Întrebarea a fost adresată marți 29.09.2026, în cadrul audierii miniștrilor, Andreei Chiș, candidata la Ministerul Justiției din „guvernul” Siegfried Mureșan. Audierea a avut loc la următoarele comisii reunite (Senat și Camera Deputaților): Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, Comisia pentru constituționalitate, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea coruptiei și petitii, Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități. Răspunsul a fost o bâlbă continuă și prelungă…
Arsenie Boca s-a nascut in 29.09.1910 iar Calin Georgescu a fost arestat pe 29.09.2026. Credeti ca este intamplatoare aceasta coincidenta? 2+9+9+1+9+1=31 3+1=4 / 2+9+9+2+2+6=30 3+0=3 Ce o reprezenta aceasta potriveala din punct de vdere numerologic sau ocultism magie neagra?
Statul terorist romam ia in calcul U C I D E R E A d.ui Calin Georgescu!!! Zelea Codreanu si ai lui 12 capitani au fost ucisi miseleste in Noaptea de Sfantul Andrei, sotii Ceausescu si mii de tineri chemati in strada sa apere “Revolutia” in Zilele Sfinte de Craciun. De ce? Pentru ca belzebutii asculta de Satana, nu de Sfantul Dumnezeu. D-ul Calin Georgescu a fost arestat chiar in ziua nasterii Sfantului Arsenie Boca ceea ce inseamna ca mergand dupa logica malefica a belzebutilor acestia vor sa-l ucida pe d-ul Calin Georgescu. Belzebutii lucreaza cu Magia Neagra pentru a-i elimina pe cei care le pun in pericol planurile malefice de distrugere a Sfantei Nostre Mame Romania. Iar BOR face parte din acest complot si de aceea a interzis baterea clopotelor la miezul zilei si al noptii si citirea Moliftelor Sfantului Vasile in Prima zi a Anului Nou. Pentru ca BOR este controlat de belzebutii planetei. Sa nu ne miram daca auzim ca d-ului Calin Georgescu i s-a facut rau si a fost chemata salvarea sa-l duca la spital. D-ul Mustata a fost omorat fiind plimbat cu slavarea pe la diferite spitale pana s-a dat duhul. “Stan Mustaţă, judecătorul de la Curtea de Apel Bucureşti acuzat că vindea sentinţe judecătoreşti, a fost condamnat la 10 ani şi 8 luni de închisoare pentru luare de mită, trafic de influenţă, constituire de grup infracţional organizat şi folosire de informaţii nedestinate publicităţii.”
Statul satanic USA nu se dezminte iar holocaustul este praful in ochi prin care cei cu bani care au sustinut si sustin Satan USA financiar au vrut sa-si acopere responsabilitatea pentru crimele perpetuie pe care acestia le-au comis si le comit asupra popoarelor goimice in aceste razboaie din ultimii 250 de ani. “SUA a ucis peste 20 de milioane de oameni în 37 de „națiuni victime” după cel de-al Doilea Război Mondial
1 octombrie 2026|Textele altora
Michel Chossudovsky
SUA a ucis peste 20 de milioane de oameni în 37 de „națiuni victime” de la cel de-al Doilea Război Mondial
„Nu există o eră postbelică”
Michel Chossudovsky
Acum 2 ore
[Acest articol de James A. Lucas și profesorul Michel Chossudovsky a fost publicat inițial de Global Research în 2015. Îl puteți citi aici .]
Notă introductivă
Să punem acest lucru dintr-o perspectivă istorică: comemorarea Războiului care a pus capăt tuturor războaielor recunoaște că 15 milioane de vieți omenești s-au pierdut în cursul Primului Război Mondial (1914-1918).
Pierderile de vieți omenești din cel de-al Doilea Război Mondial (1939-1945) au fost la o scară mult mai mare în comparație cu Primul Război Mondial: 60 de milioane de vieți omenești, atât militare, cât și civile, și-au pierdut viața în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. (De patru ori mai multe decât cele ucise în timpul Primului Război Mondial).
