DIN SUMAR
● MIHAI EMINESCU. Ceea ce voim e ca naţia să fie redată ei însăşi
● MIRON MANEGA. Copiii Nimănui din Țara Tuturor
● DENIS BUICAN. „Frântură de soare, spărtură de flaut”
● BAKOS FERENCZ. 2.230 de cuvinte din limba maghiară provin din limba română (V)
● MAGDA URSACHE. Detractorii de ieri și de azi ai lui Eminescu
● Dr. ELIS RÂPEANU. Mihai Eminescu și drumul spre credință (II)
● VASILICĂ MILITARU. „Pogromul de la Iași“ între falsificare și adevăr istoric
● DAN TOMA DULCIU. 28 iunie 1883 – Conjurația anti-Eminescu
● Prof. Dr. GICĂ MANOLE. 28 iunie 1940 – un pogrom nemonetizat
● DAN TOMA DULCIU. 28 iunie 1883 – Eminescu la Capşa. Cine era Eugene Schuyler?
● NORIM AGENAM. „Hei, tramvai, cu etaj și tras de cai…!”
● ELLA GHERASIM Povestea iei românești – de la împărătesele Bizanțului la vedetele Hollywoodului
● MIRON MANEGA. Căderea guvernului Veștea: spectacolul s-a stricat, cortina s-a rupt, actorii au rămas pe scenă în pielea goală
● ADRIAN SEVERIN. România între ROEXIT și refondarea UE
● DIANA IOVANOVICI ȘOȘOACĂ: „Românii nu m-au trimis la Bruxelles ca să cer voie să gândesc, m-au trimis să-i reprezint!”
● SIMONA-ELENA MACOVEI. Nu putem accepta ca gazele din Neptun Deep să fie tratate ca un simplu contract comercial între companii
● VERGINIA VEDINAȘ. Problema României nu este lipsa resurselor, ci modul în care acestea sunt gestionate
● „MARȘUL EXTREMIȘTILOR”
● Prof. Univ. ALEXANDRU AMITITELOAIE. Liberalilor de azi, adevăratul vostru înaintaș nu este Brătianu, ci „Porcul”!
● EMIL STRĂINU. Fenomenul OZN. Un prezent contradictoriu? (II)
● DANIELA GÎFU. Noul imperialism al dronelor
● NAGY ATTILA-MIHAI. Meditațiile unui secui. Trianonul n-a fost nedrept. A fost judecata destinului pe care maghiarimea și-a hărăzit-o singură
● CONSTANTIN BEJENARU-BECO. A spus-o Eminescu
● ALICE FLORESCU. IN MEMORIAM: Academician Profesor Doctor Bogdan Marinescu
● MIHAI MAXIM. Istorie, politică si literatură la Palatul Brătianu
● CEZAR ION. THE BEATLES – între Dumnezeu și rock
● „NICHITA, idolul și simbolul unei generații” (V)
● KAROL NAWROCKI, președintele Poloniei: „Sacrificiile strămoșilor noștri nu pot fi trădate prin tăcere. Polonia nu acceptă primirea Ucrainei în UE”
Lui Vasilică M. i s-a mai spus că este o capcană, cum face în articolul – republicat, se pare – ’„Pogromul de la Iași“ între falsificare și adevăr istoric’, să admită şi să folosească drept probe recensămintele din acea perioadă (1941, 1942), căci ele nu pot fi folosite obiectiv având în vedere vânzoleala strămutării evreilor de atunci. Dar Vasilică a crezut că este un atac la maiestatea sa şi a capodoperei sale orice opinie care nu îl laudă sau glorifică, fără să cerceteze acest aspect.
Aşa că Vasilică N. nu ţine cont de asemenea date, ce presupun semnificative modificări de populaţie continue, când îl combate pe academicianul Viorel Achim, care, la rândul lui, explică de ce în mai 1942 diferenţa dintre numărarea evreilor de la Iaşi “este mai mică decât numărul victimelor pogromului de la sfârşitul lui iunie 1941, estimat recent la cca 15.000, prin faptul că “la Iaşi s-au stabilit evreii din zona rurală a judeţului, care au compensat în bună parte sub aspect statistic pierderile suferite la pogrom”” (Viorel Achim).
În timp ce evreii existenţi în judeţul Iaşi au fost mutaţi în oraşul Iaşi, alţi evrei de dincolo de graniţele din iunie 1940 au fost aduşi în judeţ şi aşezaţi acolo, chiar dacă Achim nu a considerat necesar să spună şi asta.
Astfel, în timpul celui de-al doilea război mondial, în perioada 1941-1942, au fost aduși evrei în județul Iași şi din afara acestuia, aceştia provenind în special din zona Bucovinei, fiind evacuați din localități precum Siret și trimiși în lagăre și centre din județul Iași, precum Târgu Frumos sau Podu Iloaiei.
Mişcările de evrei au fost aşa de ample pe teritoriul judeţului Iaşi, nefiind numai din judeţul Iasi spre oraşul Iaşi, încât s-a găsit în arhive şi o adresă din 27 octombrie 1941 a Uniunii Comunităţilor Evreieşti către directorul general al Siguranţei cu privire la acţiunile poliţiei din Iaşi în vederea deportării din Iaşi a celor originari din Basarabia şi Bucovina.
Fără a ţine cont şi de asemenea data Vasilică M. conchide perdant (duopă ce îi administrează un perdaf lui Achim:
„Unii autori, inclusiv Viorel Achim, au invocat în mod eronat faptul că toată populația Județului Iași a fost concentrată în orașul Iași înainte de Pogrom.….
La recensământul din aprilie 1941 au fost numărați 37.474 evrei în tot Județul Iași, iar la recensământul din mai 1942 au fost numărați 34.006 evrei în tot Județul Iași. Rezultă o diferență de 3.468 de evrei, pe care-i și considerăm maximul de decedați în zilele „Pogromului de la Iași“.“ (Vasilică Militaru)
Nu înseamnă că a existat numărul de morţi evrei la Iaşi în iunie 1941, proclamat de holocaustologii frenetici, dar cercetarea adevărului nu are nici o legătură cu recensămintele acelea şi cu diversele lor interpretări.
