DIN SUMAR
● MIHAI EMINESCU. Ceea ce voim e ca naţia să fie redată ei însăşi
● MIRON MANEGA. Copiii Nimănui din Țara Tuturor
● DENIS BUICAN. „Frântură de soare, spărtură de flaut”
● BAKOS FERENCZ. 2.230 de cuvinte din limba maghiară provin din limba română (V)
● MAGDA URSACHE. Detractorii de ieri și de azi ai lui Eminescu
● Dr. ELIS RÂPEANU. Mihai Eminescu și drumul spre credință (II)
● VASILICĂ MILITARU. „Pogromul de la Iași“ între falsificare și adevăr istoric
● DAN TOMA DULCIU. 28 iunie 1883 – Conjurația anti-Eminescu
● Prof. Dr. GICĂ MANOLE. 28 iunie 1940 – un pogrom nemonetizat
● DAN TOMA DULCIU. 28 iunie 1883 – Eminescu la Capşa. Cine era Eugene Schuyler?
● NORIM AGENAM. „Hei, tramvai, cu etaj și tras de cai…!”
● ELLA GHERASIM Povestea iei românești – de la împărătesele Bizanțului la vedetele Hollywoodului
● MIRON MANEGA. Căderea guvernului Veștea: spectacolul s-a stricat, cortina s-a rupt, actorii au rămas pe scenă în pielea goală
● ADRIAN SEVERIN. România între ROEXIT și refondarea UE
● DIANA IOVANOVICI ȘOȘOACĂ: „Românii nu m-au trimis la Bruxelles ca să cer voie să gândesc, m-au trimis să-i reprezint!”
● SIMONA-ELENA MACOVEI. Nu putem accepta ca gazele din Neptun Deep să fie tratate ca un simplu contract comercial între companii
● VERGINIA VEDINAȘ. Problema României nu este lipsa resurselor, ci modul în care acestea sunt gestionate
● „MARȘUL EXTREMIȘTILOR”
● Prof. Univ. ALEXANDRU AMITITELOAIE. Liberalilor de azi, adevăratul vostru înaintaș nu este Brătianu, ci „Porcul”!
● EMIL STRĂINU. Fenomenul OZN. Un prezent contradictoriu? (II)
● DANIELA GÎFU. Noul imperialism al dronelor
● NAGY ATTILA-MIHAI. Meditațiile unui secui. Trianonul n-a fost nedrept. A fost judecata destinului pe care maghiarimea și-a hărăzit-o singură
● CONSTANTIN BEJENARU-BECO. A spus-o Eminescu
● ALICE FLORESCU. IN MEMORIAM: Academician Profesor Doctor Bogdan Marinescu
● MIHAI MAXIM. Istorie, politică si literatură la Palatul Brătianu
● CEZAR ION. THE BEATLES – între Dumnezeu și rock
● „NICHITA, idolul și simbolul unei generații” (V)
● KAROL NAWROCKI, președintele Poloniei: „Sacrificiile strămoșilor noștri nu pot fi trădate prin tăcere. Polonia nu acceptă primirea Ucrainei în UE”
Lui Vasilică M. i s-a mai spus că este o capcană, cum face în articolul – republicat, se pare – ’„Pogromul de la Iași“ între falsificare și adevăr istoric’, să admită şi să folosească drept probe recensămintele din acea perioadă (1941, 1942), căci ele nu pot fi folosite obiectiv având în vedere vânzoleala strămutării evreilor de atunci. Dar Vasilică a crezut că este un atac la maiestatea sa şi a capodoperei sale orice opinie care nu îl laudă sau glorifică, fără să cerceteze acest aspect.
Aşa că Vasilică N. nu ţine cont de asemenea date, ce presupun semnificative modificări de populaţie continue, când îl combate pe academicianul Viorel Achim, care, la rândul lui, explică de ce în mai 1942 diferenţa dintre numărarea evreilor de la Iaşi “este mai mică decât numărul victimelor pogromului de la sfârşitul lui iunie 1941, estimat recent la cca 15.000, prin faptul că “la Iaşi s-au stabilit evreii din zona rurală a judeţului, care au compensat în bună parte sub aspect statistic pierderile suferite la pogrom”” (Viorel Achim).
În timp ce evreii existenţi în judeţul Iaşi au fost mutaţi în oraşul Iaşi, alţi evrei de dincolo de graniţele din iunie 1940 au fost aduşi în judeţ şi aşezaţi acolo, chiar dacă Achim nu a considerat necesar să spună şi asta.
Astfel, în timpul celui de-al doilea război mondial, în perioada 1941-1942, au fost aduși evrei în județul Iași şi din afara acestuia, aceştia provenind în special din zona Bucovinei, fiind evacuați din localități precum Siret și trimiși în lagăre și centre din județul Iași, precum Târgu Frumos sau Podu Iloaiei.
Mişcările de evrei au fost aşa de ample pe teritoriul judeţului Iaşi, nefiind numai din judeţul Iasi spre oraşul Iaşi, încât s-a găsit în arhive şi o adresă din 27 octombrie 1941 a Uniunii Comunităţilor Evreieşti către directorul general al Siguranţei cu privire la acţiunile poliţiei din Iaşi în vederea deportării din Iaşi a celor originari din Basarabia şi Bucovina.
Fără a ţine cont şi de asemenea data Vasilică M. conchide perdant (duopă ce îi administrează un perdaf lui Achim:
„Unii autori, inclusiv Viorel Achim, au invocat în mod eronat faptul că toată populația Județului Iași a fost concentrată în orașul Iași înainte de Pogrom.….
La recensământul din aprilie 1941 au fost numărați 37.474 evrei în tot Județul Iași, iar la recensământul din mai 1942 au fost numărați 34.006 evrei în tot Județul Iași. Rezultă o diferență de 3.468 de evrei, pe care-i și considerăm maximul de decedați în zilele „Pogromului de la Iași“.“ (Vasilică Militaru)
Nu înseamnă că a existat numărul de morţi evrei la Iaşi în iunie 1941, proclamat de holocaustologii frenetici, dar cercetarea adevărului nu are nici o legătură cu recensămintele acelea şi cu diversele lor interpretări.