Cele mai mari victime ale celui de-al Doilea Război Mondial au fost China și Uniunea Sovietică:
26 de milioane în Uniunea Sovietică,
China estimează pierderile sale la aproximativ 20 de milioane de morți.
În mod ironic, aceste două țări (aliate ale SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial), care au pierdut o mare parte din populație în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, se află acum sub administrația MAGA a lui Trump, clasificate drept „dușmani ai Americii”, ceea ce amenință lumea occidentală.
Germania și Austria au pierdut aproximativ 8 milioane de oameni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar Japonia a pierdut peste 2,5 milioane de oameni.
SUA și Marea Britanie au pierdut, respectiv, peste 400.000 de vieți.
Acest articol, atent documentat, de James A. Lucas, documentează cele peste 20 de milioane de vieți pierdute în urma războaielor conduse de SUA , a loviturilor de stat militare și a operațiunilor de informații efectuate în urma celui de-al Doilea Război Mondial, în ceea ce este numit eufemistic „era postbelică” (1945-).
Pierderile extinse de vieți omenești din Liban, Siria, Yemen, Ucraina și Libia, Palestina nu sunt incluse în acest studiu.
Nici milioanele de decese nu sunt rezultatul sărăciei extreme.” https://ioncoja.ro/sua-a-ucis-peste-20-de-milioane-de-oameni-in-37-de-natiuni-victime-dupa-cel-de-al-doilea-razboi-mondial/
“Planurile Pentagonului
4 octombrie 2026|Textele altora
Radu
215 aprobate
r.gogu@gmail.com
108.231.169.110
RĂZBOIUL DIN ORIENTUL MIJLOCIU, FAMILIA ROTHSCHILD, MEMORANDUMUL CONFIDENȚIAL AL PENTAGONULUI:
– „Eliminarea a 7 țări… Eliminarea Iranului”
Acest articol de Robert J. Burrowes a fost publicat inițial de Global Research.
https://www.globalresearch.ca/iran-israel-united-states-rothschilds/5894119?utm_source=substack&utm_medium=email
În jurul datei de 20 septembrie 2001, la doar zece zile după distrugerea clădirilor World Trade Center din 11 septembrie, generalul american Wesley Clark, recent pensionat, se afla în vizită la Pentagon pentru întâlniri cu secretarul Rumsfeld și secretarul adjunct Wolfowitz, când a fost atacat de un alt general pe care îl comandase anterior.
Acest general l-a anunțat pe generalul Clark că SUA urma să atace șapte țări în cinci ani.
Câteva săptămâni mai târziu, o întâlnire similară între aceiași ofițeri a determinat generalului Clark să i se arate confidențial un memoriu de la biroul Secretarului Apărării, trimis mai devreme în acea zi.
Înmânându-i lui Clark memoriul, ofițerul a raportat
„Acesta este un memoriu care descrie cum vom elimina 7 țări în 5 ani, începând cu Irakul, apoi Siria, Libanul, Libia, Somalia, Sudanul și, în final, Iranul.” Urmăriți „Planurile SUA pentru Orientul Mijlociu” .
Video: Planuri pentru Orientul Mijlociu. Generalul armatei americane Wesley Clark
Video: Această versiune a videoclipului realizat de Hamza, din 2016, diferă de versiunea inițială publicată de Democracy Now. Documentează cele 7 țări.
După cum documentează istoria, cu excepția notabilă a ultimei țări de pe această listă – Iranul – fiecare dintre aceste țări (împreună cu Afganistanul și Palestina) a fost distrusă, într-o măsură mai mare sau mai mică, de violența militară exercitată de Statele Unite, adesea împreună cu NATO și/sau alți aliați și/sau Israel. Inutil să mai spun că nu a existat nicio responsabilitate pentru aceste încălcări grave ale dreptului internațional.
De ce au vrut Statele Unite să „elimine 7 țări”?
De ce vor Statele Unite (și Israelul) în continuare să „elimine” Iranul?
