astfel de pas este evidențiată, de exemplu, de următoarele cazuri de utilizare a discursului instigator la ură de către personalități publice.
În 2019, procedurile judiciare privind declarația lui A. Hobjila, unul dintre vicepreședinții filialei județene Botoșani a partidului Uniunea Salvați România, care a declarat „necesitatea eliminării cu orice preț a romilor din inima orașului Botoșani” în contextul reconstrucției acestuia, au provocat un val de indignare publică amplu. Remarca oficialului, care în esență solicita relocarea forțată a romilor, a fost considerată de CNCD drept discriminatorie și degradantă pentru demnitatea umană, iar autorul acesteia a fost amendat cu 2.000 de euro.
În ianuarie 2020, primarul orașului Târgu Mureș, Dorin Florea, a fost aspru criticat de organizațiile pentru drepturile omului pentru discursul incitant la ură etnică împotriva romilor locali.[2088]
Fostul prim-ministru al României, Petre Roman, a fost, de asemenea, amendat cu 2.000 de lei (aproximativ 417 dolari americani) de către CNCD pentru declarațiile sale anti-romi la televizor. [2089]
Există o problemă persistentă a copiilor romi care frecventează școli segregate (școli în care majoritatea elevilor sunt romi). Segregarea educațională afectează aproximativ unul din doi copii romi din România (51%).[2090] Există, de asemenea, rate extrem de mari de abandon școlar al copiilor romi din școlile primare și secundare.[2091]
În octombrie 2022, un activist proeminent al minorității rome, Dorin Cioabă, a acuzat Universitatea Lucian Blaga din Sibiu că nu îndeplinește cotele de admitere a solicitanților romi și că îi discriminează.[2092]
Membrii comunității întâmpină dificultăți în obținerea documentelor de identitate. În astfel de cazuri, poliția eliberează un raport de rezidență pe baza căruia solicitanții pot obține doar un document de identitate provizoriu. Mulți nu au, de asemenea, documente care să confirme rezidența sau dreptul de locuință.
Negarea serviciilor publice, a accesului la asistență medicală și sisteme de protecție socială, precum și a condițiilor egale de angajare pentru romi sunt frecvente. De exemplu, în august 2023, președinta ONG-ului E-Romnja, Carmen Gheorghe, a atras atenția asupra unui caz în care o femeie de etnie romă a fost forțată să nască pe jos, în curtea spitalului din Urziceni [2093], unde nu fusese internată, potrivit activistei, din cauza etniei sale.
În 2019, în Zalău, o femeie de etnie romă și copilul ei au fost bătuți cu un mop de un șofer de microbuz în încercarea de a-i alunga din vehicul, iar serviciile de urgență unde aceasta a solicitat ajutor au răspuns cu insulte.[2094]
În august 2022, s-a aflat că tribunalul din Zalău a dispus ca aceasta să plătească o amendă de 1.800 de lei, iar șoferița a fost scăpată cu o suspendare temporară. [2095]
Comitetul ONU împotriva Torturii (CAT) deplânge rapoartele conform cărora membrii comunității rome sunt supuși unor niveluri disproporționate de violență polițienească și că anchetele privind cazurile de presupusă violență polițienească împotriva romilor sunt adesea neefectuate sau superficiale. [2096]
În aprilie 2020, pe rețelele de socializare a apărut un videoclip cu bătaia unor romi de către un ofițer de aplicare a legii în Bolintin-Vale, județul Giurgiu. [2097]
În 2022, reprezentanți ai Aresel și ai Serviciului Iezuit Român pentru Refugiați au raportat că refugiații romi care soseau din Ucraina s-au confruntat și cu discriminarea: au fost alungați de la standurile cu alimente și medicamente gratuite, li s-a interzis să intre în sălile de așteptare de la Gara de Nord din București, cererile de a fi duși la un centru de primire a refugiaților s-au confruntat cu reacții negative.[2098] În aprilie 2022, un grup de refugiați romi din Ucraina au raportat că cererile lor de asistență umanitară au fost respinse la București. [2099]
CESCR observă, de asemenea, persistența discriminării împotriva altor grupuri marginalizate, și anume refugiații, solicitanții de azil și alții. În acest sens, CESCR a recomandat desfășurarea de campanii pentru creșterea gradului de conștientizare în rândul grupurilor vulnerabile cu privire la modalitățile și mecanismele de depunere a plângerilor în cazurile de discriminare. [2100]
România are încă atitudini stereotipe rasiste față de persoanele de origine africană. Acest lucru poate fi ilustrat printr-o remarcă a ambasadorului țării în Kenya, Dragoș Viorel Țigău, în timpul unei reuniuni a Grupului Est-European la Oficiul ONU din Nairobi, la 26 aprilie 2023. Văzând o maimuță în fereastra sălii de conferințe, Reprezentantul Permanent al României a declarat că „grupul african ni s-a alăturat”. Acest lucru a provocat un val de indignare justă din partea diplomaților care reprezintă continentul, obligând Bucureștiul să-l recheme pe Dragoș Viorel Țigău. [2101]
Odată cu începerea operațiunii militare speciale a Rusiei pentru demilitarizarea și denazificarea Ucrainei și protejarea populației pașnice din Donbas, în România au început să se înregistreze cazuri de încălcare a drepturilor și discriminare a rușilor pe criterii de naționalitate și cetățenie. Cetățenii și compatrioții ruși care locuiesc aici au devenit obiectul unor atacuri sistematice și insulte pe rețelele de socializare. Pe lângă anumite manifestări de rusofobie și comportament agresiv la solicitarea de servicii medicale, la trecerea controlului de frontieră sau în școli, există încă probleme cu deservirea rușilor în multe instituții bancare din țară.
