Autor: MIRON MANEGA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 149

Desființarea rețelei spitalelor CFR (15 la număr) este, de fapt, preambulul desființării/privatizării CFR-ului. Nu mai este demult un secret și nici nu se mai ostenește nimeni să contrazică acest adevăr.

Numai că această deființare, făcută în condiţii de mare şi suspectă grabă, nu face decât să amplifice problemele deja existente, atât în Ministerul Transporturilor, cât şi în Ministerul Sănătăţii (mai nou și în Ministerul Educației). Reluăm câteva aspecte de fond ale acestei structuri, pe care le-am prezentat în mai multe rânduri:

1. Spitalele CFR nu au apărut în timpul comunismului. Ele constituie o suprastructură impusă, încă din anii 1920, de o structură economică importantă şi puternică, numită Căile Ferate Române. Aceste spitale au apărut ca o necesitate distinctă a CFR, datorită specificităţii complexe a acestui domeniu economic şi social (Ex. comisiile teritoriale şi comisia centrală de siguranţa circulaţiei, parte componentă majoră a siguranţei cetăţeanului). Un caz similar este cel al spitalelor militare, care constituie o suprastructură specifică a Armatei Române, impusă de un regim profesional distinct. Iar CFR-ul a fost considerat dintotdeauna „a doua armată a ţării”.

2. Cauzele şi resorturile care au determinat crearea reţelei de unităţi spitaliceşti CFR (spitale şi policlinici) nu au dispărut încă, pentru că, deocamdată, Căile Ferate Române încă există. În plus, aria de servicii specifice ale spitalelor CFR este deja extinsă, la nivelul întregului Minister al Transporturilor, pentru care aceste spitale au o organizare configurată şi expertizată de-a lungul anilor.

3. Reţeaua spitalelor CFR constituie, dincolo de existenţa lor în sine, ca efect al unor necesităţi interne ale domeniului, o marcă a prestigiului istoric al Ministerului Transporturilor. Căci Ministerul Transporturilor nu este o sinecură, ci un domeniu de referinţă al economiei şi societăţii româneşti. Este, de asemenea, un domeniu strategic al României.

Ar mai trebui adăugat că existenţa spitalelor CFR nu obligă şi nu a obligat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la niciun fel de cheltuială sau investiţie. Dimpotrivă, ministerul a beneficiat cu prioritate de serviciile medicale specifice ale acestor spitale, căci acestea îi erau subordonate. Aşadar, menţinerea, în subordinea Ministerului Transporturilor, a reţelei spitalelor CFR, înseamnă PIERDERI ZERO, plus unele avantaje specifice, care se pot traduce în economii financiare. Și totuși, iată că ele se înstrăinează fără nicio jenă, în deplină sfidare a legii și procedurilor specifice.

Principalul dușman programatic al Spitalelor CFR a fost și rămâne forul tutelar al acestora, respectiv Ministerul Transporturilor. Mai exact, miniștrii care s-au succedat, de-a lungul timpului, la cârma acestui minister. Motivul a fost, telegrafic spus, interesul personal sau de grup al acestora, stârnit fie de amplasamentul atractiv al clădirilor acestor spitale (majoritatea construite în centrul orașelor), fie de sursa de cîștig consistentă provenită din serviciile de siguranța circulației.

Recent, Ministerul Transporturilor a emis Ordonanța de Urgență care prevede cedarea către autoritățile locale a celor 15 unități sanitare deservite de aproape 5.000 de cadre medicale și dotate în anumite cazuri cu echipamente de ultimă generație. Ceferiștii sunt lăsați fără spitale. Din surse apropiate Ministerului Transportului, se pare că autorul moral al transferului ar fi Adrian Daniel Găvruța, secretar general adjunct al instituției.

Un interes major al celor care vor să achiziționeze spitalele CFR (prin intermediul autorităților locale) este aparatura medicală, care va fi transferată la alte spitale. De exemplu, la Spitalul CF2 București se găsește unul din cele două aparate din România de efectuare a RMN pentru stadializarea cancerului. Aparatura este achiziționată, în cea mai mare parte, din resursele proprii ale spitalelor, sumele primite de la bugetul de stat fiind nesemnificative. În prezent, la nivelul mai multor spitale CF, se află în derulare proiecte de achiziție de aparatură medicală de mai multe milioane de euro.

Odată demarată procedura de trecere a spitalelor CFR la alte entități, precum instituțiile de învățământ superior, s-a descoperit că acest lucru nu este atât de simplu. În cazul Spitalului CF2, care ar trebui să ajungă la Universitatea de Medicină Carol Davila, acest lucru este, deocamdată imposibil, întrucât o instituție poate avea spitale în subordine doar dacă are rețea de spitale și dacă există o Direcție medicală care să aprobe bugetele de venituri și cheltuieli și să semneze contractul cu o Casă de Asigurări. Or, Universitatea București nu are nicio structură de acest fel. Practic, preluarea nu se poate face, căci odată trecut spitalul la Universitate, contractul cu Casa de Sănătate încetează, iar spitalul se închide. Nu se poate transfera și apoi înființa structura necesară.

O altă problemă este cea a aparaturii. Aceasta poate veni doar ca sponsorizare sau donație. În caz contrar, trebuie încheiat contract pe aparatul respectiv cu Casa de asigurări, astfel încât să fie recunoscute procedurile și să fie decontate. Deci întâi trebuie schimbată legea fiscală și structura DSP din țară. Pe de altă parte, personalul nu poate fi plătit, căci Universitatea de Meeicină și Farmacie e arondată la Ministerul Educației, nu la cel al  Sănătății. Aceeasși situație este la Spitalul CFR din Cluj, care urmează să fie transferat la Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu.

În fine, o altă problemă e cea a obligațiilor României față de Uniunea Europeană. Ministerul Transporturilor trebuie să emită raportări către Uniunea Europeană cu entitățile care au dreptul să utilizeze mijloace de transport, în urma verificărilor medicale. Comisia Centrală de siguranța circulației este la Spitalul CF1 Witing, care ar urma să ajungă la Ministerul Apărării. Comisia însă nu poate fi decât la Ministerul Transporturilor.

Toate acestea sunt doar câteva aspecte ale incompetenței ministeriale și ilegalităților comise prin această Ordonanța de Urgență. Drept pentru care Sindicatele din rețeaua spitalelor CFR au atacat-o în instanță.  

P.S. De 13 ani, Ministerul Transporturilor se chinuie să scape de rețeaua spitalelor CFR și nu reușește. Este, fără îndoială, cel mai strălucit candidat la „Antologia prostiei  omenești” din întregul arc guvernamental. Fie prin prostia decidenților săi care nu știu s-o facă, fie prin prostia acelorași, care nu-și dau seama că, de fapt, nu se poate. Dar continua să se chinuie. Iar cel mai chinuit pare a fi ministrul Sorin Grindeanu. Uitați-vă la el: se comportă și vorbește de parcă tot timpul l-ar strânge suspensorul. Cine i l-o fi obligat să-l poarte? O demisie l-ar elibera de chin…

Bibliografie: certitudinea.ro, certitudinea.com, clubferoviar.ro

Loading