Înțelegerea conflictului
Atunci când se abordează un conflict la acest nivel, este imperativ să se înțeleagă „configurația conflictului” ca pas preliminar în abordarea elementelor cheie ale acestuia. Această înțelegere va necesita cercetare, ascultarea acelor părți implicate care sunt accesibile și menținerea unei minți deschise față de surse terțe.
La urma urmei, dacă nu înțelegem conflictul – părțile principale și secundare implicate în acesta ( care ar putea include părți „invizibile” care generează conflicte din fundal ), problemele cheie și subsidiare aflate în joc, importanța (intelectuală, comportamentală, materială) a fiecăreia dintre aceste probleme pentru diferitele părți implicate în conflict, precum și de ce aceste probleme sunt importante – nu este cu adevărat posibil să se ajungă la o rezoluție autentică a conflictului (una în care fiecare parte implicată în conflict să se simtă mulțumită de rezultat, astfel încât acesta să reziste în timp).
Există însă o dimensiune mai profundă a conflictului, care este în mod obișnuit trecută cu vederea: „profilul emoțional” al părților cheie. La extrem, acesta include sănătatea mintală, sau nu, a părților aflate în conflict, inclusiv a acelor părți care operează din culise. Pentru o explicație care evidențiază importanța critică a emoțiilor pentru conflict, vezi „Dragostea refuzată: Psihologia materialismului, violenței și războiului” .
Love Denied: The Psychology of Materialism, Violence and War
Robert J. Burrowes Violence is simply an extreme form of attention-seeking behaviour. The individual who uses vi…
Subliniez componenta emoțională a conflictului nu doar pentru că este centrală, ci și pentru că facilitează percepția faptului că, dacă una sau mai multe părți implicate în conflict sunt afectate emoțional într-un fel sau altul (sau chiar demențial), atunci rezolvarea conflictului ar putea necesita mai mult decât procesele utilizate în mod obișnuit.
Conflictul din Asia de Vest
Așadar, vreau să încep să „descifrez” conflictul care a izbucnit recent când Israelul a atacat Iranul pe 13 iunie 2025 – vezi „Israel atacă Iranul” – urmat de atacul SUA asupra instalațiilor nucleare iraniene pe 22 iunie – vezi „Trump: Am «distrus» programul nuclear al Iranului și acum, «pacea»” – și acordul de încetare a focului imediat următor. Vezi „Iranul confirmă încetarea focului cu Israelul” .
Înainte de a continua, vreau să subliniez că există mult mai multe elemente ale acestui conflict decât pot fi „descifrate” în acest singur articol.
Și să remarcăm pur și simplu că atât atacul israelian asupra Iranului, cât și atacul american asupra Iranului au fost ilegale conform dreptului internațional.
Însă, la fel ca în cazul atacurilor militare anterioare asupra țărilor din Asia de Vest și Africa de Nord în secolul XXI , atunci când dreptul internațional a fost încălcat, nu au existat repercusiuni juridice semnificative pentru aceste încălcări. Și nici nu vor exista.
Nu este niciun mister despre motivul pentru care se întâmplă acest lucru, chiar dacă mulți analiști care iau în considerare aceste conflicte, un număr semnificativ de oameni „obișnuiți” și chiar unii lideri naționali cred că ar trebui să se întâmple. Pentru a înțelege de ce, este necesar doar să înțelegem cum funcționează lumea. Fără această înțelegere, o mulțime de iluzii se vor răspândi cu ușurință și vor fi accelerate de guvern și de mass-media corporativă în comunitățile implicate. Și se vor irosi eforturi uriașe pe inițiative legate de conflict care nu pot duce nicăieri.
Deci, cum funcționează lumea?
Așa cum am explicat de multe ori anterior, toate structurile și procesele politice și economice majore au fost create de Elita Globală în secolele trecute, folosind rețeaua sa extinsă de parteneri, fronturi, agenți și angajați, inclusiv pe cei adânc înrădăcinați în ceea ce mulți numesc „Statul Profund”: personalul cheie din serviciile de informații, birocrație, armată, tehnocrație și lobby care persistă în țări independent de guvernul (ales sau nu) de la momentul respectiv și de ciclul electoral.
