Autor: Acad. EUGEN MIHĂESCU
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 176
M-am gândit să scriu un articol despre ultima carte a lui Philippe de Villiers, „Mémoricide” (Uciderea memoriei). Mai bine spus despre unul dintre capitole, în care povestește cum a ajuns să scotocească în arhive și să consulte documentele desecretizate ale creării Uniunii Europene.
Philippe de Villiers este un om politic și scriitor francez, descendent al unei familii aristocratice, care își poate atesta existența încă din anul 1066. Este originar din vestul Franței, din regiunea Vendée, una dintre cele mai conservatoare din Hexagon. Una dintre puținele care își cinstește martirii monarhiști arși de vii de revoluționari în 1793. Familia de Villiers a dat Franței ostași de frunte de la 1870 până în 1940, care “au contribuit cu sângele lor și generație după generație au intrat în serviciu (militar) înainte să se prăbușească pe câmpul de onoare, sub cele trei regimuri pe care le-a cunoscut Franța milenară.”
Philippe de Villiers este absolventul Școlii Naționale de Administrație și toată viața a făcut politică în Vendée, ca prefect sau președinte de consiliu general, la Paris ca deputat al Adunării Naționale sau ca ministru, la Parlamentul European, acolo unde l-am cunoscut și eu prin 2006, când senatorii și deputații români erau acreditați ca observatori. Îmi amintesc că i-am spus, prezentându-i colegii mei, că “am intrat și noi în Europa!”
„În ce ați intrat, în ce ați intrat?” m-a întrebat atunci de Villiers hâtru, uitându-se curios la talpa propriului pantof… Philippe de Villiers întruchipează ceea ce numim un adevărat suveranist.
„Mémoricide” a apărut la editura Fayard săptămâna trecută și conduce în topul vânzărilor de carte. Eu am găsit-o cu chiu cu vai într-un chioșc de presă, pentru că în librării a dispărut deja și se așteaptă retipărirea. În eseul denumit „Le Mensonge” (Minciuna), de Villiers povestește că a fost incitat să caute în arhive cum s-a născut Uniunea Europeană de o discuție cu Couve de Mourville, ministru de externe în guvernul lui Charles de Gaulle și senator în acel moment: „L-am întrebat despre geneza «construcției europene». Atunci, tonul precaut, laconic s-a schimbat. Vulcanul s-a trezit de sub gheață. Își ridică brațele către cer: Ah, Europa! «Europa Părinților Fondatori»! Dragă Philippe, dacă doriți să aflați, ar fi suficient să trageți de fir și totul se va dezvălui… De fir? Dar de ce fir? De firul minciunii…”.
Un profesor de la Sorbona i-a sugerat lui de Villiers că „firul” despre care vorbea de Mourville s-ar afla în arhivele desecretizate. Am tradus și vă citez ce a descoperit autorul în documentele pe care le-a cercetat: „Europa s-a născut din câteva înghițituri, într-un ceai. Ea a ieșit dintr-un pahar de coniac odată cu un mic tânăr, care și-a trăit copilăria în lumea vinului ars. De Gaulle comenta ironic – să înțelegeți că este vorba despre Jean Monnet (părintele Uniunii Europene) – Jean Monnet făcea un coniac foarte bun. Păcat că nu s-a mulțumit cu această ocupație. Chiar așa, tânărul Monnet vedea lucrurile în mare. A părăsit pivnițele și s-a mutat în Anglia. A trecut din vie în sălile Bursei. Când a venit războiul din 1914, s-a scutit de serviciul militar. A fost chemat la ordin de Clemenceau: Ce faceți acolo, tinere? Lucra la banca Lazard din Londra. Unde s-a îmbogățit și a adus și câteva servicii Albionului. Reperat de englezi, a fost înnobilat devenind baronetul Monnet. I se spunea Mister Monnet of Cognac.
Anglia nu i-a fost îndeajuns. A debarcat în Statele Unite. Și acolo, în 1934, și-a invitat la cină asociatul cu care înființase o bancă. I-a răpit nevasta asociatului, Silvia de Bondini. Ea și-ar fi dorit să se căsătorească, ceea ce nu era posibil pentru că dreptul italian al mariajului indisolubil se opunea, ținând cont că doamna era italiancă. Cei doi au zburat la Moscova. S-au căsătorit în Piața Roșie. Deci, un fel de mariaj sovietic. E alegoric. Merci Stalin! După nuntă, cei doi s-au întors în America.