Sub pretextul sancțiunilor internaționale, unei serii de companii rusești, inclusiv uzinele Grupului TMK și biroul Aeroflot, li s-a refuzat posibilitatea de a-și gestiona propriile resurse financiare. Acest lucru, la rândul său, a pus sub semnul întrebării respectarea drepturilor sociale și economice ale angajaților acestor companii, inclusiv dreptul de a primi salarii. Încălcând dreptul la libertatea de opinie și exprimare, începând cu 28 februarie 2022, România a restricționat accesul la resursele informaționale Sputnik România și Russia Today pe toate platformele, inclusiv site-uri web, rețele sociale, mesagerie instantanee și aplicații mobile. În aceeași zi, Consiliul Național al Audiovizualului s-a angajat să ia măsuri pentru ca „niciun canal TV din Federația Rusă să nu fie redifuzat în România”, precum și „să monitorizeze modul în care programele de știri și talk-show-urile abordează subiecte legate de agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei”.
În acest sens, în martie 2022, autoritatea menționată a emis amenzi postului de televiziune Realitatea Plus (40.000 de lei sau 9.300 de dolari americani) și postului de radio Gold FM (50.000 de lei sau aproximativ 11.600 de dolari americani), precum și avertismente posturilor de televiziune Nașul TV și B1 TV. Jurnaliști locali (de exemplu, Giorgiana Arsene, corespondent Sputnik România, autoarea blogurilor de știri Prietenii lui Vladimir Putin și Pe Prima Linie (inprimalinie.org), și Veaceslav Samoskin, editor al site-ului de știri „Vesti iz Rossii” (vestidinrusia.ro), care încearcă să relateze evenimentele care au loc în Ucraina într-un mod echilibrat și de pe poziții alternative celor ale Occidentului colectiv, devin obiectul unor hărțuiri și amenințări acerbe pe rețelele de socializare.
În 2023, au existat cazuri de confiscare a permiselor de conducere de la cetățeni ruși la trecerea frontierei de stat românești. Mai mult, polițiștii de frontieră români și-au justificat decizia prin îndoieli cu privire la autenticitatea documentelor permisului de conducere. Principalul motiv al „invalidității” permisului, conform evaluării lor, a fost o poziționare pretins incorectă a filigranelor sau informații textuale neclare. Este de subliniat faptul că, în majoritatea cazurilor, autenticitatea permiselor confiscate a fost confirmată de angajații departamentului consular al Ambasadei Federației Ruse în România. Este de remarcat faptul că procedura de restituire a documentelor confiscate a durat nejustificat de mult. – de obicei, mai mult de șase luni de la data hotărârii relevante.