În special, un mare control este exercitat prin intermediul sistemului bancar care funcționează la nivel internațional și în cadrul fiecărei țări. Puteți citi o relatare despre acest lucru în Analiza istorică a elitei globale: Jefuirea economiei mondiale până când „nu veți deține nimic”.
Figurile centrale ale acestei Elite Globale sunt membrii familiei Rothschild, care au operat în centrul acestei Elite încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și exercită un control uluitor asupra multor aspecte cheie ale economiei globale, începând cu sistemul bancar, energia, armele, mineritul, infrastructura (inclusiv căile ferate), mass-media și biotehnologia.
Averea lor estimată depășește 100 de trilioane de dolari americani, depășind cu mult „averile” deținute de acele „persoane bogate” – precum Bill Gates, Jeff Bezos și Elon Musk – promovați în mod înșelător drept „cei mai bogați” de către mass-media corporativă. Vezi Big Oil & Their Bankers in the Persian Gulf pp. 487-8.
Încă de la începutul domniei lor, Rothschild-ii au dobândit o vastă rețea globală de active generatoare de venituri investind, cu înțelepciune și adesea ilegal, într-o varietate și un număr fenomenal de afaceri, lăsând de obicei un alt nume vizibil pe ecranul oricărui activ nou achiziționat, inclusiv cele achiziționate sau parțial achiziționate ca urmare a salvării unei corporații de la faliment. În acest fel, proprietatea și controlul lor sunt ascunse, astfel încât, de exemplu, alte familii proeminente despre care se știe că sunt excesiv de bogate, cum ar fi Morgan și Rockefeller, sunt fațade pentru Rothschild, dar nu sunt recunoscute pe scară largă ca atare.
Vezi Istorie ascunsă: Originile secrete ale Primului Război Mondial, p. 222. și
Mafia globală unică: multiplele legături ale Fundației Rockefeller cu sionismul și neoimperialismul militar-industrial-financiar . p. 5.
După cum s-a menționat mai sus, două industrii pe care Rothschild-ii le domină sunt sectorul bancar și industria de armament .
Și este bine documentat faptul că Rothschild-ii au contribuit la finanțarea ambelor părți ale majorității războaielor de la războaiele napoleoniene de la începutul secolului al XIX- lea .
În aceste circumstanțe, Rothschild-ii profită de vânzările de arme către majoritatea sau toate părțile implicate în toate războaiele, precum și de împrumuturile pentru cumpărarea armelor și împrumuturile pentru plata reconstrucției postbelice. Din nou, puteți citi o relatare despre acest lucru în Analiza istorică a elitei globale: Jefuirea economiei mondiale până când „nu veți mai deține nimic”.
Astfel, așa cum a remarcat Niall Ferguson , un biograf oficial al familiei Rothschild: până la sfârșitul secolului al XIX-lea , investițiile directe ale Rothschild în marile „companii de armament” (cunoscute acum mai degrabă sub numele de corporații de armament) și industriile conexe erau substanțiale. El a remarcat cu sinceritate: „Dacă imperialismul de la sfârșitul secolului al XIX-lea avea «complexul său militar-industrial», Rothschild-ii făceau, fără îndoială, parte din acesta”. Vezi The House of Rothschild – Volumul 2 – The World’s Banker, 1849-1998 , p. 579.
Dincolo de acestea, desigur, controlul efectiv deținut de Rothschild asupra instituțiilor globale cheie – inclusiv City of London, Banca Reglementelor Internaționale, Banca Angliei și Rezerva Federală a SUA – și asupra mult or industrii critice, ca să nu mai vorbim de majoritatea guvernelor naționale, îi conferea deja o putere enormă de a remodela ordinea mondială pentru a se potrivi scopurilor sale înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Să luăm în considerare Statele Unite.
