5. Restituirea vechii prăzi… in integrum

5.8b. Rechizitoriul lui Hâciu

Autor: IOAN ROȘCA

Articol apărut în CERTITUDINEA, în numerele 131 și 132

Cel mai complet/cumplit răboj al cotropirii economice a Romaniei de către evrei este lucrarea din 1943 a lui Anastase Hâciu: „Evreii în Țările Româneşti”, prefaţată de Simion Mehedinţi. Autorul- aromân – cîştigase premiului Năsturel pentru un alt studiu monumental, publicat în 1936 („AROMÂNII: Comerţ, Industrie, Arte, Expansiune, Civilizaţie”);  care trebuie neaparat semnalat/consultat, pentru că ne indică o motivaţie specifică/particulară a strădaniei: aromânii cuceriseră poziţii economice importante în Ţările Româneşti (ca şi în restul balcanilor/imperiului otoman) şi s-au simţit ameninţaţi (detronaţi) de valul de cucerire economică evreiască, căruia românii înjugaţi de mai vechii lor stăpîni nu i-au putut opune rezistenţă suficientă. Dar tocmai această postură partizană, care nu provine din resentimentele etnice/rasiale ale unui românism neaoş/pur (ca şi în cazul acuzatorilor din alte ţări ai evreilor năvălitori) arată miza/ motivaţia pragmatică/ economică a confruntării – fapt camuflat de propaganda anti-antisemitită.

    Nu-i aşa ca nu aţi auzit de acest „profesoraş” din Rîmnicu Sărat, care a  lucrat mai temeinic ca academia română (unde, de altfel, astfel de personaje incomode nu au – metodic – cum pătrunde)? Deşi contribuţia lui Hâciu, fie ea şi criticabilă, este uriaşă… nu a fost să fie remarcat, căci nu a trecut prin sita puterii care cerne cultura. Nici măcar cum a murit aromânul acesta  românist nu se ştie…. Eu nu am putut afla dacă a scăpat de temniţele comuniste.

    Ce arată Hâciu în cele 632 de pagini e prea dens/bogat pentru o rezumare (aici); dar, pentru cei în temă, se poate intui conţinutul din sumarul cărţii:

   „Partea I. De la primele infiltrări până la cucerirea Moldovei [orice concluzii fiind false dacă nu pleacă de la studiul evoluţiei situaţiei,  pe scara epocilor precedente]

CAP. I Perioada dacică şi daco-romană

CAP. II Perioada  evului  mediu  până la  1500

CAP. III Epoca  apariţiei  cămătarilor şi a aşezărilor sporadice […].

CAP. IV Perioada  primelor  aşezări de  evrei leşeşti  şi ruşi ca orândari şi  arendaşi (Sec. XVII până la Fanarioţi) […].  

CAP. V Epoca  fanariotă  până  la  stabilirea consulatelor  (1782) […].  

CAP. VI Perioada  atotputerniciei  consulatelor până  la  tratatul  dela  Adrianopol (1782  –1829) […].  

CAP. VII Perioada  regulamentului  organic […].  

PARTEA II. Perioada agitaţiilor evreeşti şi a unei  invazii  nestavilite  (1856-1918) [Segment fenomenologic fără de care nu se înţelge nimic din framîntarea interbelică, sau mai exact… se înţelege ce vor măsluitorii istoriei]

CAP.  I. Evreii în comerţ, în finanţe şi în industrie . 1. Evreii tind să acapareze total comerţul mare, cel mărunt şi cel de import-export. 2. Evreii în agricultură ca agricultori şi arendaşi organizaţi în vaste trusturi. 3. Cârciuma evreiască, camăta, instituţii bancare, finanţe.

CAP. II. Meşteşuguri şi industrie […].

CAP. III. Evreii sunt o naţiune aparte. 1. Organizarea Evreilor ca naţiune aparte la noi. 2. Presa şi literatura evreiască adhoc. 3. Şcoala evreiască şi Evrei în învăţământul românesc. 4. Agitaţii evreeşti şi reacţiuni naţionale. 5. Lupta împotriva aşezării noastre constituţionale. 6. Lupta împotriva Legiuirilor noastre. 7. Publicaţii evreeşti, A. I. U. şi activitatea lor calomnioasă. 8. Vizite ale misionarilor evrei şi evreo-fili.

CAP. IV. Reacţiunea: Ţara îşi înjghebează structura economică şi financiară.

