Autor: DAN DIACONU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 146

[…] Germania e în recesiune de mai mult timp, doar că n-o recunoaște. Fără capacități coloniale, nemții au avut o abordare mai pragmatică a economiei: s-au bazat pe sursele energetice ieftine pentru a pune pe picioare mașinăria manufacturieră a Germaniei. Totul a funcționat brici cât timp în vârful Germaniei s-au aflat oameni care-au pus în balanță și interesul propriu. După aducerea forțată la putere a nulității de acum, americanii au reușit să dea lovitura de grație, transformând Germania într-o formă fără fond. Picajul economic actual al Germaniei are însă o caracteristică: e ireversibil. Știu că par afirmații hazardate, dar veți vedea imediat că am dreptate. 

Motorul economic al Germaniei a fost, la nivel de vârf, industria auto, iar la nivel de bază cea chimică. Cele două industrii s-au îmbinat într-o construcție armonioasă care a împins Germania spre primele poziții ale clasamentului economic mondial. Ambele industrii aveau însă la bază energia ieftină. De aceea, conectarea la „priza rusească” s-a constituit pentru nemți în cea mai bună perioadă economică a țării. Doar că ocupanții au avut alte planuri. De zeci de ani, mișcarea ecologistă din Germania – finanțată aproape integral de SUA – a făcut presiuni pentru renunțarea la „procesele economice cu consum intensiv energetic”. Dacă pe vremea lui Merkel s-a trasat o graniță extrem de clară […] după instaurarea slugii Scholtz (dublată de nulitatea Ursula cocoțată la vârful Comisiei Europene), industriei germane i s-a pus o dinamită la fundație. Nu doar renunțarea la sursele energetice ieftine pe care și le procura din Rusia, dar și politicile intensiv ecologice au transformat Germania într-o țară cu o relevanță economică din ce în ce mai redusă. 

Ceea ce însă trebuie să vedeți este oglindirea în China a politicilor aberante europene. Așa cum, la prima „tentativă verde” a Europei, China efectiv a distrus industria verde germană – cea care spera să profite din extinderea inițiativei la nivel european – acum, la cea de-a doua, China profită într-un mod exponențial. Industria mașinilor electrice chinezești este numărul 1 mondial din toate punctele de vedere. Nemții sunt efectiv depășiți tehnologic, iar relevanța lor pe piața auto se apropie de un sfârșit mai mult decât previzibil. Nu știu dacă mai țineți minte de „viitorul verde prin hidrogen”, politica pe care UE o scotea în față pentru înlocuirea „definitivă” a hidrocarburilor rusești. Am asistat uluit la lansarea de către chinezi a primului tren cu hidrogen. Asta în timp ce-n Europa, politica hidrogenului se transformă într-o demență întrucât idioții de pe Continent vor să amestece hidrogenul cu gazul natural și să-l pompeze în rețelele publice. O asemenea idioțenie nici măcar repetenții de pe vremuri n-ar fi putut să gândească, iar exploziile pe care le veți vedea în viitorul apropiat n-ar trebui să vă mire.  

Toate acestea ne arată clar că Europa în general și Germania în special se bazează pe o abordare efectiv amatoricească a fenomenului economic. Astfel, orice decizie care e menită a îmbunătăți ceva se transformă aici într-un dezastru care pârjolește. De ce se întâmplă așa? Pentru că în Europa se iau decizii influențate de interesele americane, peticite cu aberații ideologice locale, în timp ce în China deciziile se iau coerent, pe baza relevanței economice. 

