Autor: MIHAI EMINESCU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 148

Alianţa Universală a Izraeliţilor s-a unit de curând cu ideea unei conferinţe de izraeliţi […] la care trebuie să ia parte delegaţii tuturor asociaţiunilor izraelite din Europa […]. Ea va avea loc la Paris, la 11 decemvrie 1876, sub preşedinţa d-lui Crémieux, membru al Senatului şi preşedinte al Alianţei Universale […]. 

Un autor francez al cărui nume nu-l mai ţinem minte au arătat că, din cele mai sângeroase sacrificii ale omenirei, neamul care s-a folosit mai mult, fără să rişte nimic, au fost evreii […]. Apoi să ne ierte d-nealor! Cine nu-şi varsă sângele pentru petecul său de pământ strămoşesc poate să precupeţească înainte chibrituri şi vax, dar va face bine să ne lese în pace […].
Puterile europene au recunoscut înşile că pretenţiile evreilor în România sunt neîndreptăţite. Austria şi Rusia au încheiat deja tractate în acest senz cu România, cine nu le va încheia tot astfel poate să ne scutească cu dragostea. Conferinţa se va feri desigur de a amesteca în discuţii cestiuni cari să le complice şi mai mult. Cât pentru români, egala îndreptăţire a 600.000 de lipitori şi precupeţi este pentru ei o cestiune de moarte şi viaţă, şi poporul nostru cred c-ar prefera moartea repede prin sabie decât moartea lentă prin vitriol. 

Concedem că, între aceşti 600.000, va fi unul la sută care să producă ceva prin sine şi să ţie la ţară şi la popor, dar când în ţară avem 700.000 de lucrători cari produc, ţăranii, nu’nţelegem alături cu aceştia 600.000 de speculanţi ai productelor, încât fiecare evreu să trăiască din precupeţirea muncii unui singur ţăran român.

Drepturile d-nealor civile şi publice nu’nsemnează decât dreptul de a esploata poporul nostru în bună voie. Plece 99 procente în America, ca să-şi câştige acolo prin muncă productivă pânea de toate zilele şi atunci cu cei ce vor rămânea ne vom împăca uşor, dar pân’atuncea să mai fie încă şepte alianţe, ca cea universală, care să conspire cu uşile închise în contra naţiei româneşti, noi vom şti să li arătăm totdeauna lungul nasului, căci nu ne spăriem nici de înjurăturile presei jidoveşti, nici de declamaţiile oratorilor idealişti pe câtă vreme e vorba de existenţa poporului nostru.

Dacă voiesc să ne cucerească, n-au decât s-o facă… făţiş, ca toate naţiile, cu arma ‘n mână. Dar cu tertipuri şi apucături nu merge deocamdată […]. 

Putem spune cu drept cuvânt şi tare: că poziţia evreilor, în ţările în cari nu se bucură de egalitate e cu mult mai bună decât acolo unde ei se bucură de ea; de aceea geme Rusia de ei, de aceea ne-au inundat pe noi. Oriunde e teren pentru neagra speculaţiune, evreul e-acasă, iar vaietele şi plângerile contra persecuţiunii sunt mofturi cari să acopere de mai nainte modul neomenos în care sug ţările pe carile au căzut ca lăcusta. 

Că sunt şi evrei ce merită egala îndreptăţire – cine o contestă? Dar noi nu suntem Sabaot care voia, pentru-un drept, să cruţe Sodoma, nu putem, pentru numărul mărginit de evrei folositori ţării, să dăm depline drepturi sutelor de mii de venetici neproductivi, care-n ultima linie trăiesc din precupeţirea muncii, ba a vieţii poporului nostru.

[CURIERUL DE IAŞI, 5 decembrie 1876]

 17,180 total views,  12 views today