CAP. V. Comerţul şi industria naţionalilor şi a streinilor creştini.

CAP. VI. Noua înfăţişare a provinciilor româneşti.

„PARTEA III. Atotputernicia iudaica in viaţa noastra naţionala (1918-1940)

CAP. I. Invazia in viaţa noastră economică.

    [Capitol bazat pe tabele cu date din surse accesibile atunci, din care extrag aici o explicaţie…] :

„Primul pas ce trebuie făcut, însă, este să stabilim numericeşte etnicitatea firmelor înscrise în registrele Camerelor de Comerţ şi de Industrie din ţară, centralizate în ziua de 22 Iulie 1938, la U. C. C. I. din Bucureşti. Ne servim, în acest scop, de o hartă a , firmelor întocmită de distinsul economist G. Exarhu, cu precizarea:  „datele din acest tablou reprezintă numere, dar nu şi valoarea firmei [] valoarea unei singure firme evreeşti reprezintă valoarea a câteva sute, ba a câtorva mii de firme româneşti la un loc”[…].

    „1. Comerţul mărunt, cel mare engros, cel de import-export []:

„Acest comerţ mic – după natura lui şi după provincii – este în majoritate zdrobitoare în mâni străine şi evreeşti […]. Din 174.786 cârciume răspândite peste tot întinsul ţării, 114.712 aparţin Evreilor [] Acelaş lucru putem spune şi de comerţul alimentar [,] comerţul de vinuri – engros şi de export, [] este în întregime evreesc. Tot marele şi bogatul comerţ de cereale şi fructe – mere, prune şi nuci – toată mişcarea comercială a Basarabiei, este condusă de o asociaţie vastă evreiască [] Comerţul de manufactură, galanterie şi de blănuri; cel de mărunţiţuri, de aţe şi lânuri; comerţul de fierărie, de articole technice şi electro-technice; comerţul de cereale şi furaje, cel de cherestea şi lemne, de librărie şi colportaj, chioşcuri şi anticării, etc. în majoritate zdrobitoare, este stăpânit de Evrei şi în parte de minoritari şi paşaportari […]. Acest gen de comerţ – comisionul – a fost preferat de Evrei şi, cu dârzenie, au reuşit să-1 monopolizeze. Este cel mai rentabil şi fără nici un risc şi, prin el, au intrat în legături temeinice cu comerţul şi industria Apusului. Prin el, au avut şi monopolul de desfacere al unor articole anumite şi a fost primul pas spre a lor îmbogăţire. Monopolul reprezentanţelor cu străinătatea le-a reuşit []. Răsfoind „Anuarul reprezentanţelor de comerţ din Bucureşti” pe 1938, am numărat cca 450 reprezentanţe, dintre cari de-abia 48 par creştine. [] Se vede, din tablou, că, în exportul de materiale de construcţie, cu deosebire, ca şi în acela al lemnului – adică al cherestelei – nu însemnăm aproape nimica, precum nici străinii nu însemnează nimica, fiindcă tot acest export se face numai prin Evrei, cari deţin, de asemenea, în proporţie îngrijorătoare, şi industria lemnului […]. Rămâi înmărmurit când analizezi, punct cu punct, toată această tragedie a avutului naţional, care se strecoară, prin mâini evreeşti, peste hotarele ţării.[]Faptul că Evreii deţin comerţul de engros a fost şi acesta unul din factorii cari au împiedicat pe autochtoni, lipsiţi de credite şi de capitaluri proprii, să se poată ridica sau cel puţin menţine pe aceiaşi poziţie”.

    2. Meşteşuguri şi industria mijlocie. [Concluziile datelor redate în tabele]:

„Evreii, proaspăt descălecând din ţările vecine şi cunoscând sau nu vre-o meserie, se introduceau în bresle, ajutaţi de consuli şi de alte mijloace convingătoare şi, în curând, au reuşit să sufoce pe băştinaşi, înlăturându-i cu totul[]. Actualmente, Evreii se ocupă cu toate meşteşugurile, natural, cele mai uşoare, curate şi rentabile […]. Toată industria mijlocie, atât de rentabilă şi apărată ca şi cea mare de tarife protecţioniste şi prohibiţioniste, este, în majoritate zdrobitoare, în mâini- evreeşti []. Industria noastră casnică, atât de înfloritoare altădată, a început şi ea să dispară, strivită şi sabotată de marele trust al textilelor […]”.

