Autor: MIRON MANEGA
Am o vorbă pe care am împrumutat-o de undeva, dar nu mai știu de la cine: „Să nu faci niciodată friptură din găina care face ouă de aur”. Friptura e bună, dar găina nu va mai face ouă, pentru că nu mai există…
Astăzi (15 august, de Sfânta Maria) începe ediția a doua a Festivalului Internațional de Cultură și Tradiții „Lira Tracă și Taraful lui Orfeu”. Conceptul îmi aparține și asta o știu toți cei care mă citesc sau mă urmăresc online. S-a tot branduit, timp de peste 15 ani, de când îl promovez. Anul trecut, în conjunctura unei relații profesionale cu o persoană pe care am considearat-o de bună credință (Otilia Magheru, președinta Asociației Europene pentru Promovarea Tradițiilor și Turismului TRACIA LAND), a avut loc prima ediție a festivalului amintit. A fost un succes. Anul ăsta s-a întâmplat însă un fapt neașteptat și de neacceptat, pe care eu îl numesc, fără menajamente, furt intelectual (ba chiar furt de identitate).
În urmă cu câteva zile, mai precis pe 9 august, la Plăviceni, am avut o discuție aproape contondentă cu Otilia Magheru. Am întrebat-o două lucruri: de ce, pe afișul festivalului, cuvântul „PROGRAM” e înlocuit cu LINEUP și de ce eu nu figurez pe afișul festivalului. La prima întrebare mi-a spus că trebuie să fim înțelegători cu „copiii” care au făcut afișul (foarte prost și plin de greșeli, de altfel), pentru că trebuie să-i atragem într-o zonă care pentru ei nu înseamnă nimic. „Cum adică? – am întrebat-o – , vrei să spui că dacă scrii PROGRAM în loc de LINEUP, ei se vor simți jigniți? Sau că nu înțeleg cuvântul „program”? Iar LINEUP sună ca dracu’ lângă Orfeu sau Lira Tracă”… La a doua întrebare, răspunsul m-a făcut suspicios. Mi-a spus că nu e înțelept ca eu să apar pe afiș, ca să nu piardă finanțarea de la sponsori (aluzie la faptul că sunt senator S.O.S., posibilii finanțatori fiind în siajul partidelor de la putere). I-am mai spus: „Tu te auzi ce spui? Nici nu trebuia să gândești asta. Înlături autorul, pentru că se supără nu-știu-cine? Lira Tracă e totuși copilul meu”. Aici, iarăși, mi-a dat un răspuns care m-a lăsat interzis: „Tu n-ai fost decât spermatozoidul!”. Trecând peste aspectul că fără spermatozoid nu există concepție (paternitatea e o condiție a oricărei concepții normale), m-am simțit jignit, în demnitatea mea de „spermatozoid” și i-am răspuns: „O să reflectez la această mârlănie și o să iau o decizie”.
Am luat-o după ce, verificând, am aflat că, în data de 16 iulie 2025, a fost înregistrată la OSIM marca verbală Festivalul Internațional de Cultură și Tradiții „LIRA TRACĂ și TARAFUL LUI ORFEU”. Ghiciți sub ce paternitate: Asociația Europeană pentru Promovarea Turismului și Tradițiilor TRACIA LAND. „Spermatozoidul” a fost ignorat (chiar dacă, în urma discuției, LINEUP a fost înlocuit cu PROGRAM, iar Miron Manega a fost trecut pe afiș. Doar că e prea târziu: nu voi urca pe scenă și nici nu voi fi acolo).
Acum, lăsând gluma și autoironia la o parte, singura mea grijă este să nu arunc copilul din albie o dată cu lăturile. Conceptul în sine are o miză uriașă: restituirea, către cultura universală, dar mai ales către cultura națională, a instrumentului la care cânta Orfeu: COBZA, pe care romanii, în secolul I î.Hr., o numeau LIRA TRACĂ. Cei care au aprobat, la Ministerul Culturii, finanțarea proiectului (50.000 euro), au înțeles, se pare, importanța lui culturală. De aceea, conceptul trebuie promovat în orice condiții, chiar și în contextul unui furt intelectual. Dar și adevărul trebuie rostit. Măcar pentru învățătura de minte a celor care vor să facă friptură din găina care face ouă de aur…
Voi relua, pentru conformitate, cele ce am scris și am spus anul trecut, în deschiderea primei ediții a Festivalului Internațional de Cultură și Tradiții „LIRA TRACĂ și TARAFUL LUI ORFEU”.