În investigația sa excepțional de detaliată asupra a trei evenimente istorice majore ale secolului al XX -lea – Revoluția Bolșevică, ascensiunea lui Franklin D. Roosevelt și ascensiunea lui Hitler – profesorul Antony Sutton a identificat sediul puterii politice în Statele Unite nu așa cum era autorizat de Constituția SUA, ci „establishmentul financiar din New York: bancherii internaționali privați, mai precis casele financiare JP Morgan, Chase Manhattan Bank, controlată de Rockefeller, și, în vremurile anterioare (înainte de fuzionarea Manhattan Bank cu fosta Chase Bank), familia Warburg”.
„În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, Sistemul Rezervei Federale, în special Banca Rezervei Federale din New York (care se află în afara controlului Congresului, neauditată și necontrolată, având puterea de a tipări bani și de a crea credit după bunul plac), a exercitat un monopol virtual asupra direcției economiei americane.
În domeniul afacerilor externe, Consiliul pentru Relații Externe, aparent un forum inocent pentru academicieni, oameni de afaceri și politicieni, conține în interiorul său, poate necunoscut multora dintre membrii săi, un centru de putere care determină unilateral politica externă a SUA. Obiectivul principal al acestei politici externe submerse – și evident subversive – este achiziționarea piețelor și a puterii economice (profituri, dacă vreți), pentru un mic grup de multinaționale gigantice aflate sub controlul virtual al câtorva case de investiții bancare și al unor familii care le controlează.”
Vezi Wall Street și Ascensiunea lui Hitler , pp. 125-126.
Desigur, controlul guvernelor naționale și al instituțiilor naționale cheie de către actori puternici, chiar dacă obscuri, a fost de mult timp un caz real și se extinde mult dincolo de Statele Unite, așa cum a explicat eminentul istoric profesorul Carroll Quigley în lucrarea sa clasică publicată în 1966. Vezi Tragedia și speranța: o istorie a lumii în timpul nostru , pp. 5-6.
„[P]uternicirile capitalismului financiar aveau un alt scop de anvergură, nimic mai puțin decât crearea unui sistem mondial de control financiar aflat în mâini private, capabil să domine sistemul politic al fiecărei țări și economia lumii în ansamblu. Acest sistem urma să fie controlat în mod feudalist de către băncile centrale ale lumii, acționând concertat prin acorduri secrete la care se ajungea în frecvente întâlniri și conferințe private.
Punctul culminant al sistemului urma să fie Banca Reglementelor Internaționale din Basel, Elveția, o bancă privată deținută și controlată de băncile centrale ale lumii, care erau ele însele corporații private…”
„Nu trebuie să se considere că acești șefi ai principalelor bănci centrale ale lumii erau ei înșiși puteri substanțiale în finanțele mondiale. Nu erau. Mai degrabă, erau tehnicienii și agenții bancherilor de investiții dominanți din propriile țări, care îi ridicaseră și erau perfect capabili să-i înlăture.
Puterile financiare substanțiale ale lumii se aflau în mâinile acestor bancheri de investiții (numiți și bancheri «internaționali» sau «comerciali») care au rămas în mare parte în culise, în propriile lor bănci private neconstituite în societate. Acestea au format un sistem de cooperare internațională și dominație națională care era mai privat, mai puternic și mai secret decât cel al agenților lor din băncile centrale.”
Prezentul
Dacă ne întoarcem în prezent, analistul Paul Craig Roberts face o observație și pune o întrebare fundamentală:
„Gândiți-vă la risipa de resurse și prestigiu a Americii în primul sfert al secolului XXI. Trilioane de dolari cheltuiți pentru distrugerea Irakului, Libiei, Siriei și Somaliei fără niciun câștig. Nimeni, în afară de profiturile militare/de securitate din război, nu a obținut nimic din aceste războaie. Nu a existat nicio amenințare teroristă. Washingtonul nu a adus nimănui democrație, ci doar distrugere.”
„Gândiți-vă la distrugerea pe care Washingtonul a provocat-o unor țări întregi fără niciun scop în afară de ideea absurdă a Israelului despre un Israel mai mare. Milioanele de morți, mutilați permanent și strămutați, mulți dintre ei stabilindu-se în Europa și SUA, împovărând acești contribuabili cu întreținerea lor.
CINE A BENEFICIAT??”