    3. Industria mare […]” [Concluziile datelor redate în tabele]:

                        1. Ind. textilă. „Marele industriaş N. Rizescu-Brăneşti ne dă câteva indicaţii îndeajuns de preţioase. Anume : a) Toată industria textilă în ţara noastră a fost pornită de Români şi dusă – cu cinste, cu curaj şi multe jertfe –  până în 1906, când străinii capitalişti sau aventurieri, adulmecând de departe marile avantagii şi câştiguri, au început a se băga în ea […]. Ardealul şi Banatul stă, în proporţie de ‘70%, în mâini săseşti, şvăbeşti şi germane – restul aproape în mâini evreeşti. Moldova, Bucovina şi Basarabia, ca şi aproape tot Bucureştiul, este în mâinile Evreilor şi Armenilor. Capitaluri mari străine, deasemenea, o guvernează []. Trei mari firme: S. Fildermann, Izvoranu şi Singer de la Bacău, stăpânesc această industrie […]. Peste tot cuprinsul acestei vaste industrii, Românii etnici contau, până în 1940, de-abia cu 10%, Armenii cu 40% şi Evreii cu 50%”.

                        2. Ind. Alimentară. „Cele 15 fabrici de zahăr – din cele mai vechi în acest domeniu – sunt străine şi organizate în trust […]. Fabricarea spirtului agricol este, exclusiv, în mâini străine. În 1937, activau 172 fabrici de spirt []. Din aceste 172 fabrici, 96 sunt evreeşti, 60 în alte mâini străine şi de-abia 15 româneşti, cari, toate 15 la un loc, nu preţuesc, ca personal şi capital, cât una singură a lui Neumann dela Arad, de pildă []. Industria uleiurilor vegetale este complect înstrăinată […].  Marea industrie a laptelui şi a produselor lactice este cu totul străină […]. Fabricaţiunea coniacurilor şi a lichiorurilor, a vinurilor şi şampaniei este în mâini străine şi evreeşti. Toată această industrie în Bucovina şi Basarabia era evreiască, precum şi aproape în toate celelalte provincii, dacă socotim emblemele şi societăţile anonime sub cari se ascundeau numai ei. Aci, tot la Evrei, erau izvoarele de otrăvuri ce le desfăceau prin cârciumari cari, la rândul lor, le difuzau mulţimilor dela ţară şi de prin oraşe, difuzând moarte, mizerie şi nebunie peste tot”.

                        3. Ind. pielăriei şi a tăbăcăriei. „A fost, nu de mult, o industrie monopol a Românilor […]. Acum găsim, cu greutate, vre-o 39 de firme româneşti, circa 22 nemţeşti şi alte două creştine – rămânând, probabil, restul de peste 80 evreeşti şi evreo-maghiare. Toată industria Moldovei, a Basarabiei şi Bucovinei este, putem spune cu siguranţă, în mâini evreeşti []. În toate sectoarele acestei industrii, activează 31 societăţi anonime şi 13 societăţi în nume colectiv […]”. 

                        4. Exploatarea sălbatecă a pădurilor şi industria lemnului, fabrici, de cherestea, de hârtie şi mobile, etc.) „[…] Aceste 276 fabrici de cherestea particulare se repartizează: 25 la Nemţi, pe cât a fost posibilă identificarea, 59 la Români – cu aceiaşi îngăduinţă şi 192 la Evrei. Aceştia exploatează marile masive şi centre industriale din Bucovina cu 60 unităţi din 106; cele din Transilvania cu 96 din 238; din Basarabia cu 13 din 19; în Moldova, au numai 16 din 59 […]. Toate aceste societăţi sunt aproape în întregime străine sau controlate de capital străino-evreu. Judeţele cele mai bogate în fabrici evreeşti: jud. Ciuc cu 66 din 72; Trei Scaune cu 30 din 32; Braşov cu 15 din 22; cele bucovinene cu 82 din 106; jud. Bacău cu 14 din 21; Neamţ cu 15 din 24; Baia cu toate 5; Ismail cu 9 din 10; Prahova cu 5 din 9; Arad şi Bihor cu 13 din 19 […]. Masivele noastre nepreţuite au continuat a fi surpate de săcurea necruţătoare a exploatatorilor de păduri -străini şi Evrei, lucrând în cont personal sau organizaţi în societăţi, bucurându-se şi de credite largi, favoruri de cari nu s’au bucurat nici statul sau particularii, nici moşnenii sau composesoratele []. Vom urmări, în cele ce urmează, pe câţiva din gangsterii cari n’au făcut industrie forestieră, ci pustiire şi distrugere de paradisuri pământeşti […]”.