Județul Iași nu era format doar din sate și din orașul Iași. Şi doar evreii din sate au fost strămutaţi („concentraţi“) în oraşul Iaşi în 1941, dar şi în alte orăşele. Căci existau și alte localități urbane sau semirurale (târguri), unde comunitățile evreiești au rămas active sau au fost folosite ca „puncte de concentrare“. De aceea nimeni nu poate spune că recensământul evreilor din tot judeţul Iaşi din anul 1942 era egal cu numărul de evrei din oraşul Iaşi, cum fac Vasilică Militaru sau alţii (Militaru copiază pe C-tin Arimin Olariu), ca să poată conchide că numărul de evrei „decedați în zilele Pogromului de la Iași“ a fost de 3.468 de evrei. I-a dat oricum mai mult decât istoricilor adevăraţi din regimul Ceauşescu – precum Mihai Pelin (în studiul acestuia din 1986), A. Kareţki, M. Covaci şi Nicolae Minei (în lucrarea din 1978 „Zile însângerate la Iaşi“) -, care au apreciat un număr de 2000 de decedaţi evrei în 28-30 iunie 1941, urmare evenimentelor de la Iaşi).
De exemplu, evreii de la Târgu Frumos și Podu Iloaiei, localităţi din judeţul Iaşi, nu au fost deportaţi în oraşul Iaşi, ci au fost chiar şi ele locuri de concentrare.
În concluzie, deși satele din județul Iași au fost golite complet de populația evreiască prin tactici de evacuare forțată, în județul Iași (privit ca unitate administrativă) au continuat să trăiască mii de evrei în afara orașului Iași, grupați în târguri precum Târgu Frumos, Podu Iloaiei etc.
Apoi au existat mulţi evrei ascunşi, ca să nu participe la munci sau din alte considerente, precum frica, conform arhivistului SRI general Troncotă, în cartea sa „Glorie şi tragedii“, în care prezintă documente din arhiva Siguranţ/SRI pe care le interpretează în acest sens. Evident că aceştia nu au fost “prinşi“ nici în recensământul din 1942.
Sunt prea multe variabile pentru a se trage concluzii pe baza recensămintelor. Am avut şi evreii vremelnic staţionari la Iaşi, veniţi sau aduşi din Basarabia în perioada 1940-1942. Unii se pare că au fost retrimişi în Basarabia, dar când?
În acest sens e de avut în vedere ca în timpul acțiunii de „curățare a terenului” ordonate de Antonescu în Basarabia, grupuri de evrei considerați de autorități ca fiind „suspecți”, „comuniști” sau „spioni” au fost arestate de armată sau jandarmerie în localitățile basarabene şi au fost trimise temporar în spatele frontului pentru interogatorii, trecând prin puncte de triaj din Moldova de Vest, inclusiv la Iași.
Apoi e cazul evreilor basarabeni care fuseseră încorporați în Armata Roșie în perioada ocupației sovietice (1940–1941) și care au fost capturați de armata română. Ei nu au fost tratați ca prizonieri de război sovietici, ci au fost separați de ceilalţi prizonieri sovietici și trimiși în lagăre speciale sau folosiți la munci grele de utilitate publică: reparații de drumuri, poduri sau căi ferate în județele din Moldova, inclusiv Iaşi.
Alţi evrei basarabeni, care se refugiaseră la Iaşi în 1940, erau trimişi cu începere din 1941 înapoi spre centrele din Transnistria, deşi comunitatea evriască intervenea la autoritâţi spre a fi păstraţi în ţară.
A fost o prea mare mişcare de evrei în judeţul Iaşi în 1941-1942, ca să se poată trage o concluzie pe baza recensămintelor privind numărul de morţi evrei de la Iaşi în 28-30 iunie 1941.
Multi s-au si ascuns!
În schimbul de fi în armată şi a merge la război, evreii trebuiau să muncească în „interes obştesc“ sub controlul armatei, mai ales, dar şi al altor instituţii.
Cum au răspuns evreii la munca de interes obştesc, pe care aveau datoria legala sa o presteze in schimbul netrimiterii pe front, a devenit o problemă, prezentată la guvern ca „Dare de Seamă Generală“ de Marele Cartier General – Secţia I-a, Biroul 7B (de maior Popescu Eugen, şeful biroului), la 9 noiembrie 1941:
„Evreii au cea mai grozavă teamă de munca de interes obştesc, de aceea au căutat prin toate mijloacele să se sustragă de la această muncă, profitând de absolut toate împrejurările pe care caracterul lor infernal a ştiut să şi le facă favorabile, astfel:
a). Înainte de a fi luaţi: Au făcut cereri şi intervenţii peste tot, ca să fie scutiţi; Dacă aceste cereri nu li s’au aprobat, atunci au aşteptat răspunsul lor şi nu s’au prezentat la muncă. Numai măsurile drastice, comunicatele date de Marele Cartier General şi raziile i-au silit pe majoritatea să se prezinte la muncă. Totuşi, sunt şi acum foarte mulţi evrei neprezentaţi şi cu situaţia neclară, susceptibili a fi arestaţi.
b). Când s’au prezentat la Cercul de Recrutare: Au făcut tot posibilul ca să scape; Au încercat la vizita medicală, făcându-şi şi injecţii cu seruri maladive, ca să fie scăpaţi; Au încercat amânări…
c) Ajunşi în detaşamente [de muncă]: Au reuşit ca, pe motiv că umblă după alimente, să se ducă rând pe rând prin oraşele şi satele unde aveau interese; În trenuri, prin sate, unde au fost, purtarea lor a fost egală cu aceea a inamicilor ţării, răspândind veşti alarmiste, curente comuniste…; Au obţinut învoiri prin corupţie; Evreii bogaţi au plătit români, în locul lor, şi au mers cu spiritul lor infernal atât de departe, încât au lansat versiunea că guvernul «va româniza şi munca de interes obştesc».“
(document arhivat la ANIC, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri – Cabinet Militar, dosar nr. 566/1941, f. 1-12; d. Ottmar Traşcă)
În august 1942, armata de la Iaşi care recruta forţă de muncă a raportat că nu a găsit 13.868 evrei, pentru care nu exista evidenta ca ar fi decedat, printr-un raport al colonelului Ion Georgescu, şef al secţiei I-a a şefului de Stat Major, către Guvernul român, 8 noiembrie 1941 (?), – păstrat la Arhivele Statului, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Colecţia Cabinet, dosar 86/1941, f. 251.) Textul acestui Raport nu se găseşte nici măcar în lucrări importante, cu pretenţii, precum a lui Ottmar Traşcă „«Chestiunea evreiască» în documentele militare române. 1941-1944“.