Să vă dau exemplul automobilului electric. Chinezii au avut tot interesul să-l introduce, deoarece mega-orașele lor ajunseseră sufocante, cu o atmosferă formată din otrăvuri. După ce au rezolvat problema poluării industriale aveau tot interesul să rezolve și problema poluării casnice, astfel încât impunerea automobilului electric le-a venit ca o mănușă. Doar că nu au adoptat-o prostește! În prima fază și-au îmbunătățit infrastructura electrică a orașelor. Astfel, introducerea automobilelor electrice nu a avut un impact asupra serviciilor oferite industriei și zonei rezidențiale. Spre deosebire de chinezi, europenii au adoptat haotic politicile de „trecere la verde” și astfel au parte de perturbări serioase în zona consumului electric, asta în timp ce nu găsesc bani pentru îmbunătățirea infrastructurii electrice. În ceea ce privește hidrogenul, chinezii au un interes aparte în dezvoltarea tehnologiilor de transport pe acest gaz deoarece hidrogenul este un produs necesar mega-industriei lor petrochimice. Astfel, au scalat, în vederea eficientizării producția de hidrogen, și surplusul pe care-l au trebuie să-l consume cumva. Europa însă vrea să construiască facilități speciale de producere a hidrogenului doar pentru transporturi, fapt care va introduce o altă inutilitate în ecuație. SINOPEC, cel mai mare producător de hidrogen la nivel mondial, și-a scalat producția pentru a face față necesarului său tot mai mare în zona rafinării petrolului. Astfel, scalarea a fost necesară în primul rând serviciilor de rafinare și a condus la un surplus. Dezvoltarea transportului pe hidrogen se bazează fix pe aceste surplusuri care, din punct de vedere tehnic, sunt practic gratuite. De ce la chinezi e relevantă și la europeni nu? Pentru că SINOPEC își acoperă costurile de producțuie a hidrogenului din rafinarea de petrol, astfel încât pentru ei e o sursă ieftină, în timp ce pentru europeni costul e de nesusținut. Nu degeaba vă descriu aceste fenomene, ci pentru a înțelege ceea ce se petrece în societățile epuizate. Practic, elemente care la concurenții lor în ascensiune se integrează armonios în procesul economic, la ei pur și simplu nu funcționează. Puteți privi din acest punct de vedere și diferențele care existau între economiile socialiste ale Estului Europei și cele capitaliste ale Occidentului.

Acum situația s-a inversat. Ascensiunea Chinei și a economiilor BRICS are ca efect dezastre în lanț în Occident. Spuneam ieri pe contul meu de Telegram că acum BRICS controlează peste 80% din producția mondială de hidrocarburi. Este deja o forță colosală. Nu e de mirare motivul pentru care Macron ar fi vrut să participe la Summitul BRICS. BRICS nu înseamnă o adunare de popoare ostile Americii, ci o altă abordare a cooperării între națiuni. Testul suprem trecut de actualul summit a fost cel al extinderii. Puțini știu că SUA a făcut teribile concesii Indiei pentru a o determina să se opună extinderii. Indienii, așa cum îi știe toată lumea, au luat banii de la americani și au făcut tot cum îi îndemna interesul, dându-le cu flit bideniștilor. Dar cum, nu e India „viermele” strecurat de americani în BRICS, țara găsită să producă ieftin pentru Occident ca înlocuitor al Chinei? Asta e o prostie nemaivăzută. 

Interesul Indiei e în BRICS, culmea!, tocmai din această cauză! Pe măsură ce-și crește nivelul de trai, China nu mai poate să fie „producătorul ieftin al omenirii”. De altfel, se și vede în orientarea economică a țării. Xi Jinping a stabilit ca strategie economică abandonarea domeniilor cu marjă mică de profit, în favoarea tehnologiilor înalte și a serviciilor cu valoare mare adăugată. Astfel, hălci întregi ale actualei industrii chineze vor fi ori automatizate, ori externalizate. Cine are interesul de a prelua sectoarele pe care le vor externaliza chinezii? Nu cumva India? Iată cum ar trebui să priviți procesul.

Pe măsură ce timpul trece, veți vedea tot mai multe exemple de incongruențe economice în lumea veche oglindite de procese de succes în noua lume a Estului și Sudului. De ce se întâmplă așa? Pentru că astfel au decurs evenimentele mereu în istorie!

Sursă: Trenduri economice

Titlul original: „Cum se vede lumea?” (extras)