                        5. Industria -petrolului) „[…] Nu cunoaştem cu preciziune capacitatea capitalului evreesc băgat în aceste întreprinderi de exploatare şi speculare a marilor bogăţii petrolifere […]. Statul şi-a dat tot avutul şi frumosul venit rezultat din redevenţe ca să se creeze soc. evreiască „Redevenţa” – una din marile fortăreţe iudaice, cum o numea istoricul N. Iorga […]”.  

                        6. Industria metalurgică) „[…] Răsfoind, cu răbdare, Indicatorul industriei, constatăm – cu emoţie şi îngrijorare – cum se înşiră 600 întreprinderi, dintre cari de-abia 41 după rezonanţa fonetică româneşt,i şi 52 nemţeşti – toate celelalte, sute şi sute, cu rezonanţă semtică sau evreo-maghiară şi peste 530 societăţi anonime sau în nume colectiv []. Cam toată această industrie este patronată şi controlată de străini şi de Evrei. În fruntea acestora, stă Max Auschnitt […]”.

                        7. Industria sticlăriei şi a ceramicei.) „Singură fabrica de sticlărie, geamuri şi becuri „Putna” a lui Fischer Friedrich însumeaza 20.442.000 investiţii şi 592 lucrători […]. Fabricarea cimentului este explotată de 9  societăţi  anonime [] iar produsele de ciment de 9 societăţi anonime şi de 9 întreprinderi individuale, printre cari un român[…]”.

                        8. Industria extractivă a metalelor preţioase). „[…] Nu există date ofici1e asupra investiţiilor în această mare industrie, totuşi, din datele întreprinderilor, ele ar atinge cifra de 1.500 milioane şi nu există, de asemenea, date asupra participării etnice la capitalul angajat în această ramură de producţie […]”.  

                        9. Industria chimică şi cea electrotechnică. „[…] Numai distileria de lemn dela Dărmăneşti este a lui Ştirbey. Toate celelalte sunt, în majoritate zdrobitoare, în mâini străine. În distileriile de ţiţei şi asfalt toate întreprinderile – cu excepţia uneia – sunt străine, 39 societăţi anonime şi în comandită şi alte 8 individuale […]. Industria parfumeriei şi a cosmeticelor este, iarăşi, în mâini străine. Iată câteva, cari, toate, sunt evreeşti: [] Şi industria articolelor farmaceutice urmează acelaş destin []. Industria încălţămintei de cauciuc este privilegiul Evreilor Brănişteanu, Fainsilber sau Bachis. Întreprindeiile „Mioara”  sunt organizate şi conduse de paşaportarii Mindlin, Nord Samuely şi alţii – sunt un ghetto, spune un cronicar, unde lucrători şi lucrătoare, veniţi dela ţară, îşi varsă plămânii şi îşi săcătuesc trufia şi vigoarea lor de acasă […]”.

 4. Carteluri, sindicate şi trusturi

„[…] Sindicatul proprietarilor agricoli din România, referindu-se la problema protecţiei vamale a industriei – 80% evreiască, cu 80% personal evreesc – spune că, dela 1925/1926,  când s’au desfiinţat preţurile maximale, a căpătat prin lege dreptul de a vinde foarte scump []. În anul 1939, au funcţionat în toată ţara 2261 societăţi anonime cu un capital de 49.922.298.000 lei […].