Astăzi nu se arată acest fapt, dar evreii au făcut orice ca să se sustragă muncii pe vreme de război. Dacă nu se puteau ascunde sau sustrage altfel, unii se lăsau chiar muşcaţi de câinii, ca să acuze că ar putea fi luat turbarea, diagnostic greu de stabilit atunci. Cel mai des mituiau responsabilii sau chiar plăteau români care să-şi asume identitatea lor şi să muncească în locul lor.
A venit sarcina Siguranţei să afle de ce nu găseşte Armata evreii pe care îi ştia în viaţă din evidenţele sale (mai vechi), căci nimeni nu avea amintirea unui aşa de mare număr de morţi la Iaşi, în urmă cu numai 2 ani. Astfel apare suspectul raport al SSI Iaşi din 23 iulie 1943, arhivat la „Consiliul Securităţii Statului, fond documentar, dosar nr.3041, p.327“ (în Arhivele Naţionale, posibil şi la CNSAS). Holocausticii nu spun, însă (nu o spun mai ales în manipulatorul „Raport Final privind Holocasutul în România“, unde invocă această „dovada“ sau „probă“), ce a arătat descoperitorul acestui document, istoricul Cristian Troncotă, că sursa era doar o susţinere evreiască neverificabilă, nu o probă reală, de stat:
„Raportul întocmit la 23 iulie 1943, cu nr.1503, semnat G. Criticus şi I. Liveanu, rezidenţi ai Centrului Informativ Iaşi al S.S.I.-ului şi înaintat lui Eugen Cristescu arăta: «Avem onoarea a vă aduce la cunoştinţă că în zilele de 7-8 şi 9 iulie a.c., împlinindu-se după calendarul evreiesc doi ani de la dezordinile din zilele de 29 şi 30 iunie 1941, din localitate, familiile evreieşti ieşene care au avut morţi cu ocazia acestor dezordini au făcut parastase în toate sinagogiile locale, pentru pomenirea acestor morţi. Cu care ocazie s-a constatat, după tablourile de la toate sinagogile, că numărul acestor morţi a fost de 13.266, dintre care 40 de femei şi 180 de copii.»“ (Cristian Troncotă, „Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete româneşti“, Bucureşti, 1997, pp.118-119).
Dar – aflam din precizarile generalului Troncota – că sinagogile ieşene au prezentat înadins acest număr mare de morţi. Ca să îi acopere pe cei care nu voiau să muncească sau chiar plecaseră cu acte false din Iaşi, mai ales că religia iudaică, prin recomandările talmudice, îi îndeamnă pe evrei să îi mintă pe ne-evrei (pe goimi) dacă le este de folos ori dacă au nevoie?
Pentru stabilirea acestui număr de pretinşi morţi nu a fost folosită nici o bază de date a statului, precum înregistrările de la starea civilă a morţilor, în mod evident nefiind înregistraţi ca morţi, ceea ce ar fi fost o încălcare a legii, iar administraţia de stat era foarte eficientă şi nu ar fi lăsat morţii neînregistraţi.
Şi cercetătorul arhivistic şi autor Alex Mihai Stoenescu arăta că, în contradicţie cu acest „raport de la doi informatori evrei“ ai SSI, nu a reuşit să găsească „nici un document credibil care să ateste cifrele folosite de unii istorici evrei de 12.000, 13.000 sau 15.000 [de evrei morţi la Iaşi în iunie 1941], care mi se par oricum exgerate“.
Iar atâtea cadavre „între cartierul Tătăraşi şi Chestură [în Iaşi, «la pogrom»] ar fi însemnat ca distanţa să fie acoperită complet de cadavre, în proporţia trei cadavre pe metru!“, ceea ce nimeni nu a văzut (A. M. Stoenescu, Armata, mareşalul şi evreii, 1998).
În anul 2022, dl. general (r) SRI Cristian Troncotă a explicat şi cum s-a ajuns, în mod fals, să se creadă că cifra de 13 266 este „numărul total al celor decedaţi în urma pogromului de la Iaşi, inclusiv în cele trei garnituri de tren“, conform documentui SSI:
„Documentul explică şi cum s-a ajuns la această cifră. Doi agenşi SSI, în iulie 1943, când se împlineau doi ani de la tragicele evenimente, ocazie cu care evreii îşi pomeneau morţii, au copiat toate tabelele din sinagogi care comemorau pe cei dededaţ. Cum se explică numărul aşa de mare a celor atestaţi de acele pomelnice? Exista obiceiul la evrei, la fel ca şi la creştinii ortodocşi să treacă în pomelnice pe toţi morţii din familie, nu numai pe cei care decedaseră cu doi ani în urmă.“ (Informaţie inserată în studiul „Abuzuri şi Crime ale Evreilor Împotriva Românilor – Un Document al SSI Ignorat“, autor prof. univ. dr. Cristian Troncotă, publicat ca articol pe incorectpolitic.com in 2 iunie 2022 şi tipărit în rev. Certitudinea începând de la nr.117.)
Este deci fals faptul că acela ar fi numărul de evrei morţi la evenimentele din iunie 1941 la Iaşi, căci numărul provine din pomelnicele evreilor de la Sinagogă, care, depuse în 1943, avea trecute numele tuturor neamurilor evreieşti decedate vreodată, câţi mai erau cunoscuţi, rude îndepărate sau mai apropiate cu cei care depuneau pomelnicele. Dacă şi-l mai aminteau sau era cunoscut, putea fi trecut pe pomelnic şi un evreu mort în urmă cu o sută de ani.
