Autor: RADU HADÂRCĂ
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 151
În peisajul realității sociale românești, la un anumit palier, totul poate fi reprezentat ca fiind o răfuială între diverse găști. Ce interese punctuale deservesc fiecare dintre aceste clici este relativ simplu de urmărit. Întotdeauna este vorba despre obținerea de resurse financiare și, simultan, în strânsă conexiune cu acestea, se urmărește accederea la putere, facilitând astfel obținerea de funcții în aparatul de stat pentru cei care vor ca acei banii se se scurgă în buzunare proprii. Pentru că, la acest nivel, totul se reduce la putere și, implicit, la banii care derivă din exercitarea discrețională a acesteia. Astfel, structura intimă a realității sociale românești este constituită din ceea ce, în limbaj sociologic, s-a definit conceptual prin termenul de rețea socială (de putere). Se definesc drept rețele sociale de putere pentru că la nivelul acestora se manifestă, în fapt, puterea în diversele ei accepțiuni […].
Aceste structuri sociale de putere definesc statul profund (deep state). Alte personaje prinse în această plasă a unei puteri alienate și corupte sunt judecători, procurori și avocați care susțin prin activitatea lor toată această clică de sorginte mafiotă. În interiorul acestor rețele se pot identifica relativ ușor membri ai masoneriei care îndeplinesc cu strictețe ordinele primite în interiorul diverselor loji. Acestea reprezintă structurile oculte de putere prin intermediul cărora se implementează indicațiile care sunt primite din exterior. Cei care cunosc structura acestei organizații autointitulate discrete pot să înțeleagă cum sunt repartizate fondurile, precum și modalitatea de sprijin și control a riturilor masonice constituite la nivel național. Ele funcționează interconectat, prin interferențe specifice cu structuri similare din afara țării. Acțiunile dorite se realizează prin numirea în funcții-cheie din cadrul aparatului de stat al unor indivizi apți să execute ordinele primite și să faciliteze circulația banilor în interiorul acestor complexe rețele sociale de putere. Sunt în joc atât banii statului român, cât și fonduri injectate din exterior, simultan. A se vedea finanțarea ONG-urilor de la noi de către George Soros, care este doar un nod în complexa macrorețea a puterii care se exercită la nivel suprastatal. Controlul constituie principala intenționalitate pentru crearea și întreținerea în timp a acestor jocuri specifice la diverse niveluri.
Controlul se exercită la nivel financiar-bancar, economic și psiho-social. Manipularea unor mase mari de oameni prin inducerea intenționată a unor curente de opinie constituie cea mai eficientă modalitate de control. Astfel, oamenii dobândesc atitudini și se comportă în conformitate cu ideile ce le-au fost inoculate, mass-media constituind factorul determinant în acest demers de manipulare inductivă.
Cei care direcționează aceste fluxuri financiare vizează cu necesitate susținerea și hrănirea acestor caracatițe ale unei corupții controlabile din centrii existenți de putere. Indivizii aflați la vârful piramidei se dovedesc intangibili sub raport juridic. Există persoane care se plasează în această ierarhie pe treptele intermediare și în palierele de jos ale puterii astfel generate, care se dovedesc oricând dispensabili. Ei înfundă pușcăria pentru diverse perioade de timp, banii nu se recuperează, iar la ieșire vechile legături se reactivează. Toți acești indivizi sunt legați între ei prin raporturi de ordonare specifice, respectiv relații de egalitate, subordonare sau supraordonare. Acest peisaj îi apare unui neinițiat ca fiind ceva haotic.
În esență, regulile jocurilor sunt fixate foarte clar, existând un nivel al puterii care transcende palierul găștilor combatante, care încurajează și potențează aceste conflicte, generând un haos controlat, la umbra căruia se pot opera mutațile dorite asupra realității sociale românești, modificări dezirabile în cadrul unei agende prestabilite. În interiorul acestor grupări beligerante se dezvoltă relații strict de factură pecuniară, neexistând un liant ideologic. Aceasta, spre deosebire de facțiunile autentice care dispun de un crez autentic, ce ar putea pune în mișcare energii psiho-mentale contagioase pentru marea masă. Ceea ce se găsește în joc sunt doar bani și putere. Atât și nimic mai mult.
O catalogare mai adecvată a acestor structuri ar fi includerea lor în tipologia clanurilor mafiote, însă, spre deosebire de acestea, grupările menționate anterior nu dispun nici pe departe de un cod specific al onoarei. Turnătoria, pentru cei dintre ei care sunt prinși de justiția selectivă exercitată la noi, constituie pentru indivizii incriminați juridic aparținători ai acestor structuri un mod eficient de a-și negocia pedepsele. Prin urmare, dacă s-ar dori, aceste rețele ar putea fi demantelate relativ ușor. Este suficient ca doar câțiva dintre cei implicați să fie prinși, pentru a se produce o destructurare a acestor clici.
De aceea, atunci când unul dintre membri este prins, acesta ar putea trage după el marea masă a indivizilor ce se găsesc în diverse noduri ale rețelei. Aproape toți cei aflați pe palierele intermediare și de jos în ierarhia puterii astfel structurate se găsesc în posturi rejectabile. Prin urmare, dacă transpare sau se scurg informații în presă (rareori aleatoriu, de cele mai multe ori intenționat), unii dintre ei sunt „sinuciși“, respectiv scoși din joc prin modalități adecvate […].