În 1941, cuplul s-a instalat la Washington. Acolo a început totul. Monnet s-a strecurat în cabinetul lui Roosevelt. În Biroul Oval al președintelui Statelor Unite au fost desenate planurile Pieței Comune, uniunea cărbune-oțel. Și tot în biroul lui Roosevelt o notă din 1943 – pe care am găsit-o – a fost compusă și citită pentru prima dată: Pentru ca pacea să fie posibilă, trebuie evitat cu orice preț ca statele europene să-și regăsească suveranitatea națională. Este nevoie de un mare ansamblu atlantic. Și tot din biroul lui Roosevelt s-au grăbit să-l trimită pe Monnet ca să-l vadă pe de Gaulle. Când a revenit, l-a prevenit pe consilierul lui Roosevelt, Hopkins: Acest om este periculos. Este împotriva reconstrucției europene. Trebuie distrus.
În biroul lui Roosevelt s-a născut ideea Statelor Unite ale Europei, care ar fi devenit complementare Statelor Unite ale Americii. Se va copia America în Europa în așa măsură încât instanța executivă se va numi Comisie, asemenea agențiilor federale americane. Se va pronunța în fiecare an Starea Uniunii, ca în Statele Unite. Se va face tot ceea ce fac americanii cu aceeași semantică, aceeași mecanică oligarhică. O copie perfectă. Expresia Părinții fondatori nu e întâmplătoare. Dacă vreți să înțelegeți mai bine cum s-a născut ideea europeană, meditați la cuvintele lui Jean Monnet din Memoriile sale: Oare am fost destul de clar? Comunitatea pe care o creăm nu își are scopul în sine. Națiunile suverane din trecut nu pot deveni și rămâne cadrul problemelor de astăzi. Și comunitatea ea însăși, pe care o creăm nu este decât o etapă spre formele de organizare a lumii de mâine. Este vorba deci numai de o etapă? Desenul, încă din acea perioadă, imagina o piață planetară de massă, în care politica era abolită, totul se subordona relațiilor economice.
Ideea europeană s-a născut deci în America, în Biroul Oval. Este o idee americană. Jean Monnet nu a fost inspiratorul ei, ci agentul. El a petrecut cel de Al Doilea Război Mondial în America. Având statut de bancher de afaceri. A participat la reuniunile cele mai secrete din cabinetul lui Roosevelt. Devenind umbra acestuia asupra Europei…
… În 1955, Monnet a creat Comitetul de acțiune pentru Statele Unite ale Europei. Timp de zece ani a încasat bani americani de la Fundația Ford, prin Departamentul de Stat și Banca Chase Manhattan. Acești bani vor finanța, în 1963, lobby-ul pe care l-a făcut Monnet pentru neutralizarea tratatului încheiat la Élysée de de Gaulle și Adenauer. Washingtonul se opunea ideii de Europa a statelor suverane. Și Jean Monnet a fost cel care, finanțat de CIA pentru operațiunea de sabotaj, i-a convins pe parlamentarii germani să propună în Bundestag redactarea unui preambul atlantist și supranațional, golind tratatul de filozofia sa autentic europeană”.
Poate că articolul acesta nu folosește la nimic. Românii sunt atât de disperați să fie „occidentali”, „europeni”, încât proiectul Statelor Unite ale Europei, aflat în faza sa finală, le pare soluția ideală. Ei nu sunt conștienți că astfel România va deveni o provincie într-o masă informă, fără istorie, destrăbălată, fără teamă de Dumnezeu!
Românii au nevoie de un președinte care să le redea mândria de a fi român. Este vreun candidat capabil să facă asta? Nu cred că este vreunul în stare să conducă țara în vremurile acestea în care minciuna este pictată în culorile adevărului. Atunci când ne punem întrebarea încotro ne îndreptăm, singurul răspuns pare să fie: cu oiștea în gard.