Dar de ce să nu fi prezentat sinagogile ieşene înadins acest număr mare de morţi, ca să îi acopere pe cei care nu voiau să muncească sau chiar plecaseră cu acte false din Iaşi, mai ales că religia iudaică, prin recomandările talmudice, îi îndeamnă pe evrei să îi mintă pe ne-evrei (pe goimi) dacă le este de folos ori dacă au nevoie?
Este notoriu în această privinţă cum tratatul talmudic Bava Kamma („Prima Parte“) îi lămureşte pe evrei că legea talmudică, evreiască (atât Talmudul Babilonian, Bavli, cât şi cel din Ierusalim, Yerushalmi), îi obligă să nu fie cinstiţi cu ne-evreii: „Evreii pot folosi subterfugii (minciuni) pentru a înşela un non-evreu“ – Bava Kamma II 3a; „La un proces, dacă nici o lege nu ne ajută să îl învingem pe ne-evreu, folosim subterfugii (minciuni) ca să câştigăm“ – Bava Kamma 113a. (Talmudul este compus din zeci de volume adăugate ca o „învăţătură“ Vechiului Testament, cu multe asemenea îndemnuri anticreştine sau împotriva ne-evreilor).
Iar minţirea ne-evreilor de către evrei e o bagatelă din ceea ce permit talmudiştii evreilor: „Un evreu poate jefui un ne-evreu, însă un ne-evreu nu poate jefui un evreu. Dacă un ne-evreu omoară un alt ne-evreu sau un evreu, acesta trebuie omorât, însă un evreu nu va primi pedeapsa cu moartea dacă omoară un ne-evreu“ – Choshen Mishpat (Platoşa Judecăţii), spusa (siman) 425:50. Şi uciderea ne-evreului trebuie făcută în secret, invocându-se ca model Tora (Vechiul Testament), cartea Ieşirea (Exodul) capitolul 2, versul 12 „S-a uitat în toate părţile şi, văzând că nu e nimeni, a omorât pe egiptean şi l-a ascuns în nisip“ (Talmudul Babilonian, tratatul Sanhedrin).
Aceste idei au persistat până azi la mulţi dintre rabini, la mulţi evrei. În 2010, rabinii Yitzhak Shapira şi Yosef Elitzur, din Israel, spuneau în cartea lor „Tora Regelui“, că interdicţia biblică de a „nu ucide“ se aplică doar între evrei, dar chiar şi „nou-născuţii şi copiii duşmanilor Israelului pot fi ucişi, deoarece e evident că vor creşte să ne facă rău“, precizând, în veritabil spirit talmudic, şi că non-evreii sunt „lipsiţi de compasiune prin natura lor“, iar subminarea ori atacarea lor e binevenită, căci le „înfrânează înclinaţia duşmănoasă pe care o au“. Iar „ne-evreii ce dăunează Israelului este permis sa-i ucizi“ (Y. Shapira şi Y. Elitzur, „Torat Hamelech“ – Tora Regelui -, partea I-a: „Legile Vieţii şi Morţii între Israel şi Naţiuni“, un compendiu Halacha sau legislaţie religioasă evreiască, publicat de ieşiva Od Yosef Chai din localitatea israeliană Yitzhar în 2010).
Aşa că minţirea de către rabini a ne-evreilor este o floare la ureche faţă de grozăviile ce le trec prin cap şi le găsesc şi în preceptele lor religioase, şi avem toate motivele să luăm serios în calcul că aşa au făcut şi rabinii de la sinagogile din Iaşi, în 1943, când au făcut să ajungă la Siguranţă cifra nerezonabilă de 13.266 de evrei care ar fi murit la evenimentele din iunie 1941.
Incepuse foarte activ si Alia, imigrația ilegală, clandestina, a evreilor din România către Palestina chiar în acea perioadă. Mai exact, aceste transporturi clandestine organizate de mișcările sioniste au început din anii 1939-1940 și s-au intensificat în toamna anului 1941, continuând în 1942.
Acesti evrei nu mai puteau fi prezeti la recensaminte si de aceea e o mare fraiereala sa bagi in seama aceste recensaminte.
În ciuda greutatilor, organizații precum Mossad le Aliyah Bet au organizat plecările ilegale din porturi precum Constanța, Galați sau Sulina, dar acestea erau menite a fi partea vizibila a unor extrageri, care abateau atentia de la cele si mai secrete, de pe rutele terestre.
Inca n sunt desecretizate arhivele diverselor agenţii Mossad (Mossad LeAliyah Bet şi Ha Mossad) din perioada 1940-1948, care s-au ocupat de uriaşa operaţiune „Aliah Bet“, adică de strămutarea clandestină (secretă) a evreilor din România şi din întreaga Europa Centrală şi de Est, evrei care ar fi putut dispare astfel în secret, dar să fie contabilizaţi ca „victime ale Holocaustului românesc“.
Din cei circa 50 de agenţi operativi evrei ai Mossad Le Aliya Bet, două treimi erau originari din România. Aceştia cunoşteau limba română şi aveau legături cu organizaţiile sioniste din ţară, fiind de aceea paraşutaţi în România în timpul războiului de spionajul britanic de la MI9, pentru a organiza emigraţia clandestină evreiască, pe mare sau pe uscat.
Mii si mii de evreii chiar apareau ca dispăruţi, fără a figura drept morţi în arhivele insitutiilor statului (cei impuscati la Iasi in 28-29 iunie erau inregitrati). Dacă erau găsiţi in viata, ei riscau pedepse grave, aşa că probabil era mai bine să-i declare morţi Sinagoga, căci Marele Stat Major ceruse în toamna anului 1942 arestarea şi deportarea bărbaţilor evrei care nu s-au prezentat la munca obligatorie.
Inspectorul regional al Politiei Iaşi, Emil Giosanu, trimisese si el un raport la Bucureşti prin care ceruse arestarea evreilor din Iaşi „dispăruţi“, pentru care nu exista „dovada decesului şi [de aceea] instanţele de judecată nu pot ordona înscrierea [lor ca decedaţi] în registrele de stare civilă“, considerându-se că se ascund.
Aliya Bet, emigraţia clandestină fără nici o contabilizare a evreilor din România, a fost încurajată în secret de însuşi mareşalul Antonescu.
