Autor: Col ® MARIN NEACȘU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 176

Despre patriotism nu ar trebui să se scrie cu ironie, pentru că sentimentul sau conținutul termenului nu pot fi luate în râs. De fapt despre patriotism nu ar trebui să se vorbească deloc,  este ceva peste normele stabilite arbitrar și acceptate conjunctural, patriotismul nu ar trebui să se definească/declare, ci doar să se dovedească. În fond, având în vedere că exprimarea declarativă a sentimentului patriotic seamănă cu o prezentare de modă în care admiri ținutele dar știi că după defilare hainele se bagă la șifonier  sau se vând iar cei care le-au purtat trec la țoalele de zi cu zi, ar trebui ca noțiunea să fie admisă doar prin comportament, adică  practic, nu declarativ ostentativ.  

Trecând peste faptul că de când cu globalizarea devenise nu desuet ci chiar aproape interzis să vorbești despre patriotism, confundat sau mai bine spus învinuit de legături de rudenie cu extremismul, naționalismul extrem, sau despre suveranitate, se pare că odată cu alegerea lui Trump în fruntea Americii s-a dat liber la „patriotism” și pace. Până mai ieri era interzis să vorbești despre pace în Ucraina, erai considerat putinist, iar când Dîncu, acum doi ani,  pe vremea aia ministru al apărării,  a vorbit despre  negocieri de pace între Rusia și Ucraina sau între marile puteri și Rusia,  a fost admonestat și i s-a ”sugerat” demisia pentru că se supărase Zelensky pe noi și nu puteam să lăsăm să se întâmple așa ceva, că poate se supăra și nu ne mai primea „patriotul”

Dar, ciudat, după alegerea lui Trump, cel care – cel puțin declarativ – militează pentru suveranitatea statelor și apărarea intereselor naționale înainte de orice, adică total opus Bruxellului, pupinturiștii de profesie, indiferent de slujba de moment, au început să se răsucească și să spună ceea ce Dîncu a spus de acum doi ani, doi ani în care au murit mii de oameni, doi ani în care s-au făcut drumuri de fier pentru aprovizionarea frontului cu tehnică militară, iar țări precum România și-au supus cetățenii la lipsuri, ca să poată asigura Ucrainei resurse pentru a duce războiul. Acuma toți sunt cu cuvântul pace pe buze dar cu războiul în gând. După doi ani de pierderi de vieți omenești.

Dar nu despre acest gen de patrioți vreau să vorbesc acuma ci despre alții, mult mai jos nici.

Sportul, patriotismul  și politica

Cred că nu este român microbist să nu fi urmărit meciul de fotbal dintre România și  reprezentativa statului artificial numit Kosovo. Chiar dacă România ar fi ratificat actul de naștere al presupusului stat ridicat la comanda aceluiași lider mondial care acuma schimbă macazul, pentru mine Kosovo ar fi rămas și va rămâne o provincie sîrbească așa cum Ucraina a rămas și va rămâne un stat la fel de artificial creat prin rapt de un alt jandarm mondial acum 70 de ani. De fapt de ce mă mir, avem lacuri artificiale, ploi artificial create, cutremure contrafăcute sau provocate prin cracare, copii creați în laborator,  inteligență artificială, de ce nu am avea și state artificiale nu ?

Ca toți românii microbiști, am urmărit, ziceam,  meciul și am fost tentat de mai multe ori să schimb programul dezamăgit de jocul prost al românilor. Auzind declarația lui Lucescu înainte de meci, în care spunea că nu îl interesează rezultatul ci jocul, am crezut că în sfârșit se schimbă ceva în mentalitatea românilor, dar nu a fost să fie așa, de la ce vrea Lucescu până la ce pot fotbaliștii e cale luungă.

În fine, nu ăsta e subiectul. După „incidentul” de la ultimul meci cu echipa respectivă, când niște suporteri români au afișat, în termeni decenți, un text care reprezenta poziția oficială a statului român, fără scandări obscene sau rasiste, iar U.E.F.A.,  această înstituție „sportivă” a sancționat politic  federația română și toți suporterii români nevinovați, m-am întrebat cine a încălcat spiritul de fair-play, bătându-și joc de o activitate sportivă, cei câțiva care au afișat bannerul sau U.E.F.A. care a sancționat o țară întreagă, pentru niște convingeri politice ale unor cetățeni pașnici?

Prin postarea acelui banner nu a fost pusă în pericol viața nimănui, nu a fost jignit nimeni, nu a fost atacat nimeni, a fost doar  exprimată o decizie a Parlamentului Român. Pentru asta U.E.F.A. a decis sancționarea federației și cetățenilor români. Decizia U.E.F.A., pe lângă faptul că a sancționat o țară întreagă  fără a fi avut vre-o vină, a fost de fapt un act politic, pentru că a fost luată pe criterii politice, nu sportive. Nu a fost nimic nesportiv în bannerul acela, a fost un banner politic, iar U.E.F.A. a luat o decizie politică, culmea pretinzând că politica nu are ce căuta în sport, dar pedepsind un act politic, nu sportiv, ceea ce face ca si sancțiunea să fie tot o urmare a unei gândiri politice.

Această decizie a creat pui, și a dat aripi acelorași „sportivi” care au revenit în România deciși să câștige 3 puncte prin orice mod. Și când după 92 de minute era clar că nu mai au nicio șansă să câștige meciul sportiv, jucătorii echipei adverse, nu-i  mai pomenesc numele ca să nu se simtă jigniți, au decis să încerce să le câștige politic, având un precedent creat. Așa că mai întâi căpitanul echipei din regiunea Kosovo a atacat huliganic un jucător român, l-a împins, l-a prins de gât doar – doar acesta va răspunde și îl va lovi, ca să cadă secerat, așteptînd totodată și cerând practic huiduieli din partea publicului. În afară de câteva huiduieli și fluierături eu nu am auzit nimic altceva, dar i-am văzut pe jucătorii regiunii Kosovo făvând gesturi provocatoare către public, cu același scop, de a-i provoca pe suporteri. Nici așa nu au reușit să își atingă scopul, poate or fi fost 3-4 care să îi fi trimis la origini, dar nici pe departe nu a reacționat întregul stadion cum a declarat hiliganul care l-a îmbrâncit pe Alibec.

Atunci provocatorii au decis să părăsească terenul, convinși de faptul că U.E.F.A. la va da iarăși dreptate și mai mult, vor câștiga 3 puncte la masa verde. Să fiu sincer, nu m-ar mira să fie așa pentru că direcția pe care merge U.E.F.A. este vizibilă, forurile sportive nu fac altcava decât să aplice politica decidenților politici, iar neadmiterea echipelor Rusiei la campionatele mondiale și europene sau lipsa drapelului Rusiei din fața numelui sportivilor ruși participanți la întreceri sportive este cea mai bună dovadă că nu sportul este promovat de către federațiile sportive internaționale, ci politicile guvernuluiglobalist.

Așa că să nu ne facem speranțe, România va fi iarăși sancționată pentru că niște presupuși sportivi, s-au simțit jigniți de faptul că publicul român nu le-a aplaudat gesturile huliganice și au decis să forțeze nota milogind 3 puncte nemeritate. Sunt convins că la ei acasă au fost întâmpinați cu flori, că „patriotismul” lor de  maidan a fost lăudat, dar de fapt au fost niște fetițe emo care plângeau de necaz că riscă să piardă calificarea […].

Sursă: art-emis.ro

Loading