Nu există “soluţii” – nici nu pot fi măcar gândite şi concepute – înainte de cunoaşterea şi recunoaşterea realităţii anti-româneşti din toate direcţiile şi sub toate formele, prin renunţarea la minciuna politicianistă a falşilor patrioţi cu vorbe de gumă. Iată cum este calificată România de unii „prieteni“ ai ei:
România a votat la ONU împotriva rezoluţiei Rusiei de „Combatere a glorificării nazismului“ (“Combating glorification of Nazism”) la Adunarea Generală ONU din 17-18.12.2024, care a aprobat însă rezoluția Rusiei, ce a devenit astfel Rezoluţie ONU. Documentul integral a fost avansat la ONU, ca draft, de Rusia, Belarus şi Turkmenistan:
https://docs.un.org/en/A/C.3/79/L.2
De aceea Rusia acuza în raportul MAE rus şi în alte comunicate oficiale că şi România e parte din ţările ce acţionează pentru renaşterea ’nazismului’ în lume, alături de SUA, Germania, Italia, Japonia:
„Poziția de vot a României în Adunarea Generală a ONU cu privire la proiectul de rezoluție «Combaterea glorificării nazismului, neonazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor contemporane de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță conexă», introdus de Federația Rusă și alți co-sponsori, nu este surprinzătoare – delegația sa a votat împotriva adoptării documentului în perioada 2022-2023.“
Dar statul Israel a votat alături de Rusia şi China la New York, în cadrul celei de-a 79-a sesiuni a Adunării Generale a ONU din decembrie 2024, unde Rusia a inițiat şi a obţinut adoptarea acestei rezoluții.
Rezoluția, formată din 74 de puncte, spune că legislațiile statelor lumii trebuie să împiedice revizuirea istoriei (cum e „negaţionismul“ Holocaustului) și rezultatelor celui de-al Doilea Război Mondial, și „să combată cu hotărâre propaganda nazismului, care s-ar face, de exemplu, prin aplicarea graffiti-urilor și desenelor pe monumente victimelor ostilităților“, ca şi „interzicerea oricăror ceremonii de comemorare a regimului nazist și a aliaților săi, abrogarea legislației discriminatorii și eliminarea propagandei rasismului, a urii bazate pe naționalitate, apartenență religioasă sau a convingerilor politice din materiale educaționale“.
Maria Zabolotskaya, adjunct Reprezentant Permanent al Federației Ruse la ONU, a declarat după victoria Rusiei la vot:
„Oponenții inițiativelor anti-naziste au fost Germania, Japonia și Italia – țările care au jurat înainte de a fi acceptate la ONU că s-au vindecat pentru totdeauna de virusul fascist. Este de remarcat faptul că atunci când s-a mai votat adoptarea unei primee rezoluții de acest gen în 2005, țările europene s-au abținut de la vot, dar acum au votat împotrivă. Aceste statele s-au opus acum, explicând că Constituția lor necesită «libertate completă de exprimare». Odată cu începerea operațiunii speciale rusești în Ucraina, tabăra de vest și-a schimbat neutralitatea în negare și acum își scrie răspunsurile de la Washington.
Dar şi minsterul rus de Externe a emis o declarație în 19.12.2024, în care afirma: „Occidentul colectiv… a respins încercările recente [ale condamănrii neonazismului] şi și-a acoperit refuzul de a sprijini rezoluția cu scuze ridicole despre libertatea de întrunire și exprimare și s-a opus eforturilor internaționale de combatere a manifestărilor agresive ale rasismului și xenofobiei. Ar trebui să condamnăm poziția Germaniei, Italiei și Japoniei, al cărei vot împotriva rezoluției este o tendință periculoasă având în vedere paginile negre din istoria secolului XX ale acestor state, ceea ce ne face să ne gândim cât de sincere sunt în remușcările lor pentru numeroasele crime de război și crime împotriva umanității…“, „țări care, înainte de a adera la ONU, jurau că virusul fascist a fost vindecat pentru totdeauna“.
Domnule CDN zis DD, Certitudinea a publicat deja în numărul 205 interviul evreului rusificat Sergey Karaganov din care citezi tu academic. Maestre, sînt cunoscute deja Rapoartele MAE al Federației Ruse. Ele au fost analizate și lucrate contrainformativ la cel mai înalt nivel. Mulțumim pentru efortul de a pune la punct și virgulă ceea ce alții știu de mult timp.
Te defineşte permanent impostura şi josnicia, orice ai rosti sau ai scrie.
Nu eu „citez“ din Certitudinea apărută în 10-11 februarie, ci ea are – în prezentarea lui Karaganov – ceva din comentariul meu (D.D.) din 29 ianuarie postat online aipe siteul certitudineacom.