Sursă: activenews.ro
Titlul original: „ Despre Statele Unite ale Europei și minciuna pictată în culorile adevărului”
Eugen, ai ajuns cu titlu, Academician, si din curiozitate, am intrebat ChatGPT care sint conditiile pentru a intra in academia Romana. Am sa-ti citez doar citeva discrepante cu ceea ce stiu eu despre istoria ta:
“Becoming a member of the Romanian Academy is not just about academic success; it is also a recognition of a lifetime of contributions to one’s field.”
“The Romanian Academy plays a crucial role in preserving and advancing Romanian intellectual and cultural heritage.”
” Candidates must adhere to high ethical standards, demonstrating integrity in their academic and professional work.”
Otherwise, greetings! M
,,… Adam Weishaupt, un tânăr de 28 de ani, educat într-o mănăstire de iezuiţi şi iniţiat în gnosticism (erezie care are alte vederi despre natură şi Dumnezeu) de către filosoful Moses Mendelssohn, înfiinţează, la l mai 1776, o societate secretă denumită Ordinul Iluminaţi din Bavaria. Fiul unui rabin evreu, convertit la catolicism după moartea tatălui, Weishaupt este, începând din 1772, profesor de drept canonic la Universitatea Ingolstadt din Bavaria. Conform afirmaţiilor lui William Guy Carr, un ofiţer de informaţii în cadrul marinei regale canadiene, Mayer Amschel Rothschild este iniţiatorul planului Iluminaţi din Bavaria şi tot el l-a desemnat, în 1770, pe Weishaupt să se ocupe de punerea în practică a acestuia, asigurându-i, împreuna cu alţi doi bancheri prieteni, şi banii necesari. După propria mărturisire, Weishaupt visa la organizarea unei minorităţi capabile să conducă mulţimea spre realizarea Marelui Scop: dezrobirea, eliberarea totală. Lisus este văzut de el ca un Om superior, modelul Illuminati:
„Noi spunem că lisus nu a adus o religie nouă, dar că doreşte repunerea în drepturile sale naturale a religiei; dăruind lumii un loc comun, răspândind lumina şi înţelepciunea moralei sale, renunţând la prejudecăţi, intenţia Sa este de a ne învăţa cum să ne guvernăm singuri şi de a restabili libertatea şi egalitatea între oameni. Orice om capabil să găsească Lumina Interioară în sufletul său nu devine el egalul lui lisus, Omul-Rege ?” – se întreabă, retoric, Adam Weishaupt.
Cunoscut ca ideolog şi revoluţionar dornic să părăsească stadiul speculaţiilor anticlericale şi antiabsolutiste ale Illuminati pentru a le incarna într-o acţiune destinată să modifice ordinea religioasă şi politică a Vechiului Regim, Weishaupt susţine ideea unor revoluţii care să alunge monarhiile europene şi să diminueze influenţa Bisericii în societate. „Cu această singură idee noi trebuie să distrugem totul, cât mai mult şi cât mai repede posibil” şi „să- strângem de gât pe ultimul preot cu intestinele ultimului rege”, cerea Weishaupt. Cu alte cuvinte, instaurarea unui sistem social şi politic apropiat de ideile comunismului.
Pentru el, Illuminati din Bavaria erau cei luminaţi, adică cei ce au primit lumina adevărului.
Atunci când a fondat Ordinul, Weishaupt nu era mason, de aceea preluase ca model de organizare al acestuia Ordinul Iezuiţilor: o structură ierarhică condusă de General, în persoana sa, impunând membrilor o disciplină de fier faţă de opiniile Generalului şi păstrarea strictă a secretului activităţilor. 13 familii dintre cele mai bogate, mai puternice şi mai influente din lume se aflau la baza societăţii. Illuminati sunt organizaţi în 13 grade, cele 13 trepte ale piramidei masonice.