Astfel, într-un document intern din 11 februarie 1941, venit de la cabinetul mareşalului Antonescu şi înaintat directorului general al Siguranţei Statului, intitulat „Expozeu asupra diferitelor faze prin care a trecut chestiunea emigrării evreeşti“, s-a concluzionat: „emigrarea trebuie sprijinită în mod intens pe orice cale, fie legală, fie clandestină“ (A.C.S.I.E.R, Fond III, dos. nr. 1050 A/1939-1943 , f. 38)
Iar la 21 noiembrie 1941, pe o notă a Cabinetului Militar care informa, pe baza unui raport al Subsecretariatului de Stat al Marinei şi Ministerului de Interne, că s-au primit cereri semnate de evrei pentru autorizarea emigrării din România, mareşalul Ion Antonescu a consemnat: „Să se trateze serios problema de Ministerul de Externe. Este o necesitate să ne scăpăm de cât mai mulţi evrei şi să lase cât mai mult, prin bună înţelegere, în ţară, capitalurile pe care le-au acumulat aici”. (Mareşalul Ion Antonescu, „Secretele guvernării. Rezoluţii ale Conducătorului Statului septembrie 1940 – august 1944“ selecţie de Vasile Arimia şi Ion Ardeleanu, Bucureşti, Editura Românul, 1992, p. 88.)
În Memorandumul Ministerului Afacerilor Străine datat cu 20 dec.1940 se arată că „în urma unor stăruitoare intersecţiuni ale Legiunii britanice, care semnala extinderea ce căpătase practica emigrărilor evreieşti clandestine în Palestina, Guvernul român şi-a luat angajamentul de a urmări chestiunea şi de a împiedica, în ce priveşte aceste emigrări”. Ceva mai jos (în document) însă se menţiona „acceptarea tacită” a Guvernului referitoare la emigrarile clandestine (sursa: „Emigrarea populatiei evreiesti din Romania in anii 1940-1944. Culegere de documente din Arhiva Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei, volum ingrijit de dr. Ion Clafeteanu (responsabil), Nicolae Dinu si Teodor Gheorghe, Bucuresti, 1993, p.67).
Dar chiar şi britanicii, care formal opreau emigraţia clandestină evreiască în Palestina, o sprijineau direct în România prin serviciul lor secret MI9. Despre aceşti agenţi sionişti ai emigraţiei evreieşti clandestine ilegale şi paraşutarea lor în România de către britanici în anii ’40, se dau detalii şi în documentarele video româneşti Aliyah DaDa (2015) şi Spioni de ocazie (2022), realizate de producătoarea Oana Giurgiu.
De aceea sunt inutile orice studii privind stabilirea numarului de morti la “Pogromul de la Iasi” din 1941, realizate prin compararea recensamintelor din 1941 si 1942, caci acestea nu pot lua in calcul si evreii emigrati clandestin, operatiunile acestea ramanand doar in arhivele Mossad.
Iată-i în trailerul video de la linkul de jos (al documentarului artistic „Spioni de ocazie“) pe ofiţerii Ha’Mossad Le’Aliya Bet, cunoscută în general sub numele de Ha’Mossad („Organizația”, precursoare a serviciului secret israelian Mossad), care, îndeplinind şi alte misiuni pentru aliaţi, s-au concentrat de fapt pe extragerea clandestină a evreilor (Aliyah Bet) din România (unde şi autorităţile au închis ochii, până şi la Statul Major fiind plin de evreii care executau ’muncă în folos obştesc’ în schimbul netrimiterii pe front – cum arăta Radu Lecca, în memoriile sale: „Eu i-am salvat pe evreii din România“), din Grecia şi din Bulgaria.
https://www.youtube.com/watch?v=H9cnPX4imJE
Şi cu toate acestea au cuvântul fel de fel de văcari mitocani care îi sictiresc permanent pe alţii, doar pentru că nu vor să audă de adevăruri ca acesta, al emigraţiei evreieşti clandestine din perioada 1941-1944!
email primit vineri 30 aprilie 2021
Domnule Vasilică Militaru,
Vă mulțumesc pentru urare și la rîndul meu vă doresc ca sărbătoarea Paștelui să vă aducă bucurii alături de cei dragi.
Eu nu v-am scris despre ce știu acum privitor la istoria noastră adevărată.
În anul 2002 am publicat un studiu de lingvistică comparată între limba română și sumeriană, pe care l-am reluat în 2015 unde am ajuns la 4265 cuvinte comune între cele două limbi, din care 1350 sînt folosite și azi de români ca nume de familie. Dar mai avem 1469 cuvinte comune cu irlandeza, sigur și cu egipteana veche, eu am găsit 89 cuvinte dar m-am oprit fiindcă nu știu limba engleză nici germana, unde sînt dicționare ale limbii egiptene. Mai avem cuvinte comune cu sanscrita și quecha și aymara – vorbite în imperiul inca – la fel cu cea vorbită de cabilii amazigh, însă singur nu pot merge mai departe. Am încercat cu ,,daciștii” dar mi-am dat seama după cca 10 ani că sînt toți o adunătură de lepre și antiromâni, unii vînduți jidanilor.
În anul 215, alături de studiul lingvistic, intitulat Dicționarul nemuririi limbii strămoșești – format A 4 cu 456 file – am publicat cartea Adevăruri ascunse – 1320 file – format A4, care este o istorie a spațiului carpatic unde am pus și citirea tăblițelor descoperite la Sinaia. Le-am cerut ,,daciștilor” să impunem aceste adevăruri în spațiul public, dar ei au adus un rus în țară care să ne spună că tăblițele sînt făcute de proto-slavi, îmbrăcați toți în costumație de geți sau români!
Cît privește povestea holocaustului, pentru mine este ceva secundar ca text, însă am informații pe care încă nu le-am făcut publice, privitoare la implicarea mafiei cazare în lovitura de stat bolșevică, cine erau ei dar și în mișcarea de la 1848.