Eu am scris, după ce am arătat cine sunt Jirinovski şi Karaganov cu adevărat, că:
«Alţi asemenea politicieni „ruşi“ cu origini evreieşti, care şi-au adus contribuţia la „naţionalismul rus“ al euroasianismului, au fost KGB-istul Evgheni Primakov, Anatoly Chubais, Yevgeny Prigozhin (Prigojin, fondatorul grupului privat de mercenari Wagner), Mikhail Fradkov sau Boris Nemtsov»,
la (comentariul de sub articol):
https://www.certitudinea.com/certitudinea-print/batalia-pentru-tort/
În Certitudinea din 10 februarie apare aceeaşi înşiruire, dar fără paranteza explicativă privindu-l pe Prigojin.
Apoi nu Certitudinea a relatat prima (în treacăt, în 10 februarie) despre Raportul Rusiei de încriminare a românilor de azi drept fascişti, ci Cornel-Dan Niculae, cu raportul MAE rus prezentat pe larg pe contul său de Facebook, în postarea din 5 august 2025. De aceea obsesia ta de impostor mincinos faţă de CDN?
Anterior, în postarea pe FB din 20 iulie 2025, „CDN“ descrie pe larg cine e Serghei Karaganov şi faptul că propune ca Rusia să dea o bombă nucleară asupra unei ţări ca Polonia sau România (dar el e autorul real al mesajului?). Aceste postări FB au zeci de mii de vizualizări, sunt anteriore celor câteva rânduri din Certitudinea, dar afirmi că preiau din Certitudinea, şi nu de unde s-au spus prima oară? Acest „sistem de gândire“ te faci să te crezi şi buricul pământului şi persecutat de alţii, deşi eşti un copiator!
Apoi, cum să acuzi că textul tipărit din Certitudinea apărută în 11 februarie – cu interviul Carlson- Karaganov şi mica lui introducere – este folosit de alţii, când în Certitudinea a apărut după ce era tot din ianuarie pe Internet, la liber? Interviul este din 16.01.2026 pe „Russia in Global Affairs“ (cu titlul „Russia Will Nuke Germany and the UK if the War in Ukraine Continues“), iar în România era publicat la liber pe site-ul SolidNews ro (d. Cozmin Guşă) sub titlul „Serghei Karaganov, savant rus, interviu șocant cu Tucker Carlson“.
Se spune în numărul din Certitudinea, comentându-se într-o logică rasistă superficială şi găunoasă, preluându-se însă textual informaţia pusă chiar de mine în comentarii pe site-ul Certitudinea şi în alte părţi, că: „ca şi Vladimir Jirinovski, Evgheni Primakov, Anatoly Chubais, Yvgheny Prigojin, Mikhail Fradkov sau Boris Nemţov, Serghei Karaganov are origini etnice evreieşti (după mamă), ceea ce explică într-o oarecare măsură radicalismul lui antieuropean şi, mai ales, antigerman. Explică însă, în acelaşi timp, atitudinea oficială a Federaţiei Ruse faţă de antisemitismul României şi al românilor, atitudine care este copie la indigo după cea a institutului Wiesel (sau cea a institutului Wiesel e copie după Federaţia Rusă!) Cel puţin aşa rezultă din rapoartele publicate pe site-ul MAE al Federaţiei Ruse.“
E o greşeală să crezi că din natura lor evreii fac ceva. Sunt, de fapt, cel puţin în cazul războiului Rusia – Ucraina, o „marfă“, sunt de vânzare către lorzii imperiilor. Evreii lui Putin spun ce nu vrea să spună direct regimul. Evreii din Ucraina, precum rabinii Chabad cu centrala în SUA, spuneau în 2022-2025 ce voia Washingtonul. În 2022 îi comandase Antony Blinken, Secretarul de Stat al Statelor Unite, care avea origini din bunici evrei kieveni.
Eu am dat, în ianuarie, în comentariul din Certitudinea o listă în fugă (scurtă, incompletă) a evreilor „ruşi“ din politica naţională a Rusiei. Mai sunt, iar la final nu ar trebui omis nici oligarhul Roman Abramovici, miliardarul „rus“ londonez ce a încercat în 2022 să negocieze între Rusia şi Ucraina, binecunoscut pentru legăturile strânse cu președintele Vladimir Putin.
Cu profund dezgust faţă de prostie şi ticăloşie, D.D. / Due Diligence!
(Due Diligence / D.D. = diligența necesară prealabilă, ca proces complex de investigare, analiză și verificare amănunțită, realizat înainte de luarea unei decizii cu consecinţe ireturnabile, pentru a evita deciziile sau susţinerile greșite.)