De la iezuiţi au preluat şi sistemul de a spiona şi a face rapoarte periodice. Pentru a-şi atinge scopul anunţat, Weishaupt decide infiltrarea membrilor săi în rândurile Francmasoneriei. El însuşi devine mason, în 1777. La 16 iulie 1782, cu ocazia Congresului francmasonilor de la Wilhelmsbad, din Germania, Illuminati din Bavaria fuzionează cu lojile engleze şi franceze… Contele de Virieu, unul dintre masonii participanţi, întrebat de un prieten despre cele hotărâte acolo, a răspuns: „Nu pot să ti le împărtăşesc. Pot numai să-ti spun că este mult mai grav decât crezi. Conspirafia care s-a pus aici în mişcare este atât de perfect organizată, încât nu există nici o scăpare pentru monarhie şi biserică”.
Weishaupt reuşeşte să atragă în rândurile Illuminati pe cele mai iscusite şi mai inteligente personaje din sfera finanţelor, industrie, învăţământ şi literatură. Dacă în 1783 Ordinul număra aproape 600 de membri, în 1784 numărul lor atinge cifra de 3000. Iar începând din 1786, iluminaţi din Bavaria se găsesc reprezentaţi în majoritatea lojilor masonice din provinciile Germaniei, Austria, Ungaria, Anglia, Scoţia, Polonia, Franţa, Belgia, Elveţia, Italia, Olanda, Spania, Suedia, Rusia, Irlanda, Africa şi America.
Printre membrii săi notabili sunt de reţinut: ducele de Orleans, ducele Ernst Augustus de Saxonia-Weimar-CoburgGotha, prinţul Carol de Hessen-Kassel, filosoful Herder, Ecaterina a Il-a a Rusiei, ducele Ferdinand de Brunswick, poetul J. W. Goethe, Christian al Vll-lea al Danemarcei, Gustav al Il-lea al Suediei şi prinţul Poniatowski al Poloniei. Era permisă şi chiar cerută: folosirea oricărui mijloc, de la corupţie, şantaj, mituire, sex, până la bani, pentru ca Ordinul să poată controla aceste persoane care ocupau înalte poziţii sociale. Adam Weishaupt scrie mult şi îşi pune pe hârtie planul: o revoluţie care ar trebui să pornească din Franţa şi să cuprindă întreaga Europă. Trimite apoi scrisoarea, prin curieri, masonilor ce aderaseră şi la ideile Illuminati, printre ei numărându-se şi Robespierre. Dar, deplasându-se călare de la Frankfurt spre Paris, unul dintre mesagerii săi este lovit de trăsnet în timpul unei furtuni, în tolba acestuia autorităţile bavareze descoperă documente compromiţătoare la adresa ordinii sociale şi politice; drept urmare, pe 11 octombrie 1785, principele bavarez ordonă o percheziţie la domiciliul asistentului lui Weishaupt. Aşa sunt descoperite planurile ce prevedeau răsturnarea monarhiilor şi instaurarea „noii ordini mondiale”. Ordinul Illuminati din Bavaria este scos în afara legii, iar activitatea lui interzisă.
Principele bavarez dispune totodată publicarea documentelor găsite pentru a preveni casele regale şi celelalte guverne europene. Printre documentele făcute publice atunci de către poliţia bavareză, cel mai îngrijorător a fost probabil un text tipărit de către Henri Coston în lucrarea „Conjuraţia Illuminati”:
„Primul secret privind felul în care se poate manipula societatea este supremaţia asupra opiniei publice. Prin aceasta se poate semăna între oameni atâta dezbinare, îndoială şi păreri contradictorii, încât ei să nu se mai poată descurca în zăpăceala colectivă şi să fie convinşi că nu pot avea o părere personală. Trebuie dezlănţuite pasiuni în rândul maselor şi răspândite scrieri murdare şi lipsite de spiritualitate. Menirea presei este să dovedească neputinfa ne-Illuminati în domeniul treburilor publice şi în cel religios.
Al doilea secret constă în punerea în mişcare a tututor slăbiciunilor şi defectelor omeneşti, patimi şi greşeli, până ce oamenii nu se vor mai putea înfelege între ei. Trebuie combătută tăria personalităţii; nimic nu este mai periculos pentru noi ca aceasta. Dacă această calitate este dublată şi de putere spirituală creativă, atunci ne poate dăuna mai mult decât milioane de oameni la un loc.