Intr’un limbaj mai puţin solemn, le-am putea numi bande de speculare a nevoilor obşteşti, şnapanerii organizate ca să cumpere cu preţuri derizorii produsele ţărăneşti şi munca şi obida muncitorului, ca, pe urmă, să vândă pe preţuri uluitoare produsele lor, deşi au beneficiat de tarife vamale protecţioniste, de contingentarea sau de prohibirea articolelor concurente la import şi de toate înlesnirile de transport şi de taxare []. Astfel, în domeniul alimentar, 129 fabrici sunt angrenate în 10 carteluri []. În domeniul industriei chimice, în 18 carteluri 59 fabrici […]. Aşa, de o pildă trustul cimentului – [] are ca reprezentant general pe evreul P. Pauly, personalul de conducere compus numai din Evrei şi străini, iar peste 85% din beneficii trec peste graniţe []. De decenii lungi, lupta s’a dus, la noi, contra trustului zahărului, fără a fi înregistrat însă vre-un succes []. Aceiaşi luptă s’a dus şi împotriva trustului hârtiei []. Trustul geamurilor – care loveşte şi în Moţii noştri, şi în lumea consumatoare – cu un expart înfloritor, mai ales în Palestina şi Turcia, este cu totul în mâini evreeşti, cu cele 6 fabrici cartelate []. Toată industria chimică stă sub stăpânirea a 18 carteluri []. Toată industria şi desfacerea petrolului este dominată de două trusturi […], o societate evreiască S. A. R. P. I. A., sub atotputernicia grupului Ira Verner, Solomon şi alţi 20 mari capitalişti evrei cari speculează hrana populaţiei sărace […]. Preţurile la alimentele obişnuite – ouă, lapte, unt, brânză, zarzavaturi, etc, sunt dictate de intermediarii evrei cari exercită, prin sate, un monopol de acaparare şi speculează, deopotrivă, pe producător, consumator şi detailist […]. Industria alcoolului număra 172 fabrici, dintre cari 60 străine, 15 româneşti şi 95 evreeşti. Industria de cherestea, ca şi aceea a tipografiei şi editurii, încăpuseră în mâini evreeşti şi, de aci, tirania presei şi a cărţii evreeşti – precum s’a spus la locul cuvenit – difuzată prin librăria şi colportajul monopolizate de Evrei. La acestea, se adaogă monopolul teatrului şi al criticii literare, al filmului şi cinematografului, al tuturor agenţiilor de publicitate, trustul biurourilor de copiat acte, al fotografiei şi fotocopiei. Comerţul de import-export este stăpânit de Evrei, cari deţin şi reprezentanţele, şi comisionul […]. În păienjenişul acesta ţesut de străini şi Evrei, bietul negustor, industriaş şi consumator român era o muscă imobilizată şi la dispoziţia marelui maestru al speculei care este Evreul []. Evreii erau în ajun de a monopoliza industria hotelurilor în capitală []. Toată industria şi comerţul de manufactură şi galanterie, de mărunţişuri şi altele sunt cartelate []. Industria transporturilor încăpuse şi ea pe mâini evreeşti. Majoritatea concesiunilor pe şoselele  principale şi judeţene erau monopol străin şi evreesc […]. A doua „fortăreaţă”  era o bancă evreiască în faliment, căreia i s’a concesionat monopolul desfacerii produselor C. A. M. cu agenţi evrei cari au împanzit ţara în lung şi în lat cu familiile lor, găsindu-şi şi alte îndeletniciri aducătoare de câştiguri şi comandă pe Români în subordine, până în cel mai îndepărtat sat al României. Este vorba de „Discom”  al băncii Marmorosch Blank.  Am spus în altă parte că industria ceaprăzăriei şi croitoria militară este exploatată de 13 case evreeşti şi 3 româneşti [].

    Pentru ca specularea nevoilor unei ţări întregi să le reuşească, Evreii au întrebuinţat mai multe metode. Înainte de toate au organizat acapararea produselor ţărăneşti şi a materiilor prime pe preţuri cât mai scăzute. După împrejurări, cu tact şi cinism, organizau lipsa pe piaţă a acestora şi a produselor manufacturate. Şi, în al treilea rând sau concomitent, coruperea a tot ce le-ar putea sta în cale – prin mituire – en gros sau en detail şi prin introducerea în consiliile de administrţie a oamenilor cu influenţă în cercurile înalte – aşa numiţii şabăsgoimi ai economiei naţionale […]. Marea finanţa şi marea industrie s’au coalizat  întru  aservirea unui  întreg popor […].