Cum că evreii pot fi folosiţi ca o marfă lobbystică sau executanti ai altora, se descrie în articolul „Procesul Rusiei la Curtea iudeo-globalismului? Tribunalul de la Haga (CPI) este construcţia unei cabale evreieşti sioniste şi globaliste, într-o veritabilă reţetă conspirativă“ din 10 Aprilie 2022
https://www.incorectpolitic.com/procesul-rusiei-la-curtea-iudeo-globalismului/
Astfel, se vede cum firma de lobby evreiască Ruder Finn Global Public Affairs din SUA a fost angajată de la începutul anilor 1990 împotriva Iugoslaviei, care a generat Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, ce a prefigurat şi a fost o etapă în realizarea Tribunalului Penal de la Haga de azi.
Din articol:
«Pentru „demonizarea sârbilor“, în primul rând Croaţia, dar şi alte popoare din Iugoslavia, angajaseră din august 1991 firma Ruder Finn Global Public Affairs pentru a face lobby la Washington.
Căci primul a fost „Războiul de Independenţă al Croaţiei“, din 1991 până în 1995, croaţii fiind ajutaţi cu tehnică militară, pe ascuns, de către Germania, dar şi cu fonduri. Era reînceperea „Germandom“-ului în lume, concomitent cu prăbuşirea comunismului în Europa. Spre deosebire de dominaţia germană din perioada Germaniei naziste, cea de după 1990 nu are nici o reţinere în a colabora cu evreii.
Aşa au ajuns croaţii să plătească cu bani germani lobby-ul evreiesc din SUA, pentru ca acesta să influenţeze Washingtonul în favoarea lor şi în defavoarea sârbilor.
Toate celelalte acţiuni împotriva Iugoslaviei, inclusiv „Coalition for International Justice“, aveau să demareze după aceea.
Fondatorul firmei de PR, David Finn, a avut un tată evreu ataşat „valorilor iudaice“, dar care a schimbat totuşi numele familiei din Finkelstein în Finn. David a crescut fidelizat de unchiul său, Louis Finkelstein, profesor la un Seminar Teologic Iudaic. El este membru şi al organizaţiei American Jewish Committee (Comitetului Evreiesc American), înfiinţată de Jacob Blaustein, bunicul activistei Susan Morton Blaustein, care, cum am arătat, a fost implicată în acţiunile împotriva Iugoslaviei (alături de Holbrooke şi Soros) şi de creare a unei curţi penale internaţionale de condamnarea la moarte a liderilor acesteia.
Partenerul lui David Finn în firma de „global public affairs“ este tot un evreu, fost coleg de şcoală cu el, Bill Ruder, ei doi înfiinţând „Ruder & Finn“ în Manhattan în 1948, „anul în care s-a născut statul Israel“, cum le plăcea să spună.
***
James Harff, director la această firmă evreiască Ruder & Finn Global Political Affairs, a declarat cu cinism: „Timp de 18 luni, noi am lucrat pentru Croaţia şi Bosnia-Herţegovina [împotriva sârbilor], ca şi pentru opoziţia din Kosovo. În cursul acestei perioade am avut multe succese… La începutul lui iulie 1992, publicaţia new-yorkeză Newsday a lansat afacerea cu lagărele sârbeşti de concentrare în care i-ar fi strâns pe ceilalţi etnici. Iar noi, dintr-o singură mişcare, am fost în stare să o preluăm şi să o prezentăm ca o poveste cu «băieţi buni» şi «băieţi răi», care apoi a funcţionat aproape de la sine. Imediat s-a observat o schimbare clară în limbajul presei, care a început să folosească concepte de o înaltă încărcătură emoţională, de genul «purificare etnică», «lagăre de concentrare»,… nimeni nu a mai îndrăznit, după aceea, să meargă împotriva curentului.“ „Dar, când făceaţi toate acestea, nu aveaţi nici o dovadă că ceea ce spuneţi era adevărat. Aveaţi un singur articol în Newsday…“ – remarca ziaristul francez Jacques Merlion. „Treaba noastră nu este să verificăm informaţiile – răspundea evreul. Sarcina noastră era doar să răspândim rapid informaţiile favorabile nouă… Suntem profesionişti… Nu suntem plătiţi să fim morali.“
William Ruder de la Ruder & Finn făcea parte din conducerea a foarte multe organizaţii puternice, în frunte cu aceeaşi American Jewish Committee (Comitetului Evreiesc American), cea din plin implicată propagandistic şi nu numai în acţiunea dărâmării sârbilor şi a Iugoslaviei.