Precizare: ideea acestui proiect s-a născut în urmă cu peste 15 ani, cu prilejul unui interviu pe care mi l-a acordat Tudor Gheorghe. L-am întrebat: „Neică Tudore, instrumentul ăsta, COBZA, e de-al nostru, sau e de import?”. Ușor iritat de întrebare, Tudor Gheorghe mi-a răspuns: „Cum să fie, bă, de import? E autohton. Romanii îi spuneau Lira Tracă”. Atunci mi s-a năzărit următoarea întrebare: nu cumva Orfeu, care era trac (ceea ce e unanim acceptat) și cânta la liră (ceea ce este iarăși unanim acceptat) – deci nu cumva Orfeu-Tracul cânta la Lira Tracă? A urmat o periodă de câțiva ani în care am cules toate informațiile posibile care puteau sluji ideii că LIRA TRACĂ, respectiv COBZA, este descendenta directă a instrumentului la care cânta ORFEU. Textul de față reprezintă rezumatul publicistic al acestor investigații culturale.
__________________________
În antichitatea latină (sec. I î.Ch.), cobza era numită de romani LIRA TRACĂ (Tracae Cythara) şi a fost instrumentul muzical specific imensului teritoriu ocupat de populaţia tracă, din care făceau parte şi geto-dacii. Tot din neamul tracilor făceau parte şi frigienii din Asia Mică.
Cultura și spiritualitatea tracă ascunde încă multe enigme. Se știe, de pildă, că Orfeu, simbolul universal al muzicii esențiale, era trac și cânta la liră. A intervenit aici, însă, după părerea mea, un fenomen istoric care s-a manifestat ca un fel de palimpsest (DEX – pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou, dar pe care se mai văd urmele vechiului text): grecii, deși l-au preluat pe Orfeu în panteonul culturii și civilizației lor, nu au ascuns niciodată că acesta era trac, dar i-au atribuit „recuzita” culturii grecești. Așa că nu e de mirare faptul că, în reprezentările pictografice și sculpturale grecești, Orfeu are în brațe o liră grecească (care nici ea nu se știe cât e de grecească). Rămâne totuși de văzut dacă nu cumva instrumentul la care cânta tracul Orfeu era chiar LIRA TRACĂ, ceea ce pare un lucru cât se poate de logic. Dar să vedem ce spun dovezile istorice.
Ce a fost mai întâi: COBZA sau LĂUTA?
Dacă e să judecăm după scrierile antice, muzica tracilor pare să fi avut un rol determinant în cristalizarea artei universale a sunetelor. În „Geografia” sa, istoricul şi geograful Strabon din Amesia (60 î.H.-21 d.H.), referindu-se la originea muzicii vechi, făcea următoarele consideraţii: „Muzica întreagă, privită atât ca melodie, cât şi ca ritm şi cuprinzând şi instrumentele, e socotită ca fiind de origine tracă şi asiatică. Aceasta se vede şi din locurile unde muzele sunt cu deosebire cinstite. Într-adevăr, în vechime, Pieria, Olimpul, Pimpla, Leiberthros erau localităţi şi munţi ai tracilor, pe câtă vreme acum pe acestea le stăpânesc macedonenii. Heliconul a fost închinat muzelor de către tracii care locuiau în Beoţia şi care au consacrat nimfelor peştera lui Leiberthros. Se spune că cei care s-au ocupat în vechime cu muzica – Orfeu, Musaios şi Thamiris – sunt traci. Şi numele Eumolp (personaj trac al cărui nume se traduce «cel care cântă bine» n.n.) tot de la traci vine”. Aşadar, dacă luăm ca reper adevărul, unanim acceptat, că Orfeu era trac şi că instrumentul la care cânta era lira, putem avansa ipoteza, istoriceşte sustenabilă, că lira la care cânta Orfeu, tracul, era chiar LIRA TRACĂ.
