Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 96

Așa cum se știe, Conferința Științifică „100 de ani de la descoperirea insulinei”, urma să se desfășoare sub egida Academiei Române. A urmat o avalanșă de presiuni externe și interne asupra lui Ioan Aurel Pop, acesta fiind amenințat, printre altele, de profesorul Peter Manu de la Universitatea Hofstra din New York,  că, dacă nu anulează sesiunea consacrată lui Paulescu, se va adresa organizației evreiești din Statele Unite, Anti Defamation League (ADL) și Comisiei pentru Drepturile Omului de la ONU.

În urma acestor presiuni, Academia Română s-a delimitat de marele savant român ca descoperitor al insulinei, președintele Ioan Aurel Pop declarând că insulina  fost descoperită de laureații Premiului Nobel. „Nu va avea loc în acest an, la Academia Română sau sub egida Academiei, nicio conferință despre descoperirea insulinei – a precizat academicianul. Vom organiza, în schimb, o conferință dedicată marelui savant Moses Gaster, membru marcant al Academiei Române”. Conferința a avut totuși loc (online), organizată însă de Asociația Medicală Română și coordonată de Acad. Constantin Ionescu-Târgoviște.

La începutul lunii august, același Peter Manu care amenințase că „pârăște” Academia Română la Anti Defamation League, a acordat postului de radio RFI un interviu din care preluăm un fragment. (M.M.)

Peter Manu: Pentru prima dată în ultimii 50 de ani, președintele Academiei Române, care prin statut este singura voce oficială a acestui for, a spus foarte clar: insulina  fost descoperită de laureații Premiului Nobel. Or laureații Premiului Nobel sunt cercetători din Canada.

Reporter: Dar atunci, într-o declarație pe 26 iulie, de ce nu a spus acest lucru? De ce a așteptat până pe 5 august când a făcut o întoarcere de 180 de grade, după ce dumneavoastră i-ați scris pe 1 august?

Peter Manu: S-a mai întâmplat ceva: pe 27 iulie, reprezentantul guvernului în chestiunea antisemitismului, Alexandru Muraru, a luat poziție și s-a publicat pe larg, un comunicat extrem de ne-echivoc, cum nu am mai văzut până acum, prin care guvernul României se delimitează total, irevocabil și permanent de activitatea antisemită a lui Paulescu, care este explicată în întregime în acea declarație.

E un fapt de mare însemnătate, cred eu, pentru poporul român, pentru relația poporului român cu propria lui istorie, un fapt care nu s-a mai întâmplat până acum, deși Paulescu a fost inclus în Raportul Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, publicat în 2004, această ruptură, această delimitare guvernamentală față de activitatea antisemită a lui Paulescu nu s-a mai întâmplat până acum […].

Reporter: În paralel ați inițiat o campanie, prin care cereți: 1) schimbarea numelui Nicolae Paulescu dat catedrei de fiziologie a Facultății de medicină din București; 2) schimbarea numelui Nicolae Paulescu dat Institutului de diabetologie; 3) înlăturarea statuii lui Nicolae Paulescu care este amplasată în apropierea Facultății de medicină din București. Ce rezultate au dat aceste demersuri?

Peter Manu: Nu am ajuns nicăieri. Șeful catedrei de fiziologie, profesorul Leon Zăgrean, nu mi-a răspuns niciodată la această cerere de re-evaluare, Institutul de diabetologie a fost controlat mulți ani de către același mare apărător al lui Paulescu, academicianul Constantin Ionescu-Târgoviște, care oricum nu ar fi făcut acest demers, iar primarul sectorului 5 pe care se află statuia lui Paulescu, Cristian Popescu-Piedone, nu a răspuns cererii mele de re-evaluare.

Problema înlăturării lui Paulescu din spațiul public românesc, dacă-mi permiteți o ipoteză, nu se rezolvă prin intervenția foarte demnă, foarte fermă și foarte onorabilă a președintelui actual al Academiei Române, profesorul Ioan Aurel Pop. Aceasta va mai dura, pentru că mitul Paulescu este adânc înfipt în imaginarul românesc – și acest lucru a fost dovedit de mulți alții printre care și scriitorul Andrei Oișteanu – ca descoperitor al insulinei de cel puțin 50 de ani, el a fost promovat foarte activ, între alții, de Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor sau de istoricul Gheorghe Buzatu de la Iași și de reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, este un curent cultural românesc care este foarte adânc.

Reporter: Cred că nu vă îndoiți că vor apărea voci care vor spune: Iată, președintele Academiei Române – care, apropo, are o imagine bună în zona național-ortodoxistă – a cedat presiunilor lobby-ului evreiesc internațional. Cum răspundeți la o astfel de acuzație?

Peter Manu: Aș fi surprins dacă cineva m-ar considera pe mine lobby internațional evreiesc. Eu nu fac parte dintr-un lobby evreiesc, dar fac parte dintr-un grup de opinie care se opune ne-adevărului în știință, aceasta este misiunea pe care eu mi-am asumat-o.

Cu siguranță mă deranjează extrem de mult antisemitismul lui Paulescu, am scris pe larg despre asta și despre alte aspecte ale Holocaustului din România, dar cel mai mult mă interesează adevărul științific.

Or, ideea că Paulescu este cel care a descoperit insulina este certificabil falsă, nu este susținută de nimeni în afara României și a fost instrumentalizată ca un mit pe timpul național-comunismului. Acesta este un mit de care România trebuie să scape pentru că el afectează România în mod profund, sistematic și permanent.

Reporter: Extinzând problema, cei care se opun ar putea spune: ce facem atunci cu alți antisemiți, ca Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Vasile Conta, Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Ioan Slavici sau simpatizanți ai Mișcării Legionare ca Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Noica, unde ne oprim? Nu este demolarea mitului Paulescu parte a fenomenului numit de aceștia „Cancel culture”?

Peter Manu: Eu nu sunt expert în cultură sau în „Cancel culture”. La Paulescu problema nu e disjunctibilă, cu alte cuvinte nu se poate spune că el pe de o parte a practicat știință și pe de altă parte a fost un antisemit public. El le-a ținut împreună toată viața, fără niciun fel de excepție și a semnat toate pamfletele sale oribile antisemite ca ceea ce era în știință, profesor de fiziologie și a insistat că afirmațiile sale antisemite au caracter științific.

Aici nu vorbim despre „cancel culture”, eu nu vreau să spun că Paulescu nu există, eu vreau pur și simplu să spun că la el nu se poate face diferența între cele două aspecte, iar cei care vor să o facă merg în esență împotriva spiritului lui Paulescu însuși. Paulescu, dacă ar trăi astăzi, s-ar defini ca antisemit.

La Paulescu a existat această fuziune totală, completă, care nu poate fi despărțită în niciun fel, pe lângă ne-adevărul științific care a fost promovat inițial de el și de alții. Paulescu a crezut că a descoperit ceva, dar era de fapt o iluzie, pe care ulterior au împărtășit-o și alți oameni, unii de bună credință, din România.

(fragment din interviul realizat de Petru Clej pentru RFI, la începutul lunii august )

P.S. Declarația lui Peter Manu (pe care am preluat-o și în titlul acestui text) amintește teribil de acea frază „celebră” a lui lui H.R. Patapievici: „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasam dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană”.

 1,665 total views,  4 views today