Prin invidie, ură, discordie şi război, prin foamete, lipsuri şi molime, toate popoarele vor fi atât de slăbite, încât nu vor şti cum să iasă din impas, decât dacă se supun voinfei noastre, a iluminaţi.
Un stat epuizat de prefaceri sau conflicte interne va fi, în orice caz, o pradă uşoară pentru noi.
Vom obişnui popoarele să ia aparenţele drept monedă adevărată, să se mulţumească cu superficialităti, să alerge numai după plăceri, să se epuizeze căutând mereu ceva nou, pentru ca, în final, să asculte de noi, iluminaţi. Iar noi vom răsplăti masele cu venituri adecvate pentru supunerea lor. Prin degradarea morală a societăţii, oamenii vor pierde credinţa în Dumnezeu.
Prelucrate prin scrieri şi comunicări directe, prin discursuri şi discutii, masele vor fi educate în spiritul nostru, al Illuminati. Prin şarlatanii şi vorbe goale, oamenii trebuie sustraşi, ca să nu poată gândi cu mintea lor. Oratorii politici instruiri de iluminaţi trebuie să bată atâta monedă pe conceptele de libertate şi democraţie, încât oamenii să fie dezgustaţi de discursuri de orice nuanţă politică ar fi ele. Ideologia Illuminati însă trebuie să le fie inoculată necontenit. Masele sunt oarbe, nesocotite şi lipsite de spirit critic, deoarece nu au ce căuta în treburile statului. Ele sunt stăpânite făcându-li-se dreptatea cuvenită, dar extrem de sever şi cu brutalitate. Dominaţia mondială se obţine numai pe căi ocolite, prin subminarea selectivă a libertăţilor, prin legi şi ordine date electoratului, prin presă, educaţie şi învăţământ, dar mai ales prin stricta ţinere în secret a activităţilor noastre. Guvernele trebuie hărţuite pană când, de dragul liniştii, să fie dispuse să cedeze puterea. Vom aţâţa în Europa contradicţii individuale şi naţionale, rasiale şi religioase, astfel ca statele să nu mai găsească punţi de înţelegere între ele.
Nici un stat creştin nu va primi sprijin adevărat din partea noastră, a Illuminati.
Fiecare resort în stat să aibă o funcţie importantă şi bine definită, astfel ca, prin provocarea de perturbări într-unul din ele, să poată fi stagnat întregul sistem statal.
Preşedinţii de stat vor fi aleşi de noi, din rândul celor ce ne dau ascultare.
Fiecare trebuie să aibă câte un punct negru, vulnerabil, în trecut, pentru a putea exercita presiuni asupra lor, spre a da legilor sensul dorit de noi şi pentru a putea modifica constituţiile.
Acordându-i preşedintelui drepturi depline, ca şi dreptul de a declara război, vom căpăta influenţă asupra armatei. Pe aceia din guvern care nu au fost recrutaţi de noi, îi vom invita politicos să primească alte însărcinări, misiuni onorifice, spre a-i abate de la treburile statului. Vom corupe înalţii funcţionari ca să sporească datoriile externe ale statului, spre a deveni sclavii datornici ai băncilor noastre. Vom declanşa crize economice prin speculaţii la bursă, pentru a distruge puterea monedei. Moneda trebuie sa fie atotstăpânitoare în industrie şi comerţ. Societatea spre care tindem va fi alcătuită, în afară de noi, dintr-o mână de milionari ce depind de noi, din poliţie şi soldaţi, iar în rest, din cetăfeni lipsiţi de avere. Prin introducerea dreptului de vot general şi individual vom instaura supremaţia absolută a maselor. Prin propagarea dreptului de a dispune de sine însuşi al fiecărui individ vom diminua importanţa familiei şi valoarea ei educativă. Printr-o educaţie bazată pe principii false şi ideologii mincinoase vom face ca tineretul să fie indus în eroare, uşor de condus şi depravat. Prin toate metodele expuse, naţiunile vor fi silite să cedeze Iluminaţi dominaţia lumii.
Noul guvern mondial va trebui să apară drept patronul si binefăcătorul popoarelor.
Dacă un popor se opune, trebuie mobilizaţi vecinii şi instigaţi la acţiune armată.”