Vezi „Planul președintelui Trump pentru Orientul Mijlociu” .
„Cine a beneficiat?” este într-adevăr întrebarea. După cum notează Roberts, nu au fost SUA sau poporul lor. Și nici poporul altor țări, inclusiv cel din Israel sau din țările NATO. Și cu siguranță nu au fost oamenii din țările distruse.
Așadar, este evident că este timpul să ne mutăm atenția de la cei care aparent conduc acest conflict – cum ar fi prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu și președintele SUA Donald Trump , care au mult de câștigat dacă par a fi cei care îl conduc – la acele părți care, de fapt, îl conduc.
Acest lucru se poate face pur și simplu întrebându-ne: „Au beneficiat Netanyahu și Trump, personal, de pe urma atacului comun israeliano-american asupra Iranului?”
În cazul lui Netanyahu, și în ciuda corupției sale bine documentate, el a fost un slujitor fidel al elitei sioniste timp de decenii, acționând în mod constant pentru a implementa programul lor în toată Asia de Vest. Iar slujitorii fideli, aleși pentru rolul lor, sunt apărați, indiferent de relele lor.
După cum recunoștea un articol din Jerusalem Post , Miriam Adelson „și regretatul ei soț Sheldon erau văzuți ca niște făuritori de regi, păpușari sau doar un alt grup de miliardari care încercau să modeleze politica israeliană după chipul și asemănarea lor. Imensa lor avere, influența lor atât asupra Israelului, cât și asupra SUA și – poate mai ales – sprijinul lor nesfârșit pentru Benjamin Netanyahu i-au transformat în figuri controversate”. Ei „au investit sute de milioane în supraviețuirea politică a lui Netanyahu … Se pare că atunci când ai resursele și accesul lui Miriam Adelson, nu doar influențezi politica – o rescrii”. Vezi „Dr. Miriam Adelson, israelienii Rothschild din zilele noastre au recunoscut în sfârșit” .
Și ce se întâmplă cu Trump? Este și el doar marioneta cuiva?
În aprilie 1990, „Trump a făcut un pariu îndrăzneț pe Atlantic City când a deschis acolo un al treilea cazinou – colosalul Taj Mahal … Și mai riscant: a finanțat proiectul cu 675 de milioane de dolari în obligațiuni nedorite, la o rată a dobânzii de 14%. În câteva luni, Trump se chinuia să efectueze plățile masive de obligațiuni, în timp ce Atlantic City se năpustea asupra unui impas.”
În conformitate cu o tactică de afaceri pe care au folosit-o timp de peste 200 de ani, prin intermediul unui agent (Wilbur Ross), Rothschild-ii i-au oferit lui Trump „o înțelegere predefinită de faliment: Trump urma să renunțe la 50% din participația sa la Taj, dar urma să beneficieze de condiții de îndatorare mai bune și urma să rămână în control”. Drept urmare, „Donald a revenit în afaceri: în cele din urmă, a făcut acorduri similare pentru celelalte proprietăți ale sale cu probleme”. Vezi „Scoaterea lui Donald din datorii: Legăturile de 25 de ani care îi unesc pe Trump și Wilbur Ross” .
Ca în cazul tuturor acordurilor de acest gen cu familia Rothschild, Trump continuă să-și achite „datoria veșnică”. În zilele noastre, o modalitate prin care face acest lucru este prin utilizarea puterii poziției sale prezidențiale pentru a servi scopurilor lor divergente, ca parte a răscumpărării. Astfel, de exemplu, în timp ce înșela conducerea iraniană că negocia cu ea, dovezile ulterioare arată că Trump finaliza planurile de a ataca cele trei situri nucleare ale Iranului – și de a precipita evenimente care duc la schimbarea regimului – printr-o intensă campanie de bombardamente. Vezi „Agenda ascunsă din spatele atacului lui Trump asupra Iranului” .
Mai mult, așa cum au discutat profesorul Michel Chossudovsky și Drago Bosnic , anumite dovezi indică ideea că această lovitură a fost un „teatru politic”.