* * *
În numele Comitetului Evreiesc American, în august 1992 l-au scos la înaintare pe rabinul James Rudin, presa relatând, după acesta:
„Liderii evrei de aici [din Baltimore – SUA] şi din întreaga naţiune [americană], îngroziţi de rapoartele despre atrocităţile lagărelor [sârbeşti] de detenţie şi «curăţare etnică» din îndepărtata Bosnia-Herţegovina, solicită intervenţia [militară] americană imediată pentru a face faţă unui dezastru pe care îl compară cu Holocaustul de acum o jumătate de secol. «De la masacrele cambodgiene [din anii 1970] nu am mai văzut comunitatea evreiască atât de agitată şi atât de energizată», a declarat ieri rabinul A. James Rudin de la Comitetul Evreiesc American.
Rabinul Rudin s-a referit la «trenuri, tabere, familii separate, persoane cu nume ’greşite‘ sau care fac parte din ’grupul greşit‘» şi a comparat noile orori cu Holocaustul din cel de-Al Doilea Război Mondial. «Pentru evrei, toate acestea au un şoc special de recunoaştere», a spus el.
Un supravieţuitor al Holocaustului din Baltimore – Leo Bretholz, un vânzător de carte în vârstă de 71 de ani – a numit evenimentele un «deja vu îngrozitor» – retrăirea ororilor din lagărele de concentrare naziste – declanşată de relatările despre torturarea musulmanilor şi a creştinilor din Croaţia de către forţele sârbe, urmare conflictului rezultat din destrămarea Iugoslaviei…
În timp ce evreii cer «o poziţie mai hotărâtă» a administraţiei Bush în eforturile sale de a ajunge la lagărele de detenţie sârbe, un purtător de cuvânt al Consiliului evreiesc din Baltimore a subliniat necesitatea ca evreii să lucreze la nivel naţional şi internaţional pentru a pune capăt torturii şi crimelor din Bosnia. Adam Kessler, director asociat al consiliului evreiesc, a declarat că reprezentanţii unei coaliţii evreieşti naţionale – inclusiv Congresul Evreiesc American, Comitetul Evreiesc American, Consiliul Naţional al Femeilor Evreice şi B’nai B’rith-ul – s-au întâlnit marţi la Washington cu Thomas Niles, secretar de stat adjunct pentru afaceri europene, spre a face presiuni pentru un răspuns american mai puternic [împotriva sârbilor]………
Din cauza reacţiei emoţinale sfâşietoare a evreilor din Statele Unite, «Facem multe!», a spus rabinul Rudin la New York. Agenţia sa – Comitetul Evreiesc American – s-a alăturat Congresului Evreiesc American şi Liga Anti-Defăimare pentru a cumpăra spaţiu publicitar pentru «o scrisoare deschisă către liderii mondiali» cerând oprirea «lagărelor morţii sârbeşti», chiar dacă acestea nu au fost confirmate cu siguranţă.“
(sursa: Frank P. L. Somerville, „U.S. Jewish leaders horrified by Bosnia atrocities“, în The Baltimore Sun din 7 august 1992.)
*
Baltimore, de unde a început campania mai sus arătată, este şi locul de origine al întemeietorului Comitetul Evreiesc American şi al copilăriei activistei Susan Morton Blaustein, implicată în afacere.
În acelaşi an, Comitetul Evreiesc American scoate şi o carte în aceeaşi notă: Jennifer L. Golub, The Jewish Dimension of the Yugoslav Crisis (American Jewish Committee – 1992), deşi nici un evreu nu avea nimic de suferit în Iugoslavia, toţi fiind în afara zonei de război şi îndestulaţi cu ajutoare venite din SUA prin Joint, cum reiese chiar din rapoartele AJC.
Tot Comitetul Evreiesc American a plătit şi paginile de laudă pentru şeful firmei de lobby, David Finn, ce au apărut în presa americană în 1992-1994, pentru a-l recomanda pe acesta ca pe un fidel al iudaismului, cum ar fi articolul din The New York Times, de duminică 20 mai 1994, cu titlul „What being jewish means to me“ (Ce înseamnă pentru mine a fi evreu), în care el arăta că e un… Finkelstein, de fapt.