Citind aceste rânduri, politicienii vremii şi reprezentanţii caselor regale au considerat că „totul este un mit”. Totuşi, în februarie 1786, lui Weishaupt i se ridică titlul de profesor de către Universitate, iar el trece frontiera la Regensburg, stabilindu-se, înainte de a pleca spre Franţa, la ducele de Saxonia-Gotha, membru al Ordinului interzis în Bavaria. Din 1785, Ordinul Illuminati devine activ şi în America, o dată cu apariţia Lojii Columbia stabilită la New York. Printre membrii săi se numără guvernatorul DeWitt Clinton, Horace (politician şi editor al New York Daily Tribune), Clinton Roosevelt (strămoş al lui Franklin D. Roosevelt), care scrie o carte cu titlul „Ştiinţa guvernării bazată pe Legea Naturii” şi în care afirmă: „Constituţia Statelor Unite este precum supapa unui vas. Ea a fost făcută în pripă, pentru a se putea elibera de steagul Angliei; cu siguranţă trebuie revizuită”. După un an, Illuminati deschid o a doua lojă în Portsmouth, Virginia, din care face parte şi Thomas Jefferson, ambasador la acea dată al Statelor Unite în Franţa, în diferite oraşe din cele 13 colonii americane îşi încep activitatea alte 14 loji.
„Tocmai primesc ştiri din Paris. Sunt ştiri uimitoare şi îngrijorătoare. Tulburările au ajuns la culme.
Nu se poate prevedea cum se vor termina toate acestea”, îi scrie din Corsica, pe 15 iulie 1789, Napoleon Bonaparte unchiului său, arhidiaconul Lucien. O lună mai târziu, acesta se destăinuie fratelui său Joseph: „îţi scriu această scrisoare înconjurat de răpăit de tobe, de zăngănit de arme, de sânge, în oraş, plebea sprijinită de o mulţime de tâlhari străini veniţi aici şi puşi pe jaf s-a apucat, de duminică seara, să dărâme corpurile de clădire în care sunt cazaţi fermierii, au jefuit vama şi mai multe case”.
Revoluţia franceză începuse. În 1789, Thomas Jefferson, ambasadorul SUA, califică evenimentele de la Paris drept „o revoluţie atât de frumoasă” şi îşi exprimă speranţa că ea „va mătura lumea”, în acest timp, pe 19 iulie, David Pappin, rectorul Universităţii Harvard, îi avertiza pe tinerii absolvenţi de „influenţa Illuminati în politicile americane şi religie”… Peste 300000 de morţi şi execuţia regelui Ludovic al XVI-lea şi a familiei sale au fost preţul plătit pentru stabilitatea noii Republici Franceze, în august 1792, când steagul tricolor înlocuieşte steagul roşu al revoluţiei, sloganul „Libertate, Egalitate, Fraternitate !” anunţă un nou drum al istoriei omenirii. Pământul Europei, dar şi cel care-l înconjoară, va fi răscolit, în numele acestui mesaj, de acum încolo pentru multe decenii, de războaie, ură, asasinate, boli, sărăcie, foamete.
Abatele Augustin Barruel, patriot francez, iezuit şi mason, consideră că Ordinul iluminaţi trăieşte în clandestinitate, iar membrii acestuia au reuşit lovitura din Franţa, având drept punct culminant regimul de teroare al dictaturii’ iacobinilor. Prima etapă a planului lor !
De acum încolo toate, revoluţiile vor avea la origine conspiraţii de acelaşi tip.
Intelectualii germani au întâmpinat favorabil Revoluţia franceză, la începuturile sale.
Filosoful Immanuel Kant o considera ca un efort admirabil de suprimare a bunului-plac şi instituire a suveranităţii legii. La Hamburg, data de 14 iulie va fi sărbătorită, iar la Paris, mulţi germani aflaţi acolo au fraternizat cu revoluţionarii. S-au constituit grupuri de „iacobini”, partizani ai egalităţii politice şi sociale…
Thomas Jefferson, mason şi membru al Lojii Illuminati din Virginia, afirmă, pe 8 mai 1793, că „rămâne etern ataşat Pjmcipiilor Revoluţiei franceze.” El sprijină infiltrarea Illuminati in lojile masonice din Noua Anglie. Alexander Hamilton declarase, cu numai un an înainte, pe 26 mai 1792, că Jefferson a participat direct la declanşarea revoluţiei, cât timp s-a aflat la Paris. În scurt timp, Illuminati devin o ameninţare pentru societatea americană şi Washington împreună cu Adams fac lobby în Congres pentru „protecţia Statelor Unite în faţa expansiunii conspiraţiei iacobinilor francezi, ai căror agenţi ocupă locuri şi în guvern”.