Holocaustul trebuie nimicit numai prin documente și date statistice, fiindcă ei au de partea lor statul, Academia Română și toată liota de istorici de la noi sau de aiurea. Eu am pus pe site-ul meu un articol în engleză – industria minciunii – în martie 2018 și în mai era deja pe primul loc din cca 750 materiale din care unele avea 10 ani vechime. Dar ticăloșii de la google.ro cam la 2 luni îmi trimit articolul – prin depunctare cu cca 70-100 poziții înapoi, fiindcă îi supără datele statistice pe care nu le pot combate prin vedenii. Cred că la război trebuie mers cu tot curajul fiindcă situația este aproape disperată și dacă nu vom ieși din acest closet, peste 20-30 nu va mai avea cine să iasă.
Cu articolele pe care vreți să le scrieți, eu cred că este mai bine să mă citați fiindcă este munca dvs. și nu a mea.
Despre jegul Coja vă mai dau o informație care arată cine este cu adevărat.
În anii 2012–2014 Biblioteca Municipiului București a făcut un site – dacoromania.ro unde a pus în format pdf mii de cărți, iar multe din perioada interbelică și chiar mai înainte. Cînd l-am descoperit prima dată, am stat pe el cam 2-3 săptămîni, la capitolele istorie și cultură generală să văd ce au pus și erau informații uluitoare, mai ales cu privire la demascarea minciunii holocaust. Însă după cca 3 ani s-a întîmplat ceva uluitor; pe site-ul lui Coja a apărut un text mic cu un potop de înjurături de tot felul la adresa jidanilor și amenințări dintre cele mai absurde și nu înțelegeam de ce au înnebunit acolo jegurile patriotice. Dar după scurt timp site-ul dacoromania.ro a dispărut, iar așa am aflat cum s-a născut legea lui Wexler pentru combaterea antisemitismului de toate felurile și de prin toate coclaurile unde ticălosul Coja poate fi trecut co-autor.
Vă doresc toate cele bune
C. Olariu Arimin
Da, textul intens (auto)promovat al lui Vasilică Militaru privind „Pogromul de la Iaşi“ din iunie 1941, trimis şi Academiei de el, copiază grosolan, alterând în defavoarea românilor, veritabilul studiu realizat în 2017 al dlui Arimin Constantin OLARIU: „Holocaustul este cea mai mare escrocherie din istoria omenirii – «Pogromul de la Iaşi» o afacere cuşer (kasher) de 200 milioane $ pe banii germanilor!”, un bun studiu despre cele zile din iunie 1941. Chiar dacă mai recent au reapărut, Militaru a înlăturat de la început ghilimelele puse de dl. Olariu cuvântului pogrom (care nu considera că este un pogrom) şi, în plus, Militaru insistă pe vinovăţia românilor, alterând studiul original din care s-a inspirat. Calculele şi argumentaţia sunt făcute de bătrânul Olariu, Militaru s-a lăudat cu tam-tam că le-a făcut el şi că el a stabilit numărul real al morţilor, având astfel un pretins mare merit şi fiind foarte vocal în acest sens, afirmând din 2021, cât a lansat „studiul“ că ar merita să fie angajat măcar consilier de parkamentar pentru ce operă a realizat.
Când Vasilică Militaru şi-a publicat textul în 2021, în cât mai multe publicaţii, confirmând existenţa unui „pogrom“ şi a „holocaustului“ în România, în ansamblu, doar că la alte proporţii, site-ul dlui Olariu (wwwariminiaro), cu studiul original, era şters din 2019 (de „un băiat” IT-ist care „şi-a bătut joc“ de el), iar dl Olariu apărea ca şi dispărut de pe scena publică, ceea ce semăna a operaţiune orchestrată.
Studiul original era postat la
wwwariminiaro/marea-escrocherie-sectiunea-1/
dar se mai găseşte încă, în parte (incomplet), la: https://www.academia.edu/40144562/Constantin_OLARIU_ARIMIN_-_Marea_escrocherie
Cât de cât prudent, Militaru l-a citat pe Olariu la final, vag şi imprecis (ferindu-se să spună titlul studiului acestuia – un titlu corect pentru români – sau să dea vreun link la el, în timp ce site-ul lui Arimin Olariu chiar fusese şters de cineva când publica Militaru), dar de fapt l-a copiat grosier, luându-i munca anevoioasă, dar înlăturând aspectul de „afacere cuşer“ pe care evreii holocaustici o fac cu acuzaţia de „pogrom“ privind ce s-a întâmplat la Iaşi, ceea ce sublinia Olariu.
Conluziile dlui Arimin Constantin Olariu erau că au murit legat de acel eveniment doar
3267 de evrei (mai puţini decât pretinde Militaru), 550 împuşcaţi în incinta Chesturii (plecând de la numărul oficial de 500, fără date precise, dat în acele zile rotund de autorităţi spre a înspăimânta evreii comunişti care colaborau cu inamicul sovietic), plus cei morţi în cele două trenuri de strămutare a populaţiei evreieşti suspecte (1198 + 1519), din alte cauze decât vreun ordin de „exterminare“.
*
De la el, Vasilică Militaru zice, doct, în articolul publicat în 2021, că „adevărul“ e „dureros“ pentru români, vinovaţi de „Holocaust“. Mai mult, harnic, Vasilică Militaru chiar le sugerează evreilor de la Institutul Holocaustului Wiesel, la finalul mult lăudatului de sine material al său plagiator despre Iaşi 1941 (forma din 2021), să preia şi să expună pe site-ul lor şi datele acuzatoare pentru români de la Arhiva Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, centru care, ca şi „institutul“ de stat, e tot o „gogoşerie“ (dar din ograda Federaţiei Comunităţii Evreieşti a lui Vexler, „centrul“ fiind şi locul de joacă al „holocaustologului“ Adrian Cioflâncă, cel finanţat de clanul Rothschild).
Zicea, deci, V. Militaru: „De asemeni, sugerăm cercetătorilor din cadrul I.N.S.H.R.-E.W. să studieze cu atenţie evenimentele şi datele privind Pogromul de la Iaşi în documentele aflate în Arhiva Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România (C.S.I.E.R.)… Pentru aflarea adevărului, oricât de dureros ar fi el, considerăm că aceste documente ar trebui fotocopiate şi publicate pe site-ul I.N.S.H.R. „E.W.“
Ce mare nevoie aveau evreii să le zică Militaru să-şi unească ei resursele anti-româneşti!
