Autor: MAGDA URSACHE

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 130

Gata cu artificiile și cu pocnitorile! Sunt amețită de Noul An și de speranța în mai bine, firească la început de 2023. Sunt însă „și naivă, și nerezonabilă”, cum îmi spune un prieten, excedat de colaborarea mea la „Certitudinea”, deși revista deloc dilematică a lui Miron Manega are și trebuie să aibă certitudinea poetului național, câtă vreme  periclitarea posterității sale continuă. Zice Manega: „să susținem demnitatea de a fi român, în locul rușinii de a fi român”. Naționalismul revistei e recunoscut clar de Miron Manega, „ispravnicul de concept”, mai exact românismul: „este adeziunea la un sistem de valori identitare și atât”. În alte cuvinte, naționalismul nu-i xenofob, iar xenofobia e boală psihică.

Încercarea de a demoniza „Certitudinea”, apărută în 2009, ca ziar extremist, antioccidental, antiglobalist, a încercat-o Iulian Bulai, care „răspunde” în Parlament de cult-ură, nu de „urgisita cultură românească”. Nici pentru mine naționalismul luminat nu-i deloc rejectabil și cred, în contradicție cu bunul meu prieten ardelean, că remedii de îndreptare sunt, încă mai sunt. Numai că fiecare ar trebui să spună ca Arsenie Boca: „Eu sunt ca pompierul. Salvez ce se mai poate salva”. Firește, nu de demagogie e vorba și-i dau dreptate unui eseist din Hexagon care spune că „patria e ultimul refugiu al canaliei”.

Scăpată de ludicul tâmp al emisiunilor de divertisment în reluare, m-am confruntat iarăși cu politicienii stupizi, urâți, lași, care cată să se lustruiască pe sine. O fac pe idealiștii în misie pentru țărișoară, ca Batistuță și ca Drulică. În fapt, tac și-și pleacă umiliți frunțile Austriei. Vor gropi de gunoi austriac pe locul  pădurilor retezate cu aprobarea lui Iohannis. Până și munții, goliți de pădurile lor, ca genunchii primei doamne, vor să se bată cap în cap, să închidă drumul  austriecilor flămânzi rău, care par a mânca lemn pe pâine.

Da, mă confrunt cu aceleași situații frustrante. „România se îndreaptă rapid spre foamete”; porcii – scrie presa – vor avea acte de identitate electronice, iar Andromaca nu mai mulge vaca (veche glumă de birt), ci mulge gândaci de bălegar. Crimele sunt și mai șocante, cu capete zdrobite cu toporul; interlopii sunt și mai sângeroși; milionarii traficanți de carne vie sunt și mai tupeiști, mituind gardienii pușcăriilor. Pandemia devine tridemie, cu virus sincițial respirator, cu Omicron subvarianta Kraker și cu virusul gripei sezoniere, dacă am înțeles bine. Vaccinarea nu mai pare atât de sigură, sigur e că Ursula Von Pfizer o să iasă basma curată. Accidente și vaccidente se succed, ca starea de frică generalizată să tot sporească. Știri cu rele și rele (am spus știri? știrile se cheamă Day time news, News Alert, Euronews) vin peste noi […].

Și cum vorbesc domnii politicii! Unii se alfabetizează în timp ce guvernează. Măcar așa. Lui Câțu îi lipsea treapta a doua de liceu. S-a putut fără și am văzut ce-a ieșit: a ajuns preș. Senatului. L-ați auzit pe Emanuel Ungureanu, cu limba încleștată, încercând să spună  manipulabilitate? „Semnatarea Protocolului”, zice Grindeanu. Ba semnarea! Gușă vrea să facă un deal, ca și cum limba română n-ar avea vocabula înțelegere. Altcineva vorbește despre developes, cu pluralul developeși, ca și cum nu s-ar găsi în DOOM dezvoltator.

Sunt și influențerițe cu mulți subscraiberi, cadoamna Păcuraru, care inovase „Emisiune liberă de nevaccinați”. Ca să revină acum, la kilometrul zero al pandemiei, cu scuza că a crezut în medici. O fi atras „glitteri” cu decolteul generos, râzând cu gura până la urechi în timp ce pe burtieră scria că Eminescu a fost bătut cu funii ude la ospiciul Mănăstirii Neamț? Ferească Dumnezeu s-o întrerupi când are de vorbit juma de oră în deschiderea emisiunii și nu-i ajunge: intră și peste 100%. Hai, Laurențiu Botin, oprește-o să-ți strice o emisiune bună. Dacă vrei, poți.

Dar Catinca Maria Nistor, șefa ICR Londra, numită fără concurs, n-a nesocotit Ziua Culturii Naționale, că avea de jucat într-o piesă, la București? Domnișoară, domnișoară, ai făcut destul teatru pe scena ICR. Ca „ambasador cultural” n-ai intrat în rol, ajunge! Și dă banii de chirie înapoi (6.500 de lire), dacă ai vrut să stai lângă magazinul HARROD, pe banii statului român, nu gratis, lângă ceilalți MAI-ști.

Revenind la  talk-show-uri, mai toate sunt la fel de inflamate. Ialomițianu nu-și poate ține gura liberală, strigând peste toți și toate.Vișan nu-și ia calmantele și-i veșnic iritat, de-ți vine să suni la 112. Ca și Mario de Mezzo. Peste Stamule nu poate vorbi nici Coarnă.

