Autor: SORIN UNGUREANU

Articol apărut în CERTITUDINNEA Nr. 211

Mulți români privesc perioada otomană ca pe un secol de întuneric, dar adevărul istoric, privit la rece, ne arată o realitate izbitoare: fără influența Porții, astăzi nu am mai fi vorbit limba română și, cel mai probabil, granița Rusiei ar fi fost pe Carpați. Dacă scoatem Imperiul Otoman din ecuație, echilibrul de forțe s-ar fi prăbușit, iar noi am fi fost „înghițiți” de poftele expansioniste ale imperiilor vecine care nu doreau autonomie, ci asimilare totală.

 Bariera împotriva „Rusificării”

​Fără otomani, Principatele Române ar fi devenit gubernii rusești cu mult înainte de secolul al XIX-lea. Imperiul Rus nu se mulțumea cu un tribut; el dorea teritoriu, limbă și control absolut.

​În timp ce otomanii ne-au lăsat să ne guvernăm singuri (cu legile și boierii noștri), Rusia ar fi impus administrația de la Sankt Petersburg.

​Uită-te la Basarabia: în doar 100 de ani de ocupație rusă, limba și identitatea au fost aproape strivite. Sub otomani, în 400 de ani, Muntenia și Moldova și-au păstrat intacte structura statală și limba latină.

O cetate a Ortodoxiei sub protecție neașteptată

​Este greu de acceptat, dar „Semiluna” a fost cea care a protejat Biserica Ortodoxă de presiunile uriașe ale Catolicismului imperial de la Vest.

​Habsburgii nu doreau doar pământ, ci și suflete. Dacă am fi fost sub Viena, presiunea pentru catolicizare ar fi fost constantă, iar identitatea noastră ortodoxă s-ar fi fragmentat.

​Otomanii, fiind musulmani, nu au avut niciun interes să ne schimbe religia. Pentru ei, eram „Poporul Cărții” care trebuia să-și plătească taxele, nu să-și schimbe rugăciunile. Astfel, mănăstirile noastre au rămas în picioare când în alte părți ale Europei se dărâmau.

Singura cale către „Europa” de azi

​Sună ironic, nu-i așa? Dar tocmai statutul de stat autonom sub suzeranitate otomană ne-a permis să facem Unirea de la 1859.

​Dacă am fi fost o provincie austriacă sau rusă, marile puteri europene (Franța, Anglia) nu ar fi putut niciodată să intervină pentru a ne ajuta să devenim independenți.

​Pentru că eram „sub turci”, Europa a putut să spună: „Lăsați-i pe români să se unească, ca să creeze un stat tampon!” Fără acest context geopolitic creat de otomani, România Modernă nu ar fi avut fereastra de oportunitate să se nască.

Moștenirea care ne face unici

​Astăzi, ne place să ne considerăm „latini”, dar spiritul nostru primitor, bucătăria savuroasă și acea capacitate de a „ne descurca” în orice situație sunt daruri ale conviețuirii cu Orientul. Fără această influență, am fi fost poate un popor slav mai rigid sau o provincie germanică ștearsă.

Concluzia care doare, dar eliberează

​Nu trebuie să „iubim” Imperiul Otoman, dar trebuie să-i recunoaștem rolul de rău necesar. Otomanii au fost singurii care ne-au oferit „spațiul de respirație” în care am putut să rămânem români.

Bătălia de la Rovine (1395)

​În timp ce alte imperii voiau să ne mănânce cu totul (limbă, pământ și suflet), otomanii s-au mulțumit cu „chiria”. Datorită acestui pragmatism, noi am supraviețuit ca stat, ne-am păstrat latinitatea și am putut, în final, să alegem drumul spre Europa. Fără ei, astăzi „România” ar fi fost doar o regiune de la periferia Federației Ruse.

​Istoria nu se judecă cu patimă, ci cu hartă în față. Otomanii ne-au păstrat locul la masă, chiar dacă am plătit scump pentru el.

Sursă: Facebook