Iar Militaru susţine deci că „adevărul“ este „dureros“ pentru români? Măi să fie!
*
După ce a fost demascat pe IncorectPolitic că a copiat munca lui Arimin Olariu, a admis în final că a „pornit“ de la studiul acestuia, pe care însă nu îl apreciază cât se laudă pe sine. Vasilică Militaru a deturnat munca lui Arimin Olariu, pe care şi-a şi însuşit-o.
Mai mult, într-un alt articol, Vasilică Militaru cere şi introducerea cauzei şi istoriei ţiganilor în manualul obligatoriu de „Holocaust“, care urma să fie administrat cu forţa tuturor elevilor români cu începere din 2023.
Din cunostintele mele, Constantin Olariu Arimin nu i-a dat lui VM niciun text despre Masacrul de la Iași. Mai mult, Olariu Arimin a spus că ”Holocaustul trebuie nimicit numai prin documente și date statistice”. El a precizat personal lui VM: ”Cu articolele pe care vreți să le scrieți, eu cred că este mai bine să mă citați fiindcă este munca dvs. și nu a mea”. Hai sictir, Dan D*Anton. Marș, CDN.
Si tu, Valisica Militaru, si Olariu Arimin cel de 99 de ani (nascut in 1927), sunteti murdari si josnci in esenta, ceea ce se vede din limbajul de birjari si din ura voastra, desi tu esti vacar, ca ocupatie reala, de zi de zi, care vinzi vaci si oi pentru abator, desi te pretinzi ‘preotul Neamului Romanesc’.
Si Olariu, care-si zice mistic Arimin, a copiat la randul lui din lucrarile lui Niculae (gasite pe Internet), cel pe care il injuri tu in permanenta, lansezi minciuni si diversiuni murdare si impotriva caruia faci denunturi mincinoase, fara ca Olariu sa citeze sursa si autorul. De aceea iti si spunea tie Olariu ca “am informații pe care încă nu le-am făcut publice, privitoare la implicarea mafiei cazare în lovitura de stat bolșevică, cine erau ei”, caci la avea de pe Internet din lucrarile altora, din lucrarile lui CDN, si a continuat sa preia “informatii secrete” de pe Internet si sa le publice ca fiind ale sale (in studii precum ‘Adevaruri Ascunse’, cum faceti zeci de impostori. Cum te dadeai tu mare pe siteul ioncojaro ca scoti documente din arhive, cand publicai ce gasisei pe Internet din lucrarea scosa de istorici adevarati privind continutul stenogramelor discutiilor primelor guverne comuniste despre ‘problema evreiasca’.
Chiar tu, dar dupa ce ai fost deconspirat ca plagiator al lui Olariu Arimin pe IncorectPolitic, i-ai recunoscut presedintelui Academiei – in mesajul fara rost pe care i l-ai trimis – ca ai preluat ideile acestuia, ale lui Olariu-Arimin (dar tot fara sa indici studiul lui):
“Urmând sfaturile domnului Constantin Olariu Arimin, un fiul al Neamului nostru Românesc, am comparat datele recensământului din aprilie 1941, realizat cu 2 luni înainte de tragicele evenimente din Iași, cu cele ale recensământului efectuat de Centrala Evreilor din România, cu sprijinul Institutului Central de Statistică, în luna mai a anului 1942, la aproape un an după Pogrom. Rezultatul unui calcul elementar a stabilit faptul că între 37.474 de evrei recenzați în aprilie 1941 și 34.006 evrei recenzați în mai 1942, la nivelul întregului județ Iași se deduce o diferență de exact 3.468 evrei dispăruți.”
https://ziarulnatiunea.ro/2022/06/27/falsificarea-istoriei-si-culturii-identitare-a-romanilor/
Nici nu ai idee cate cunosc academicienii si ce ridicol esti cand le dai mesaje la care nu primesti raspuns, caci nu ai citit ce spune Academia despre perioada “Holocaustului”, in Istoria Românilor, vol. IX, România în anii 1940 – 1947 coordonator Dinu C. Giurescu (ed. Academia Română).
Aici e articolul în care te-ai adresat preşedintelui Academiei în 2022, începând tu, Vasilică Militaru-Amurgilă prin a acuza că românii au fost nişte asasini a mii de evrei la Iaşi (n-ai avut nimic de spus despre vreo vinovăţie a armatei germane, cea cu adevărat implicată de la început) şi că tu vrei ca românii să nu-şi repete crimele (articolul tău “Iași, iunie 1941…” de pe ziarulnatiunea:
https://ziarulnatiunea.ro/2022/01/01/iasi-iunie-1941/
Apoi ai recunoscut că ai preluat ideile lui Olariu Arimin şi ai început să-i „dai lecţii“ de istorie istoricului-academician, deşi tu erai/eşti habarnistul care nu ştie despre toate mişcările de populaţi evreiască de atunci, mai ales cea secretă, de extracţie clandestină a mii şi mii de evrei din România, prin Alya, spre Palestina.
Iată ce mai spune Constantin Olariu Arimin despre Vasile Zărnescu:
Povestea cu Zărnescu eu o consider pe unele locuri cusută cu ață albă. El are o pensie de cca 17000 lei, iar să tipărești o carte fără poze și la dimensiunile pe care le are scrierea lui, nu cred că l-a costat mai mult de 10000-15000 lei. Vă scriu fiindcă am făcut asemenea acțiuni și chiar am luat bani din bancă să-mi tipăresc prima carte, dar a avut căutare și am returnat împrumutul după 3 luni. Însă soția lui are o editură și în urmă cu 4 ani mi-a propus să îi dau voie să traducă în engleză una din cărțile mele, după care totul a rămas baltă. Eu i-am scris d-lui Zărnescu să nu se bazeze pe ce spune Coja sau ce a scris ori spus X sau Y fiindcă avem sute de documente publice inclusiv date statistice pe care le poate folosi cu mare ușurință dacă este de bună credință. În privința ,,românilor patrioți” sau de alte culori, sînt lecuit de ceva vreme fiindcă am crezul în unii din ei dar mi-am dat seama în timp că sînt numai niște secături care urmăresc să-și slujească stăpînirea. Cei care încearcă să veșnicească minciuna holocaustului din Transnistria, sînt în fapt uneltele mafiei cazare, iar ce au făcut C. V. Tudor, I. Coja și Gh. Funar arată cît sînt de ticăloși.
