„Tristă zi de vară. Dumnezeu ni l-a luat la el pe Eugen Doga – semnala cu tristețe, în data de 3 iunie, într-un comunicat de presă înlăcrimat, pagina oficială a Ministerului Culturii din Republica Moldova. Când, în mod firesc, ar fi trebuit să celebrăm viața, ne luăm rămas-bun de la cel care a transformat sunetul în lumină: compozitorul, pedagogul, omul de cultură Eugen Doga. A plecat în tăcerea cerească cel care ne-a făcut cunoscuți în lume prin muzica sa nepământeană, vibrând între Eminescu și lacrimă, între vals și eternitate.
Născut la 1 martie 1937, în satul Mocra de pe malul stâng al Nistrului, Eugen Doga a trăit sub semnul renașterii și al creației. Încă din copilărie, și-a descoperit chemarea în sunetele naturii și în poveștile muzicale ale locurilor natale, pe care le-a purtat mereu în suflet. De la o vreme, era trist de ziua sa, pentru ca în prima zi de primăvară, de ziua lui, Dumnezeu i-a luat-o în împărăția sa pe mama… A plecat ca un copil cuminte, la început de vară.
E anotimpul în care se vor întâlni…
Cu pașii desculți, dar cu inima plină, a pornit spre Chișinău pentru a învăța muzica – și nu s-a mai oprit niciodată. A fost elev, apoi profesor, orchestrator, compozitor, mentor și creator de lumi sonore. De la corul copiilor orfelinatului până la marile scene ale lumii, muzica lui Eugen Doga a adus speranță, noblețe și armonie.
A compus peste 200 de lucrări pentru film și teatru, zeci de piese simfonice, romanțe, lieduri și valsuri nemuritoare. Valsul său, compus pentru Gingașa și tandra mea fiară, (film regizat de Emil Loteanu) a însoțit ceremoniile internaționale și sufletele a milioane de oameni.
A fost decorat, a fost aplaudat, i s-au tradus melodiile în sute de limbi – dar a rămas mereu același om simplu, senin, modest și dedicat. Muzica sa deschidea dimineți în metroul din Moscova și marca seri pe cele mai mari scene mondiale, iar vocea sa caldă deschidea inimile celor mici la întâlnirile cu elevii și publicul. Întodeauna mergea la întâlniri cu elevii din orice școală din țară.
„Familia este portul meu originar”, spunea Maestrul. În jurul său, familia a fost o ancoră tăcută și un sprijin constant. Soția sa, Natalia, i-a fost îngerul păzitor, iar fiica sa, Viorica, i-a dus și cu siguranță va duce mai departe, lumina, în altă formă de artă – filmul documentar.
Eugen Doga nu e doar compozitorul unei națiuni – e artistul universal al sufletului. Va rămâne mereu punte sonoră între clasic și contemporan, între inimă și univers. Moldova toată va suna cum a vazut-o!
Astăzi, când notele sale rămân suspendate în aer, când valsurile lui se aștern peste amintire, îi spunem cu durere, dar și cu recunoștință: Drum lin, Maestre! Să-ți fie eternă amintirea, acolo unde ai plecat să compui muzică pentru Dumnezeu”…
Eugen Doga s-a născut la data de 1 martie 1937 în satul Mocra din Transnistria. În copilărie, a fost familiarizat cu muzica lui Gheorghe Murga. A studiat la Școala de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1951-1955), apoi la Conservatorul de stat din Chișinău (1955-1960), la clasa de violoncel a lui G. Hohlov și la Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” din Chișinău (1960-1965), la clasa de compoziție a profesorului Solomon Lobel.
Și-a început cariera de muzician ca violoncelist în Orchestra Comitetului de Stat al R.S.S.M. pentru Televiziune și Radiodifuziune (1957-1962). A predat apoi ca profesor la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1962-1967) și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu al Ministerului Culturii al RSS Moldovenești (1967-1972). La 1 ianuarie 1957, lucrarea sa „Cântec de anul nou” a fost transmisă la postul de radio moldovenesc, fiind interpretată de o orchestră de copii condusă de Șico Aranov. Aceasta a fost prima oară când o compoziție de-a sa a fost transmisă la radio.
A debutat în arta componistică în anul 1963 cu un cvartet de coarde. A compus nenumărate cântece cu impact uriaș la public și în întreaga lume a muzicii, printre care: „Curcubeul alb”, „Primăvara omenirii”, „Vocea omenească”; poeme simfonice, cum ar fi: „Inima veacului” și „Mama”, ciclul pentru orchestra de estradă „Ritmuri citadine”, ciclul coral „Marș gigant”, cântece de estradă („Codrii mei frumoși”, „Cântec despre orașul meu”, „Cred în ochii tăi”, „Florile dragostei”, „Iubește, iubește”, „Am visat ploaia” etc.), cântece pentru copii („Imn soarelui”, „Fie soare întruna”, „Moș Crăciun” ș.a.).
A scris muzică la peste 200 de filme: Nunta la palat, Singur în fața dragostei, Zece ierni pe o vară, Explozie cu efect întârziat, Durata zilei, Casă pentru Serafim, Lăutarii, ȘATRA, Gingașa și tandra mea fiară, Ana Pavlova, Patul lui Procust etc.
P.S. Totuși, cu puțin timp înainte de a pleca dintre, Eugen Doga a avut parte de o mica împlinire: sâmbătă, 31 mai 2025, la Cafeneaua literară din cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest a avut loc lansarea volumului După ani de înstrăinare: Timpul – arbitru suprem, reprezentând cel de-al treilea titlu din seria dedicată marelui compozitor – Mergând după soare, ediții îngrijite de Iuliana Gorea Costin (în imagine, lângă Eugen Doga).
Volumul cuprinde interviuri, materiale de presă și comunicate care reflectă drumul compozitorului spre acasă, spre România, după ani de înstrăinare și recunoaștere internațională. Autor de lucrări muzicale intrate în patrimoniul universal, Eugen Doga a trăit drama înstrăinării și bucuria regăsirii.
Volumul propune o reflecție profundă asupra dimensiunii identitare, a trăirilor românului lăsat în afara Țării, dar și bucuria regăsirii, în dialog cu timpul, ca măsură supremă a valorii și adevărurilor.