Aceste dovezi includ faptul că ar fi durat cel puțin luni de zile pentru a planifica și organiza atacul și, mai important, pagubele cauzate de eliberarea de radiații, dacă atacul ar fi fost pe deplin reușit, ar fi fost mai catastrofale decât ceea ce s-a întâmplat în urma dezastrelor de la Cernobîl și Fukushima.
Aceasta sugerează că adevăratul motiv a fost, într-adevăr, schimbarea regimului. Așadar, care ar fi fost avantajul precipitării schimbării regimului în Iran?
Așa cum s-a menționat mai sus, orice analiză a istoriei familiei Rothschild trebuie să conducă la conștientizarea faptului că aceștia declanșează războaie pentru a remodela ordinea mondială acolo unde este necesar și pentru a prelua controlul asupra resurselor, indiferent de forma pe care o iau acestea . Iar moștenirea sa de a obține controlul asupra acestor resurse – inclusiv resurse minerale precum petrolul și gazele, aurul, diamantele, rubinele… în funcție de context – este bine documentată.
Astfel, așa cum războiul de expulzare a palestinienilor din Gaza va deschide, printre alte oportunități, familiei Rothschild accesul pent ru a profita enorm de pe urma exploatării giganticelor resurse maritime de gaze naturale Leviathan din Marea Mediterană, în largul coastei Gazei – vezi „Geopolitica nebuniei elitelor, partea a 2-a: Crearea Eretz Yisrael pentru a remodela ordinea mondială” – schimbarea regimului în Iran ar deschide posibilitatea ca familia Rothschild să își restabiliască rolul cheie în proprietatea și exploatarea petrolului și gazelor din Iran, rol pe care l-au pierdut în urma revoluției iraniene din 1979, când activele tuturor companiilor petroliere străine care operau în Iran au fost confiscate. Vezi „Naționalizarea petrolului Iranului: un triumf asupra imperialismului occidental” .
De asemenea, ar deschide calea ca Iranul să cedeze o parte sau total din controlul Băncii Centrale a Iranului, care nu este membră a Băncii Reglementelor Internaționale, controlată de Rothschild .
Deci cine beneficiază de pe urma acestui război (având în vedere lunga listă de oameni care nu beneficiază de acest război)? Așa cum s-a întâmplat în ultimii 200 de ani, Rothschild-ii (și alte familii ale Elitei) cu siguranță beneficiază. La fel și agenții lor, începând, în acest caz, cu Netanyahu și Trump.
Și acesta este motivul pentru care acest război nu s-a terminat și ar putea deveni nuclear. Mai mulți comentatori – inclusiv Mike Whitney și Scott Ritter – au remarcat acest lucru: „Iată dovada că Israelul a pierdut războiul (și semne că conflictul este pe cale să se reia)” și „Îi va cere Bibi lui Trump să bombardeze Iranul cu arme nucleare?
Ritter spune «Da»” .”
Va multumesc Puterilor Ceresti pentru ca mi-ati ascultat rugaciunea. Amin, Amin Prea Sfanta Treime si Prea Sfanta Fecioara Maria daca d-ul Calin Georgescu este acuzat de catre Puterea Dictatoriala de Stat din Sfanta Noastra Mama Romania pe baza unul dosar mincinos intocmit pe probe false? Faceti ca toti cei care au dispus si cei care au coordonat arestarea d-ului Calin Georgescu sa fie condamnati la ani grei de inchisoare. Iar de averile lor sa se aleaga praful si pulberea pana la a 3 generatie. Iar daca acestia vor sa-l elimine fizic pe d-ul Calin Georgescu ceea ce doresc ei sa-i faca d-ului Calin Georgescu sa se intoarca impotriva lor si sa dispara ei cu viteza gandului de pe fata pamantului inainte ca acestia sa-si duca la indeplinire planurile criminale. Si de averile lor sa se aleaga praful si pulberea pana la a 3 generatie. Nu-i ertati puterilor ceresti pentru ca belzebutii stiu ce au facut si fac impotriva d-ului Calin Georgescu si familiei lui.