Un alt publicist, neînfricat în lupta contra dezrobirii economice, a găsit în 1936, la 1700 întreprinderi evreeşti şi străine mai importante, 5.930 politiciani cuibăriţi, toată fauna politică – foşti primi miniştri, miniştri, parlamentari, foşti prefecţi şi şefi de cabinet, din toate partidele, cari primeau, ca jetoane, tantieme şi lefuri, o sumă exprimată prin 1.215.000.000 lei – preţul trădării   intereselor naţionale şi a îngenunchiării demnităţii româneşti. La 390 mari instituţii financiare, comerciale şi industriale din Bucureşti, unde erau băgaţi, în 1936, 865 membri dintre personalităţile politice, s’au plătit 675.000.000 – câte 800.000 anual în medie. Aportul acestora era simplu – toţi patronau şi încurajau loviturile Evreilor sau le asigurau tarife vamale după comandă şi dorinţă sau îndreptau, masiv şi numai spre ei, furniturile statului. Şi aşa s’a ajuns – încheie dl. I. Rădulescu – între 1920 încoace, la cele 90-100 miliarde stoarse de Evrei de pe spinarea noastră şi la acapararea tuturor pulsaţiilor de activitate ale economiei naţionale. Unii, mai simandicoşi, făceau parte din 3-7 consilii. Numai după moartea unuia din aceştia se poate vedea din câte anume consilii făcea parte. Eu am numărat la unul din aceştia nu mai puţin ca 23. Aceasta în stil mare. Dar acapararea produselor ţărăneşti se face peste tot întinsul ţării unde mişună agenţii sau chiar membrii cartelaţi. Fiecare sector este alcătuit din cel puţin satele unei plăşi şi în fiecare sat s’au stabilit cei cari cumpără produsele sătenilor […]. Trusurturie sau cartelele locale dictau preţurile după cum îi lăsa inima []. Din acest dezechilibru între scumpetea excesivă a produselor manufacturate şi eftinătatea ridicolă a celor agricole, a rezultat un dezechilibru social care se manifestă prin o sărăcie desăvârşită a claselor munucitoare şi prin îmbogăţire fantastică a claselor parazitare […]. Neînfricatul publicist Pamfil Şeicaru a analizat veniturile industriei de uleiu extras din floarea soarelui. Ţăranii producători, în număr de 200.000, realizează, după cele 18.000 vagoane, 720 mii lei, din care sumă câştigă de-abia 200 mii, ceeace revine de fiecare plugar câte 1000 lei. În schimb, cei 100 industriaşi, „o impresionantă defilare de nume evreeşti”, beneficiază fiecare câte 12.500.000 lei, sau toţi la un loc, 1.250.000.000.  Sau, în procente: ţăranul câştigă 2% iar beneficiarii muncii plugarului român „colecţia haldeică” de la pag. 442 a Indicatorului industriei româneşti – 120%.  Am redat în altă parte cum aceşti misiţi şi gansteri ai acaparării au colecţionat, numai într’un an, între 7-800.000 pielicele de astrahan cu câte 50 lei bucata, realizând, din vânzarea lor în America, aproape 1 miliard lei. Prof. Agricola Oardaş, într’un articol din „Universul”, ne desene cu competenţă şi sugestiv, cum aceşti mişiţi săcătuiau pe preţuri de nimica toate bogăţiile Moldovei şi ale Basarabiei, aşezaţi prin târguri şi târguşoare unde ţăranii îşi desfăceau produsele muncii lor []. Evreii aceştia arvuneau încă din iarnă toate produsele ţăranilor, cari lăsau în prăvăliile evreeşti tot preţul vânzărilor. „Dacă am privi – spune acelaş profesor – pe o hartă, poziţia acestor târguşoare, vom aprecia calculata lor aşezare la drumurile de mare circulaţie, la punctele de intersecţie a acestor drumuri, la punctele prin care neapărat trebuiau să se scurgă produsele ţărăneşti. În aceste târguşoare, se colecta lână, brânză, pieile şi pielicelele, fructele, cerealele, etc. şi se formau partizile pentru casele mari de export sau pentru consumul oraşelor însemnate […]. Şi reacţiunea nu venea de nicăeri. Fiindcă nu este un atac violent care să ne îndârjească. Aici este o roadere înceată, este o putere corosivă care face – ca picătura care găureşte piatra – din ce în ce mai mult loc pentru alţii, din ce în ce mai puţin loc pentru noi. Aşa spunea N.’Iorga la congresul Ligii Culturale din Nov. 1937.”