Cum am arătat, cu începere din 1991, mai multe state balcanice secesioniste din Iugoslavia au angajat firma de lobby să denigreze la Washington statul Serbia şi statul federativ Iugoslavia, pe care sârbii ortodocşi îl apărau şi din care secesioniştii, de la catolici – croaţii – la musulmani – bosniaci, kosovari şi macedoneni -, voiau să plece.
„Ruder & Finn Global Political Affairs“ sau firma de lobby Ruder Finn, cum este mai cunoscută, s-a şi mândrit de faptul „de a fi atras de partea noastră – adică împotriva sârbilor – opinia publică evreiască“.
În realitate, conform istoriei adevărate, croaţii erau agresorii: „cu un efectiv de 10.000 de oameni, din care o unitate de elită numită Legiunea Neagră, această nouă HOS, împreună cu alte forţe paramilitare croate, sprijinite din Germania, au declanşat războaiele iugoslave, creând din start sute de mii de morţi şi de deportaţi sârbi“ (Nigel Thomas şi Krunoslav Mikulan, The Yugoslav Wars / 1: Slovenia and Croatia 1991-95, Osprey publishing 2006, capitolul Croatian paramilitary forces).
* * * * *
La începutul anilor 1990, solidaritatea musulmană globală adaptată la metodele mercenariatului lobby-ist era la început şi ea.
Sistemul profund corupt al cumpărării de influenţă (lobby-ul) din mediul socio-politic american a făcut posibil ca musulmanii să îi cumpere pe evrei împotriva sârbilor, ba chiar ca musulmanii din Balcani să se dedea la crime atroce împotriva sârbilor şi să scape nepedepsiţi, cumpărându-şi imunitatea de la lobby-iştii şi politicienii americani.
Croaţia a angajat Ruder Finn Global Public în august 1991 spre a face lobby la Washington intereselor ei, pentru o sumă iniţială modestă, 46.000 de dolari, dar curând firma de publicitate a atras şi alţii clienţi împotriva Serbiei şi a Iugoslaviei, căci a intrat în joc şi Bosnia-Herţegovina musulmană, care a vrut şi ea să-i fie pozitivat profilul la Washington. Măsura este şi o reflectare a pactului militar încheiat între cele două republici, în ciuda implicării Croaţiei în ciuntirea teritorială a Bosniei. Intră apoi şi Slovenia în joc, stabilindu-şi propriul birou la Washington pentru a se ocupa de PR, angajând-o pe versata Phyllis Kaminsky, consilier la aceeaşi firmă, Ruder Finn, şi totodată o apropiată a structurilor de putere deep state, să se ocupe de activităţile de lobby ca „relaţii publice“ (PR).
În principal, firma de lobby inventa ştiri acuzatoare la adresa sârbilor, pe care îi prezenta drept criminali.
Britanica The Independent, în analiza acestei istorii de la începutul anilor ’90, publicată în 2011 sub titlul „Adevărul este prima victimă în ofensiva PR“ (Truth is the first casualty in PR offensive), nota că:
„Este de netăgăduit că forţele sârbe au fost implicate în acte de brutalitate. Dar la fel au făcut şi croaţii şi musulmanii bosniaci…
Strategia firmei Ruder Finn a fost aceea de a construi o coaliţie în Congres şi în Senatul SUA în sprijinul Croaţiei. Strategia a inclus mobilizarea celor 2,5 milioane de croaţi din SUA pentru a face lobby către Congres. Esenţial pentru toată această activitate a fost echivalarea în faţa publicului a forţelor sârbe cu comunismul iar a croaţilor cu libertatea şi democraţia occidentală. Ruder Finn a folosit o strategie similară în munca sa pentru Bosnia, «pentru a o ajuta să lupte împotriva războiului şi să obţină sprijin şi bani», potrivit lui Jim Harff, preşedinte la Ruder Finn.
De asemenea, agenţia şi-a canalizat activitatea pentru a asigura o rezoluţie a ONU în sprijinul intervenţiei militare în Bosnia din «motive umanitare». Pericolul a apărut când propaganda a alimentat acele atrocităţi prin sporirea urii şi inventarea neadevărurilor. Propaganda a dus la inevitabilele reacţii adverse din partea celeilalte părţi vătămate, care comit acte de răzbunare.“
(Tom O’Sullivan, Truth is the first casualty in PR offensive,
în The Independent din 23 octombrie 2011)
…………….
