Autor: NAGY ATTILA-MIHAI

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 172

Anul acesta se aniversează 800 de ani de la elaborarea Diplomei Andreanum  (în germană Goldener Freibrief sau Das Andreanum) acordată de regele Andrei al II-lea al Ungariei sașilor așezați în sudul Transilvaniei, diplomă prin care li se asigura autonomie în cadrul regatului maghiar. Ca de obicei, celebrarea, ca orice celebrare legată de istoria Transilvaniei, naște tensiuni între istoricii români și maghiari, abordările acestora fiind  total diferite.

Istoricii maghiari, de pildă, fac simpozioane în context autonomist, vizând, de fapt, autonomia secuimii și chiar autonomia Transilvaniei. Există chiar o mișcare maghiară care vrea să „elibereze” Transilvania de „influență naționalistă a Bucureștiului”. Eu nu știu să existe însă un București naționalist, atâta timp cât la București dictează SUA, NATO și  Bruxelles-ul.

Istoricii maghiari consideră autonomia sașilor, dată de Diplomă Andreanum, o pildă istorică a autonomiei care a funcționat în istorie. Pilda nu funcționează însă, e falsă, întrucât contextul istoric e total altul.
În Evul Mediu, comunitățile, omul, nu erau supuse fragmentării, care e un specific al modernității, fiind totodată și un semn al crizei. Regatul reprezenta un întreg, o totalitate spirituală unificată. Oricare din așa-zisele autonomii se încadra organic în această unitate a regatului.

Maria-Louise von Franz, psihanalist jungian, scrie că civilizația în criză e supusă fragmentării. Multiculturalismul, regionalismul, diverse cerințe de autonomie, nu sunt deloc semnele unei evoluții în direcția autodeterminărilor tot mai conștiente, ci semnele vremurilor în criză, care se manifestă în fragmentare și are diverse nume: multiculturalism, autonomie, regionalism.

În acest context statul devine tot mai slab în fața cerințelor fragmentării. Problema este că fragmentarea e considerată un nivel mai înalt al evoluției, o mai înalta conștiință, o valoare în sine. Cu alte cuvinte, regiunea ar reprezenta o valoare, o conștiința mai înalta decât valoarea, conștiința întregului. Aceasta este asemănătoare conștiinței false a omului individualist, a omului de masă, apărut în urmă fragmentării societății, în urma crizei. De aceea nu e greșită constatarea că multiculturalismul, regionalismul, autonomismul, apărute în urma individualismului omului modern, constituie semnul crizei civilizației occidentale. Pretenția de autonomie a secuilor are legătură cu individualismul omului modern, adică cu fragmentarea, cu criza civilizației occidentale.

Diploma Andreanum

Autonomia sașilor a făcut parte organică din regatul maghiar. Cerința de autonomie a secuilor astăzi face parte din criză civilizației omului modern, a fragmentării. Sașii nu erau opozanți ai regatului maghiar. Dar în contextul fragmentării, slăbirii statului, autonomiile au devenit opozanții statelor, într-o formă nedeclarată, dar faptică.

Aici trebuie să diferențiem două aspecte diferite ale problemei fragmentării. Fragmentarea este în primul rând manifestarea crizei. Al doilea aspect e mai problematic. Elitele folosesc această tendința a modernități, fragmentarea, ca mod de organizare a lumii, ceea ce înseamnă, de fapt, destructurarea a lumii și a omului, consecința fiind haosul total. Căci fragmentarea înseamnă haos. Înșelător este faptul că această fragmentare organizată este prezentată ca o valoare. Multiculturalismul este prezentat și el ca o valoare. Dar trebuie să știm că valoarea ideologică înseamnă nonvaloare.

Când vrei să înțelegi problemele unei nații, trebuie să te așezi în postura lui. Când vrem să înțelegem refuzul românului față de autonomia secuiască, trebuie să-i înțelegem sentimentele față de aceasta. Când românul simte că minoritatea maghiară/secuiască, este total lipsită de sentimentul apartenenței la România, chiar și la o sută de ani după Trianon, normal că-și simte amenințată integritatea țării sale. Mai ales când aceste minorități vor să dea sentimentului neapartenenței o formă oficială, administrativă. Și nu putem pretinde că, dacă formă administrativă a neapartenenței se realizează, aceasta nu devine automat o amenințare reală a integrității țării.

Partea ipocrită, mincinoasă, a multiculturalismului, a regionalismului sau a autonomismului, cum că ar fi niște valori declarate în UE, iese la iveală când vezi cum UE merge în sens invers, adică în direcția totalitarismului. Secuiul „autonom” nu va consuma ce vrea și cât vrea, ci cât îl lasă Bruxelles-ul. Să vorbești de autonomie, când America și UE sunt în mâna elitelor, e o tâmpenie.

Merită să facem o paralelă între drepturile sașilor și secuilor și nedreptățile față de românii ortodocși, începând chiar în Evul Mediu, în regatul maghiar. Când vorbești, ca secui sau ungur, de exemplul pozitiv al sașilor în ceea ce privește autonomia și uiți de marginalizarea românilor ortodocși, înseamnă că nu așezi problema autonomiei în contextul istoric adevărat al Ardealului de la vremea aceea. Nu numai despre autonomia sașilor trebuie vorbit, ci și de nedreptatea față de românii ortodocși, ăsta ar fi adevăratul context istoric.

Ar avea dreptate secuii când vorbesc despre asta, dacă ar fi avut și ortodocșii români autonomie în vremea respectivă. Dacă ar avea îndreptățirea să reproșeze românilor ortodocși că ei, în regatul maghiar, aveau autonomie și noi, ungurii, nu, nemulțumirea ar fi fondată… Să revenim însă la contextul crizei de astăzi, al fragmentării.

Ungurii/secuii vorbesc de multiculturalism în Evul Mediu, uitând sau ignorând faptul că din acel „multiculturalism” erau excluși românii ortodocși! Ceea ce seamănă cu multiculturalismul de azi, din UE, din care sunt excluși, tot mai evident, creștinii.

În final, trebuie să privim și în viitor în privința acestor aspecte. După părerea mea administrația va fi preluată de Inteligența Artificială. Statele sau regiunile vor fi guvernate de AI. Politica, partidele, guvernul, senatul, camera deputaților, vor fi eliminate. Noi mergem spre autonomia AI, acesta e viitorul. Să lăsăm iluziile regionalismelor și autonomiilor!…

 1,541 total views,  2 views today