Am citit materialul trimis și văd că ne lucrează la lumina zilei, iar noi ne facem că nu înțelegem ce se întîmplă, nu putem ieși din această mizerie, dacă nu vrem să folosim documentele românești și datele statistice, fiindcă ele reprezintă fața adevărată a istoriei pe care unii români, dar și jidanii, o falsifică la lumina zilei.
Această minciună are însă legături foarte puternice cu pretinsa origine arabă(arabii yehuda sau iudeii cum le-au spus grecii) a religiei crucii deși există mai multe texte care le demască minciuna susținută azi de toți iudeo-cretinii. Dar sînt sute de dovezi arheologice și numismatice care arată cît sîntem de îndobitociți de cei care vorbesc de ,,domnul nostru Iisus Cristos” chiar dacă arheologia l-a scos pe Yeshu pe Dealul Palatin din Roma, de care s-ar lecui orice iudeo-creștin. De aici vine ura sălbatică a mozaicilor împotriva religiei crucii, ei nu au reușit iudaizarea culturii imperiului roman, după edictele lui Ambrosie din anii 380 și 381 fiindcă populația imperiului nu a vrut să se îndoaie după sf. prepuț și sf. legămînt dintre picioarele lui YAho cum l-a scos arheologia la Kuntillet Ajrud.
Holocaustul este în fapt noua religie servită gloatelor de goy, iar cine își dă seama de această ticăloșie, este afurisit ca naționalist, fascist, rasist și antisemit.
Sănătate și numai bine.
C. Olariu Arimin
Cititi cartea HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust. “Colonelului S.R.I. în retragere Vasile I. Zărnescu, sociolog, publicist, i-au fost dresate la parchet sesizări penale, în 2016, de către Maximilian Marcu Katz, Aurel Vainer, Liviu (ex-Ștrul) Beris și Alexandru Florian, reprezentând organizații jidănești din țară, Federația Comunităților Evreiești din România și Institutul Pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel, pentru că a scris cartea HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust“. Anterior, Alexandru Florian făcuse o sesizare penală la Parchetul General de pe lângă Î.C.C.J. referitoare la trei articole publicate în 2013 și 2014. Dosarul a fost mătrășit printr-un du-te-vino între Parchetul Judecătoriei Sectorului 2 și Parchetul Judecătoriei Sectorului 3, fiindcă fiecare Parchet voia să scape de el ca de-un cartof copt. În urma disjungerii în 2020 a dosarului, cartea a fost scoasă din cauză provizoriu, astfel că dl colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu a ajuns să fie judecat pentru trei „infracțiuni“: introducerea de ¾ pagină la cartea lui Arthur Robert Butz, ÎNȘELĂTORIA SECOLULUI XX[1], studiul „Falsitatea noțiunii holocaustolog“[2] și pentru broșura-pamflet SABIN ORCAN $UPORT€R. În materialele în cauză nu există probe că domnia sa ar nega holocaustul (cu h mic, nu cu H mare!).”Colonelului S.R.I. în retragere Vasile I. Zărnescu, sociolog, publicist, i-au fost dresate la parchet sesizări penale, în 2016, de către Maximilian Marcu Katz, Aurel Vainer, Liviu (ex-Ștrul) Beris și Alexandru Florian, reprezentând organizații jidănești din țară, Federația Comunităților Evreiești din România și Institutul Pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel, pentru că a scris cartea Colonelului S.R.I. în retragere Vasile I. Zărnescu, sociolog, publicist, i-au fost dresate la parchet sesizări penale, în 2016, de către Maximilian Marcu Katz, Aurel Vainer, Liviu (ex-Ștrul) Beris și Alexandru Florian, reprezentând organizații jidănești din țară, Federația Comunităților Evreiești din România și Institutul Pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel, pentru că a scris cartea HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust“. Anterior, Alexandru Florian făcuse o sesizare penală la Parchetul General de pe lângă Î.C.C.J. referitoare la trei articole publicate în 2013 și 2014. Dosarul a fost mătrășit printr-un du-te-vino între Parchetul Judecătoriei Sectorului 2 și Parchetul Judecătoriei Sectorului 3, fiindcă fiecare Parchet voia să scape de el ca de-un cartof copt. În urma disjungerii în 2020 a dosarului, cartea a fost scoasă din cauză provizoriu, astfel că dl colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu a ajuns să fie judecat pentru trei „infracțiuni“: introducerea de ¾ pagină la cartea lui Arthur Robert Butz, ÎNȘELĂTORIA SECOLULUI XX[1], studiul „Falsitatea noțiunii holocaustolog“[2] și pentru broșura-pamflet SABIN ORCAN $UPORT€R. În materialele în cauză nu există probe că domnia sa ar nega holocaustul (cu h mic, nu cu H mare!).Anterior, Alexandru Florian făcuse o sesizare penală la Parchetul General de pe lângă Î.C.C.J. referitoare la trei articole publicate în 2013 și 2014. Dosarul a fost mătrășit printr-un du-te-vino între Parchetul Judecătoriei Sectorului 2 și Parchetul Judecătoriei Sectorului 3, fiindcă fiecare Parchet voia să scape de el ca de-un cartof copt. În urma disjungerii în 2020 a dosarului, cartea a fost scoasă din cauză provizoriu, astfel că dl colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu a ajuns să fie judecat pentru trei „infracțiuni“: introducerea de ¾ pagină la cartea lui Arthur Robert Butz, ÎNȘELĂTORIA SECOLULUI XX[1], studiul „Falsitatea noțiunii holocaustolog“[2] și pentru broșura-pamflet SABIN ORCAN $UPORT€R. În materialele în cauză nu există probe că domnia sa ar nega holocaustul (cu h mic, nu cu H mare!).”
https://www.incorectpolitic.com/eliberarea-de-sub-jugul-xenocratiei-si-al-cleptocratiei/