Demersul lor nu are succes. Thomas Jefferson neagă public aceste acuzaţii şi ameninţări şi îl descrie pe Weishaupt ca un „filantrop entuziast”…
„Instituţiile bancare sunt mai periculoase pentru libertăţile noastre decât o armată străină”, considera Thomas Jefferson, opunându-se împreună cu Benjamin Franklin ideii unei bănci centrale sub control privat. În final, preşedintele George Washington se lasă convins de argumentele lui Hamilton şi First National Bank of the United States este deschisă în 1791, cu drept de funcţionare în baza unui contract pe douăzeci ani. Chiar dacă se numeşte Bancă a Statelor Unite, ea este o instituţie privată care nu aparţine guvernului american, ci acţionarilor, persoane fizice sau bănci private. Denumirea ei caută să inducă opiniei publice ideea că proprietarul ar fi statul american…
Piramida Illuminati are 13 etaje. 13 este un număr simbolic utilizat de majoritatea societăţilor iniţiatice, a se vedea religioase. Este vorba de 12 apostoli, discipoli sau constelaţii la care se adaugă un element, lisus, Pitagora, Moise şi cele 12 triburi din Israel etc. Anul de la baza piramidei în cifre romane este 1776, anul în care Ordinul Illuminati din Bavaria este creat de către Adam Weishaupt, dar şi anul Declaraţiei de independenţă a Statelor Unite ale Americii.
IN GOD WE TRUST ! Este înscris în centrul bancnotei, ca o blasfemie la adresa lui Dumnezeu, deoarece în Biblie se spune că „nimeni nu poate adora banul şi pe Dumnezeu în acelaşi timp”.
Considerându-i pe francmasoni la originea concepţiei bancnotei de un dolar, ochiul din vârful piramidei simbolizează privirea marelui Arhitect al Universului. Alţii îl interpreteză drept simbol al existenţei şi nevoii de Lucifer, purtătorul de lumină în concepţia Illuminati. Semnul a fost folosit pe biletul dolarului american doar câţiva ani, fiind apoi abandonat. Din 1935 el va reveni pe bancnota americană, din dispoziţia preşedintelui Franklin Delano Roosevelt, francmason.
Contrar a ceea ce putem gândi ştiind că Rothschild este evreu, hexagrama sau crucea lui David este un vechi simbol babilonian, care va fi luat mai târziu (după Moise) de către poporul evreu, probabil după deportarea în Babilon, Este mai curând un semn ocult, puternic prezent în iconografia Francmasoneriei. Se constată geometria perfectă care există în interiorul acestui cerc şi, dacă studiem literele din vârful crucii lui David, se obţine cuvântul MASON…
„Când banii unui guvern depind de bănci, băncile şi nu şefii de guvern controlează societatea”, constata Napoleon Bonaparte. Prin intermediul băncii lui Rothschild de la Londra s-a derulat finanţarea operaţiunilor militare ale ducelui de fellington, ceea ce aduce acesteia, într-un timp scurt, un profit de 400%…
In anul 1859, un anume Albert Pike devine şeful Francmasoneriei americane şi-şi stabileşte sediul la Templul Cunoaşterii în Washington, la o distanţă de 13 blocuri nord de Casa Albă, în linie dreaptă cu marele obelisc masonic şi cu monumentul lui Washington. Albert Pike vorbeşte curent 16 limbi, este licenţiat al Universităţii Harvard, cunoaşte perfect cabala (doctrina bazată pe interpretarea ebraică ezoterică şi simbolică a Vechiului Testament). Din 1865, când Andrew Johnson devine preşedinte al Statelor Unite, generalul de Drigadă şi erou al Războiului civil, mason de Rit scoţian, Suveran Mare Comandor al Consiliului Suprem din „harlestown, Albert Pike are uşile deschise la Casa Albă.
