Autor: Miron Manega

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 94

Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, a anulat sesiunea omagială, programată pentru 1 – 3 septembrie, în onoarea savantului român Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, înlocuind-o cu „o conferință dedicată marelui savant Moses Gaster, membru marcant al Academiei Române”. 

Reamintim că pe 21 iulie a avut loc un simpozion informal organizat de Academia Română consacrat centenarului descoperirii insulinei, la care președintele Pop a fost absent și despre care, pe 26 iulie, declara la G4Media: „Mi se pare o acțiune decentă față de descoperirea științifică epocală pe care a făcut-o un român acum o sută de ani, el are întâietate, chiar dacă datele Nobel au consemnat alți doi oameni de știință.”

În urma acestui simpozion, dr. Peter Manu, profesor de medicină de la Universitatea Hofstra, membru de onoare al Academiei de Științe Medicale a României, coautor, împreună cu istoricul Horia Bozdoghină, al cărții Polemica Paulescu, în care demontează teoria întâietății lui Paulescu la descoperirea insulinei, prezentându-l ca pe un antisemit fanatic și un rasist biologic, a scris un e-mail adresat organizatorului simpozionului, vicepreședintele Academiei Române, profesorul Victor Voicu, în care-i cere să renunțe la organizarea sesiunii din septembrie consacrate lui Paulescu.

„Vă spun deci, cu regret, că dacă delimitarea Academiei de această persoană, cerută de guvernul României, nu va fi publicată cât mai curând, voi notifica Anti-Defamation League, American Jewish Committee, și United Nations Commission for Human Rights”.

Ceea ce, probabil, s-a și întâmplat, căci, la foarte scurt timp, președintele Academiei i-a trimis lui Peter Manu acest e-mail destinat publicării: „Nu va avea loc în acest an, la Academia Română sau sub egida Academiei, nicio conferință despre descoperirea insulinei. Evident, o astfel de conferință nu ar fi inutilă, dacă ar fi fost pregătită, dacă ar fi fost invitați specialiști reputați de la mari universități ale lumii.  Este clar că descoperitorii insulinei sunt laureații premiului Nobel. S-au afirmat și alții pe drumul anevoios al descoperirii, dar o manifestare encomiastică la adresa lui Paulescu ar fi rușinoasă, de neacceptat. Am discutat pe această temă și cu dl prof. Jean Askensy – căruia îi port un mare respect – și am ajuns la aceleași concluzii. Vom organiza, în schimb, o conferință dedicată marelui savant Moses Gaster, membru marcant al Academiei Române, născut la București acum 165 de ani. Prin savanții săi evrei, Academia Română a prosperat deopotrivă științific și material. Fără Fundația Familiei Menachem Elias, am fi azi mult mai săraci, inclusiv din punct de vedere spiritual”.

Înainte de orice alte considerații, mai mult sau mai puțin hazardate, trebuie știut că Nicolae Paulescu a descoperit pancreina (denumirea dată de el celei ulterioare, de insulină) în 1921, iar în 1922 a obținut, de la Ministerul Industriei și Comerțului din România, brevetul de invenție nr. 6255 intitulat „Pancreina și procedeul său de fabricare”.

Brevetul a precedat cu 10 luni anunțarea, de către Fr. Grant Banting și Ch. Herbert Best din Canada, a descoperirii insulinei (același extract pancreatic, dar denumit altfel), pentru care au fost răsplătiți cu Premiul Nobel în 1923.

În 1969, răspunzând campaniei internaționale declanșată de fiziologul scoțian Ian Murray (care-i considera pe Banting și Best doar niște cercetători care au confirmat descoperirile lui Paulescu), Fundația Nobel a recunoscut meritele lui Nicolae Paulescu și prioritatea sa în descoperirea tratamentului antidiabetic.

Pe de altă parte, nu trebuie negată nici valoarea lui Moses Gaster (rabin, filolog, istoric literar, publicist și folclorist român-evreu de rit sefard, erudit în domeniul limbii și culturii române și al studiilor iudaice, luptător pentru emanciparea evreilor din România, mason sionist și Membru de Onoare al Academiei Române din 1929). Întrebarea este: de ce trebuie opus Moses Gaster lui Nicolae Paulescu, personalitate științifică de mult mai amplă anvergură, cel puțin în raport cu binele adus omenirii? Cine a vrut să-și arate mușchii și să demonstreze cine-i stăpânul Academiei Române, pe seama unei false concurențe în care Paulescu este din nou nedreptățit?

În concluzie: a cui academie este Academia Română?

P.S. Această umilitoare rocadă se înscrie într-o paradigmă mai largă, în care sunt demonizate toate reperele noastre culturale și istorice. Iată două exemple recente:

• După șase luni de la inaugurarea bustului lui Octavian Goga la Iași (1 aprilie 2021), la intervenția Institutului „Elie Wiesel”, primarul municipiului, Mihai Chirica, a trebuit să monteze pe bust o plăcuță cu următoarea inscripție: „Din păcate, activitatea sa politică este una regretabilă pentru istoria României, întrucât a fost un militant antisemit și fascist”. Apropo de această demonizare: în 1929, la propunerea lui Sextil Puşcariu „antisemitul” de Octavian Goga este cel care a susţinut alegerea evreului Moses Gaster ca membru de onoare al Academiei Române!

• Tot anul acesta, la 30 iunie, după 19 ani de „ilegalitate”, Vergil Chițac, primarul orașului Constanța, la intervenția publică a ambasadorului Israelului la București, David Șaranga, a schimbat numele străzii care purta numele Mareșalului Ion Antonescu.

Întrebare finală: cine conduce statul roman?