Presa, în marea ei majoritate, întreține această viziune unilaterală, protejând pe unii dintre exponenții acestor rețele, respectiv incriminând de o manieră ostentativă pe alții. Găștile create folosesc diversele trusturi sau publicații media pentru a-și duce războaiele proprii. E ca un tren al nebunilor în care este evident că pasagerii dispun de grade de libertate limitate. Poți să te deplasezi ceva mai mult înainte și înapoi, prea puțin stânga-dreapta, dar toate aceste mișcări sunt relative. Puțini călători devin conștienți de direcția, sensul și destinația finală a trenului, deși ar trebui să fim interesați în principal doar de aceste aspecte, și nu de disputele inutile din interiorul vagoanelor, dispute care nu pot schimbă nimic sub raportul mișcării absolute.
Unii călători realizează faptul că agitația lor nu determină nicio modificare în traiectoria trenului care își urmează cursul netulburat, trecând prin halte al căror peisaj nu predispune la optimism, dar, din interior, periodic, prin intermediul difuzoarelor, se reiterează faptul că finalitatea destinației este benefică. Conductorii și personalul trenului care, chipurile, ne deservesc, se dovedesc inutili deoarece direcția în care se deplasează trenul și destinația acestuia nu poate fi schimbată decât de către mecanicul de locomotivă. Și cum accesul la manșa locomotivei este restricționată și destinată în exclusivitate unei elite transnaționale la care obedienții locali se raliază la ordin, traiectoria și gara finală în care se urmărește să ajungem sunt fixate dinainte.
În marea ei majoritate presa constituie doar o reflexie palidă a peisajului intern din cadrul trenului. Conductorii și personalul trenului se schimbă periodic pe parcursul periplului nostru. Pseudo-tehnocrați și pseudo-naționaliști ne mint periodic, iluzionându-ne cu destinații exotice, proiectându-ne o Fată Morgana într-un spectacol iluzoriu la care majoritatea ne racordăm inconștient.
Paradoxal, marea masă a călătorilor este atentă doar la curentele de opinii vehiculate strict la nivelul vagoanelor, fără să realizeze că aceste polemici sunt absolut și complet inutile, în timp ce trenul își urmează netulburat drumul spre ținta prevăzută în agenda mecanicilor siniștri care ne conduc spre distrugere și extincție. Mai sunt unii care sar din tren și care realizează toate acestea, dar ei sunt catalogați drept nebuni conspiraționiști și tratați ca atare.
3,868 total views, 4 views today
Deznădejdea se poate instala doar dacă îi dăm apă la moară.Continuationalismul care s-a perpetuat de-a lungul vieții pe Terra cu perioadele sale de evoluții ori involuții este asemenea arborelui ale cărui crengi sunt simbolul PĂCII .Noi, oamenii ,avem opțiunea liberului-arbitru și asemeni protagonistului cântecului”Mărețul Har m-a mântuit” să alegem Calea ,Adevărul și Viața deschise prin nețărmurita dragoste a Sfintei Treimi.Haideți să culegem fructele acestui minunat arbore ,măslinele,să eliminăm concurența neloială și să ne înrolăm toți,cu al nostru minunat specific național în Oastea Domnului .
Când vom revizui definiția patriotismului, va fi un moment istoric potrivit pentru o mică adăugire pe care au gasit-o absolut necesară alții, înaintea noastră, și care, redefinită, înseamnă glasul neobosit al câtorva slujitori ai presei românești în slujba valorilor definitorii a culturii române, în firul neîntrerupt al continuității poporului nostru pe tărâmul daco-getic. Nu sunt puțini, dar nici destui, pe cât ne-o cere datoria de buni urmași ai strămoșilor, aceia de care are nevoie continuitatea noastră legitimă pentru afirmare și recunoaștere necondiționată, de parcă ar mai fi nevoie de bunăvoința cuiva în acest demers, fiind, însă, suficiente strigăte de trezire națională care să rostească în deplină unitate că România își cere dreptul la recunoaștere europeană .
O presă onestă, cu idealuri istorice demne de trecutul particular al acestui tărâm binecuvântat și greu încercat al Eurepei, își dorește un semn de trezire națională care să ridice idealurile neamului nostru la rang de recunoaștere unanimă a valorilor care ne identifică, o presă care, prin slujitorii săi fără de arginți, să exprime voia celor mulți întru determinarea istorică națională. Astfel am definit, nu numai eu, demersurile atât de curoajoase și legitime ale jurnaliștilor de primă linie de la CERTITUDINEA. Cum nu-mi este cu putință să apreciez cu adevărat efortul, dăruirea și harul jurnalistic al acestor preacuminți semnatari ai prestigioasei publicații amintite, nu-mi rămâne decât să-mi plec recunoștința, cu smerită evlavie, să rămân un fidel cititor și temerar trezitor de conștiințe curate, așa cum le descifrează și le descoperă permanent inițiativa copleșitoare a domnului Miron Manega, spre dăruirea lor necondiționată, cititorilor și doritorilor de adevăr în vremuri de mare restriște.
Marius Mărăcinescu, UZPR Vălcea