LIRA TRACĂ (Cobza) este un instrument ritmic și armonic, cu coarde „pleznite”. S-a vehiculat ideea că acest instrument s-ar trage din lăută. Numai că lăuta, care este de origine arabă (al-oud), este un instrument melodic, evoluat, cu coarde ciupite, și a fost așa încă înainte de adoptarea lui în Europa. Nu se cunosc cazuri, în istoria muzicii, ca un instrument ritmic să fie derivat dintr-unul melodic, ci numai invers. Deci în niciun caz cobza nu provine din lăută, eventual lăuta s-a dezvoltat din cobză, căci dezvoltarea se face de la inferior la superior. Ceea ce este evident e faptul că LIRA TRACĂ (Cobza) seamănă într-adevăr cu lăuta, mai exact cu varianta primitivă a lăutei (de până în secolul al XVIII-lea), care avea şi ea gâtul „fracturat”. Grifura lăutei era însă (şi este) mult mai lungă și are taste, ceea ce permite o mai lejeră mişcare a degetelor pe coarde.
LĂUTA (Al-Oud)
Un argument în favoarea ipotezei că lira la care cânta Orfeu era LIRA TRACĂ (și nu lira grecească, așa cum o vedem în reprezentările cu Orfeu din basoreliefurile antice) este și un „detaliu” descoperit de subsemnatul în urmă cu câțiva ani, într-un catalog din 1833 din arhiva Muzeului Academiei Regale din Mantova (Museo della Reale Academia di Mantova). În acest catalog, alături de imaginea, în basorelief, reprezentându-l pe „Orfeu în Infern”, este prezentată şi povestea personajului. Scrie, în acel catalog, la pagina 12: „Non è alcuno, che ignori la pietosa istoria d’Orfeo, il quale coll’ incanto della SUA LIRA TRACA uomini e fiere a seguir-lo…”. (în traducere liberă: „Toată lumea cunoaşte impresionanta poveste a lui Orfeu, cel care, cu cântecul LIREI SALE TRACE, oameni şi fiare făcea să-l urmeze etc., etc…”).
ADN-ul Cobzei: forma de pară tăiată în două
COBZA a supraviețuit numai în România, în următoarele regiuni: Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova (de pe ambele maluri ale Prutului). Există însă, în Europa, pe o arie impresionantă (din țările nordice până-n Grecia și Turcia și din Italia până-n Ucraina și Rusia) o multitudine de instrumente susceptibile de a fi derivate direct din COBZĂ. Acestea sunt: Trakiotiki Lyra, Lyra Trakis și Cretan Lyraki în Grecia, Lirica Dalmacija (în Dalmația, Croația), Gădulca (în Bulgaria), Kemenche clasic (în Turcia), Rebek-ul (instrument muzical aparținând vikingilor și conservat în tradiția popoarelor scandinave), Gudok-ul sau Hudok-ul în Ucraina și Rusia și Lira Calabrese în Italia. Toate aceste instrumente seamănă până la identificare cu Cobza, numai că au trei coarde și arcuș. Un caz aparte îl reprezintă, așa cum am spus, Lăuta (Al-Oud), care a reușit să se disemineze pe teritoriul întregii Europe și chiar în lumea întreagă.
Citește restul textului AICI
Urmărește și această emisiune, realizată cu puțin timp înaintea primei ediții a Festivalului
_____________________
Ilustrez cele afirmate (pentru cei interesați să urmărească „traseul” conceptului și al paternității acestuia de-a lungul timpului), cu cîteva linkuri:
https://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/lira-traca-la-dalles-560111.html
https://clubuldepresatransatlantic.wordpress.com/2011/01/28/cobza-sau-lira-traca/
Era de așteptat dacă-i vorba de asociație, europeană, tradiție și Tracia Land. Ultima-i ca nuca-n perete.