Culmea prostiei a atins-o primarul Nicusor (da, cu s) Dan: „Căldura care nu ajunge nu ajunge. E o chestiune de fizică”. Fizică? La asta se pricepe președintele. La materia  istorie, nu. Pe Avram Iancu nu-l place (a fost spânzurat simbolic în secuime), baronului Bruckenthal îi face statuie a bene  placito. Iar secuii vor autonomie. Ce zice Iohannis? Tace.

Moderatoarele sunt și mai agresive. Tipa cu părul lipit de țeastă și cu cercei mari de la Realitatea Plus bagă pumnul în gura invitaților: predilect, lui Teodorovici, când vrea să spună ceva și are multe de spus de când nu mai e ministru de Finanțe. Știe ce spune. Moderatoarea nu, dar urlă ca o cascadă […].

Nu mai țipați, Anca Alexandrescu. Te auzim. Și pentru că, de cele mai multe ori, aprob ce susțineți, vi-l citez pe Rumi, persanul meu favorit: „Ridică vorbele, nu vocea. Ploaia face florile să crească, nu tunetul”. Dacă mai cobori vocea, spun prezent în Culisele statului paralel, dar nu „la orele optisprezece”, ci la ora optsprezece […].

Vuvuzeaua  care vrea să-l acopere pe Dan Puric nu reușește: „Ascultă-mă și poate înțelegi”. Măcar a înțeles că-i greu să-i țină piept omului bun, când caută calea adevărului. Limpezimea gândului le supără pe vuvuzele. Și când nu pricep, țipă ca doamna Dragotescu.

Strigător la Dumnezeu mi s-a părut ce crede și afirmă avocata Alice Drăghici, la România TV,  din ianuarie 14: că nu contează onoarea, „onoarea e fapt minor”. „Ia uite, bă!”, ca să zic și eu ca justițiara.

A treia zi de luni din ianuarie a fost declarată Blue Monday. O psiholoagă ne-a spus că-i „obligator” să ai încredere în mai bine. Bolojan și Stolojan asta și vor: binele țărișoarei. Și „eram precisă”, cum spunea, într-o reclamă, marmota care împacheta ciocolată, că va fi  bine rău […].

Petrică și-a tăiat mânecile de la pull roșu revoluționar și apare în vestă roșie, de liberal sadea.Și nu ne-a dat el jelly bon, pantofi cu tălpi de carton ca pentru morți, lambade, tatuaje, cercei în limbă? Cât despre MRU, și el „un ok”, e uns cu toate alifiile: era în CC al UTC de pe băncile liceului; ca premier  a renunțat, în favoarea maghiarilor, la moștenirea Gojdu, ca să fie urcat în stafful SIE. Aud că vrea drum liber spre președinție. Cu ajutor austriac?

De ce n-am scăpat în 2023: de restaurația activiștilor lui Iliescu, de propagandiștii sprijiniți de umerii lui Marx, de clienții bancomatului Soros. Europeniștii globalizanți, susținând că atașamentul la specific național  ne depărtează de UE, sunt și mai  agasați de românii care știu că întâi ești parte a etniei tale, apoi a umanității. După Iorga, „România e stat de necesitate europeană”. Brătienii vorbeau de „o pozițiune-cheie a României în Europa”. Pentru Ilie Șerbănescu, dar și pentru Petru Ursache, sinonimul europenizării anapoda e colonizarea.

N-am scăpat nici de dez-eroizarea impusă dinspre Institutul „Elie Wiesel”; de ironizarea iubirii de țară ca sentiment nobil; de contestarea valorii morale (și mistice) a celor o sută de mii de ardeleni, adunați la Alba Iulia, pe frig; 1 Decembrie e tot „zi de doliu pentru maghiari” (Laszlo Tökes). De ce îi tolerăm  intoleranța? De ne-am trezi odată!

Ce nu s-a mai schimbat? Încă e batjocorit Patriarhul Daniil pentru Catedrala Mântuirii, ideea lui Eminescu, de altfel. Ce s-a adăugat? Securitatea ucraineană îi prigonește pe clericii ortodocși. Năvălesc în Mitropolia din Cernăuți, în mănăstiri de  monahi și monahii, cu arme grele, îi amenință cu moartea. Și încă n-au tancuri Leopard! Strigă după ajutor Părintele Mihail Jar, starețul mănăstirii Bănceni, Herța. Iohannis tace, ba chiar dă mâna cu micul sergent, neimpresionat de acest infern al duhovnicilor, marca Ucraina.

 Vremurile-s tulburi pentru creștini. În Germania, din sala reuniunii G7 a fost eliminată o cruce de 482 de ani. E posibil să se scoată de pe bancnota de 100 de dolari In God we trust? Și nu vreau să-mi amintesc cum arăta proiectul doamnei Macron, pentru finalizarea reconstrucției  Catedralei Notre- Dame de Paris, incendiată în 2019, cu ce semăna turla. Notre madame n-a reușit, din fericire, să-l impună.

Dar să revin la Biserica Drăgănescu, unde Arsenie Boca a scris, în frescă: Ziua Întemeierii bisericii. Ziua tămăduirii de frică. Dea Domnul să ne vindecăm frica.

Titlul original: „Strigător la Dumnezeu” (extrase)