„CAP. II. Invazia in viaţa etico-biologică şi spirituală

[De aici voi opri extracţia citatelor conclusive de pe marginea tabelelor expresive – foarte utile pentru cine vrea să înţeleagă procedurile colaterale de cotropire sistematică a unui teritoriu de către un grup sudat]

a) Invazia Evreilor în domeniul mijloacelor de educare a poporului:

1.Evreii în învăţământul românesc. 2. Presa evreiască. 3. De la literatura eminesciană la pornografie. 4. Edituri, tipografii, librării, colportaj. 5. Fabricarea de icoane, cărţi bisericeşti, etc. 6. Lupta împotriva bisericii naţionale şi pe alte căi. 7. Organizaţiile evreeşti oculte.

b) În funcţiunile ce privesc apărarea etico-biologică a rasei noastre: 1. Medicina. 2. Farmacia. 3. Ingineria şi arhitectura. 4. Avocatura.

c) Evreii în faţa justiţiei”

„CAP. III. Finanţele, politica creditului şi venitul naţional pe grupe etnice

[Segment al economiei ce stă la temelia tuturor celelalte].

a) Instituţii de credit :

    (1. Bănci şi funcţiunea C. S. B.) „Spre finele secolului XIX, camăta evreiască distrusese clasa boierească, căreia ultima lovitură i-a dat-o legea exproprierii. După întregirea   hotarelor,  aceiaşi camătă avea de îndeplinit o a doua misiune distrugerea clasei ţărăneşti şi a celei mijlocii. Inginerul N. Arcadi stabilea că, dintr- un capital bancar de 9.400 mii lei, Românii au deţinut de abea 1.400 mii – 14%, iar Evreii 6300 mii – 67% […].

„[…] S’a venit cu decretul de revizuire a cetăţeniei, în virtutea căruia au fost daţi afară toţi vânzătorii din magazine cari învăţaseră să răsfoiască registrele şi ţineau la o parte pe tinerii titraţi români. Din 3623 contabili revizuibili, 2143 erau evrei”

    (2. Bursa de efecte şi de mărfuri) „Bursa se deschide la ordinul lor şi se închide de asemenea. Nimica nu mişcă fără o dispoziţie evreiască. Scrisurile şi acţiunile, rentele şi toate devizele, valuta naţională, urcă sau coboară după voia lor şi după interesele lor . […] Evreii distrug economia naţională prin lovituri de bursă. Alături de bursa oficială, operează bursa neagră instalată în fiecare colţ de stradă, la fiecare masă de cafenea, la orice tarabă […].  

Bursa este stăpânită de ei. Ea numără 142 mijlocitori, dintre cari 3 Români şi 139 Evrei —scria Virginio Gayda în Giornale d’Italia din Ian. 1938. Din 11 agenţii oficiale în 1940, 5 erau româneşti. Iar din 118 remizieri – cari mânuiau şi devizele -108 erau Evrei […]”

Bursa de cereale din Brăila (ca şi cele din Constanţa şi Galaţi) […].  Remizierii sunt : 15 Evrei şi 2 Greci – cei mai mulţi paşaportari. Casele de export fiind toate evreeşti, Românii lucrează numai prin interpuşi evrei […]”.

    (3. Muntele de pietate) […] „speculat de nenumăratele prăvălii jidoveşti cari încercuiau nemilos această casă numită de ajutor”

    (4. Banca de credit a meseriaşilor) „Rămâne închisă oricărei speculaţii evreşti. întemeiată în 1938”

    (5. Credite funciare) […] Evreii  n’au   contribuit  cu  nici  o cărămidă la   constituirea  acestor  societăţi  cari  au  apărat   dârz   proprietatea rurală  şi  orăşenească  de  înstrăinare  în  mâini mai ales evreeşti, în schimb ei au beneficiat larg de binefacerile acestora. Şi aceasta pe două căi : au speculat scrisurile ipotecare oridecâteori au găsit de cuviinţă şi au speculat, înscriindu-se ca hipotecaţi […]. Nu ştim ce valoare au atins hipotecile proprietăţii   evreeşti la, amândouă   creditele   urbane — nici la cel rural”[…].