Simbolul francmasonic este plasat pe frontispiciul Casei Mbe, şi, începând din acest moment, Francmasoneria va fi în prima linie a vieţii politice americane.
Până la fceputul războiului rece (aproximativ 1953), America va fi condusă, timp de 44 de ani, de preşedinţi francmasoni. SUA sunt astfel, mai mult sau mai puţin, creaţia Francmasoneriei.
Pe 22 ianuarie 1870, Albert Pike publică un Plan secret accesibil numai celor din Illuminati de cucerire a lumii si instalarea unei Noi Ordini Mondiale cu ajutorul a trei războaie. Planul reclamă necesitatea instituirii haosului pentru a putea răsturna vechea ordine mondială, dominată, în opinia autorului, de „iudeo-creştini”. Conform Planului lui Pike, primul război mondial e necesar pentru ca Ordinul Illuminati din Bavaria să obţină controlul direct asupra Rusiei ţariste pentru dominare a lumii şi de distrugere a creştinătăţii.
„Conducătorii evrei ai lumii”, se arată în lucrare, organizează căderea monarhiilor creştine din Germania şi ruinarea aristocraţiei ruse şi se pregătesc pentru a guverna lumea şi a-i reduce pe
ne-evrei la starea de sclavi; iar intensificarea înarmărilor şi întărirea forţelor de poliţie ar fi mijloacele esenţiale pentru realizarea dezideratelor stabilite, în cadrul acestui „complot”, francmasonii sunt prezentaţi ca nişte marionete manipulate de evrei…Drept urmare, în 1882, Marea Britanie ocupă „provizoriu” Egiptul şi-şi instalează trupele pe malurile Canalului de Suez. „Protocoalele înţelepţilor Sionului” se vor dovedi, în timp, un fals fabricat în Franţa de către poliţia ţaristă, pentru a justifica pogromurile şi hărţuirea comunităţilor evreieşti din Rusia ‘acelor timpuri.
Al doilea război mondial urma să fie declanşat prin manipularea unor divergenţe de opinii între naţionaliştii germani şi sioniştii angajaţi politic. Rusia îşi va extinde zona de influenţă, iar conflictul va facilita crearea statului Israel în Palestina. La 11 ani de la apariţia previziunilor demonice ale lui Albert Pike, mai precis în 1881, Theodor Herzl înfiinţează în Rusia, la Odesa, Mişcarea sionistă, organizaţie politică şi religioasă născută din iniţiativa unor rabini, ce prevede înapoierea evreilor în Sion, adică în Palestina…
Al treilea război mondial va fi pus la cale pe baza disensiunilor pe care Illuminati Albert Pike consideră că o religie universală ar trebui să impună o dată cu această „nouă ordine a haosului”, adorarea Lui Dumnezeu care nu poate fi controlat nemaifiind acceptabilă. Aceasta trebuie să aibă ca fundament Natura, iar omul ă fie divinizat ca un Dumnezeu. In opinia lui Pike, totul este permis: „Fă ceea ce vrei este Legea;
nu există lege mai mare decât ceea ce vrei”.
Războiul de secesiune se încheia prin abolirea sclaviei şi recunoaşterea dreptului de vot pentru populaţia de culoare, decizii care au provocat furia albilor din Sud.
Împreună cui câţiva ofiţeri, Albert Pike înfiinţează, pe 6 mai 1866, Ku Klu Klan, organizaţie destinată terorizării negrilor. Oameni respectabili în viaţa cotidiană şi chiar notabilităţi se transformau peste noapte în „cavaleri” ai ordinului sub conducerea „magicianului imperial”, înveşmântaţi în alb din cap până-n picioare, cu tunici largi şi coifuri mari cu măşti care să le ascundă faţa, sub stindardul unor cruci imense, si sechestrau persoanele de culoare şi le biciuiau; bărbaţii erai castraţi, iar femeile gravide înjunghiate în pântece, victimele fiind apoi arse de vii sau împuşcate în cap…’’