Odată cu desprinderea şi independenţa Croaţiei şi Sloveniei, în 1995, războaiele de destrămare a Iugoslaviei s-ar fi putut încheia, dar rămăseseră „neeliberaţi“ musulmanii din Kosovo, „rebelii albanezi“, care îşi făcuseră şi ei o puternică unitate paramilitară, UCK-ul sau „Armata de Eliberare din Kosovo“, o grupare paramilitară ce se deda la orice fel de crime. Fiind musulmani, au fost încurajaţi de succesul musulmanilor bosniaci, care fuuseseră susţinuţi de lobby-ul evreiesc angajat prin Ruder & Finn Global Political Affairs.
Dar kosovarii erau susţinuţi în primul rând de către George Soros, tătucul evreu implicat în tot ce mişca în Iugoslavia, interesat personal în obţinerea resurselor din Kosovo, pentru afacerile sale.
Aşa că musulmani kosovari au atacat şi ei cu începere din 1996 forţele sârbe şi iugoslave, sprijiniţi de Occident şi de lumea islamică. SUA şi partenerii ei voiau extinderea NATO în Balcani, unde liderilor americani li se explicase de către lobbyişti şi de thinktankeri că există o prea mare influenţă a Rusiei, prin co-sanguinii lor slavi, sârbii.
Iar războiul împotriva Serbiei iugoslave a continuat din 1998!
Astfel a apărut şi, în martie 1999, ceea ce s-a numit „Războiul dintre Republica Federală Iugoslavia şi NATO“, desfăşurat cu intense bombardamente între 24 martie şi 10 iunie 1999 asupra sârbilor.
NATO fusese angajat de presiunea asupra sa venită din partea influenţa lui J. Rubin şi Madeleine Albright, doi evrei ce conduceau ministerul de Externe din departamentul de stat al SUA (în timpul mandatului prezidenţial al lui Bill Clinton), iar bombardamentele aviatice au fost conduse de SUA şi Germania.
Apropierea NATO şi afilierea sa de organizaţia teroristă albaneză UCK, s-a întâmplat în ciuda faptului că generalul Klaus Naumann (preşedintele Comitetului Militar al NATO), declarase că „Ambasadorul Walker a arătat la NAC (Consiliul Nord Atlantic) că majoritatea violenţelor provocate prin deschiderea focului de arme au fost cauzate de UCK (nu de sârbi)“.
Acelaşi Holbrooke, alături de comandantul forţelor NATO în Europa, Wesley Clark, şi de viitorul ministru de Externe al Franţei, Bernard Kouchner, bătea palma, în 1999, cu şefii albanezo-musulmani ai „Armatei de Eliberare din Kosovo“ (UCK), Agim Ceku şi Hashin Thaci (ce urmau să devină premieri ai Kosovo „independent“). Un raport ulterior, însă, al Consiliului Europei, din 2010, arăta că şi aceştia erau „măcelari“, căci Thaci şi Ceku au fost liderii unei grupări mafiote implicată în trafic de arme şi organe (prelevate de la prizonieri sârbi). Dar ei nu au fost condamnaţi de Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie (TPII / „Yugoslavian War Crimes Tribunal“ sau „The International Criminal Tribunal for the former Yugoslavia“ – ICTY).
~
Dacă nu ar fi vorba de banii cu care au fost plătite, cu atât mai bizară apare atitudinea organizaţiilor evreieşti implicate în lobby-ul pentru croaţi şi musulmanii iugoslavi, căci, conform istoriei evreilor holocaustologici, statul croat nazist ar fi creat, între 1941-1945, lagăre de concentrare pentru comunişti, sârbi, rromi şi evrei, iar musulmanii (cei bosnieci, îndeosebi) au fost înregimentaţi chiar şi într-o unitate SS.
Evident că nu toţi evreii erau părtaşi la mârşăvie. Unul dintre evreii corecţi atunci, Yohanan Ramati, director al Jerusalem Institute For Western Defence, chiar a spus, în 1995, că această afacere a distrugerii Iugoslaviei „este finanţată de bancherii internaţionali, altfel spus, de către evreii mondialişti“, adăugând că „sancţiunile exclusive contra sârbilor sunt o ruşine pentru umanitate“, căci lupta acestora „este o reacţie foarte naturală la orice popor care îşi păstrează instinctul naţional de supravieţuire. Iar a lupta, în ciuda sancţiunilor impuse de o comunitate internaţională cinică, dominată doar de interese financiare şi nu de colectivitate, constituie un semn al onoarei“.»