    (6. Cooperative româneşti, minoritare şi evreeşti)„ S’a admis, iarăşi, ca multe instituţii să lucreze cu intermediari evrei […]. Cooperativele curat evreeşti au urmărit un scop şi l-au şi atins întocmai […]. Finanţarea lor s’a făcut mai intens cu sprijinul patrimonial al marilor societăţi pan-evreeşti: A. J. R. F. şi J. C. A.  În 1930 existau, la noi, 98 unităţi de credit mărunt prin sate şi oraşe, populate în bună parte de Evrei […]. Numai prin aceste cooperative, coloniile evreeşti din Soroca şi Bălţi monopolizau industrializarea floarei soarelui prelucrată în întregime în fabricile lor de uleiu […] . Şi, astfel, Evreii cooperatori şi colonişti cari ştiau ce vor, în unire cu negustorii speculatori, au organizat magistral jaful şi au reuşit să iudaizeze sută în sută Basarabia ”

b) Politica de credit 

    (1. C. E. C.- Casa Naţională de Economii şi cecuri poştale) […].         

(2. Societatea Naţională de Credit Industrial — S. N. C. I.) […]  „Societatea şi-a îndreptat, şi de la această dată, atenţia spre unităţile industriale puse în mişcare, de capital, energie şi suflet românesc.”

    (3. Reescontul B. N. R.) „Mana cerească, reescontul în aur scump şi milioane grele, ploua din belşug şi adăpa industria, în mare parte parazitară, evreo-străină, comerţul de speculă galiţian, băncile cămătarilor evrei, cărora le creştea puterile ca să ne robească cât mai mult […].  Bucuria guvernanţilor era nespusă atunci când descăleca câte un venetic din Galiţia sau din Apus ca să întemeieze o întreprindere şi era încărcat cu toate onorurile şi privilegiile […]: noi am rămas muncitori în fabrici şi în uzine; noi am scormonit cărbunele şi aurul din mine ; noi am fost portarii şi curierii marilor instituţii evreeşti; noi am încheiat ambalajele la mărfurile exportate; noi am muncit pământul sau am doborât codrii mânaţi cu biciul Evreului, devenit a tot puternic în viaţa economică, dictator în pedagogia naţională, în cabinetele miniştrilor şi în activitatea parlamentului. Să ne servim de câteva date ale B. N. R., ca să-i judecăm activitatea în lumina lor. Timp de cinci ani – datele le luăm dintr’un articol  de ‘ziar al lui Vion – Românii: meseriaşi, mici industriaşi, lucrători şi funcţionari particulari, au avut credite de 88.070.000 lei, iar minoritarii 557.810.000 lei. În procente: Românii 28.40%, minoritari 71.60% […]. Servindu-ne de termeni întrebuinţaţi de Horia Suciu, vom avea, pentru fiecare Român – agricultor sau meseriaş – un reescont de 217 lei, iar pentru fiecare industriaş şi comerciant câte 11.803 lei. Cu alte cuvinte avem raportul de 54 Români la un minoritar şi ceva Români.” […].  

c) Venitul naţional repartizat pe categorii etnice.

,,Vai, ce ţară frumoasă şi bogată avem!”Dar este o deşartă iluzie. Fiindcă ţie, prea naivule călător, nu-ţi aparţine mai nimica! […]. Evreii şi străinii s’au îmbogăţit peste măsură şi fără măsură au sărăcit Românii […]. Regimul de libertate dezmăţată şi lipsa unor legi draconice contra cametei a adus prejudicii mari creditului şi ne-ar fi dus la o prăbuşire dacă nu se intervenea prin legea de lichidare a datoriilor din 1934 […]. Alte instituţii cari i-au ajutat să ne stăpânească au fost: regimul devizelor şi cel monetar, pe cari le-au mânuit aşa cum au dorit; regimul contingentării şi tot regimul importului şi exportului […].  

1. În toată ţara, au funcţionat, până în 1938, 174.876 cârciume, dintre cari au aparţinut Evreilor 114.712 […]. După dr. I. Rădulescu, Evreii ar deţine, în marea industrie, capitaluri, pornind dela 27% în petrol şi derivate şi atingând 68 % în industria chimică. Comerţul de bani exercitat de toate băncile mari şi mici din România, între 1926/30, a înregistrat […] beneficii  brute de 26.200.000.000 la o dobândă de 24% şi s’au repartizat: la Români, 7.650.000.000  şi la Evrei  18.550.000.000 […]. Beneficiul realizat din comerţ este de 35.809.000.000 lei, repartizat: la Români 2869, la străinii 2725 şi la Evrei 30106 milioane lei. Comerţul de cereale este în întregime evreesc. După unele statistici, din 1624 negustori de cereale, 449-25% sunt Români şi 1175 Evrei şi puţini creştini – 75% […].  Din mari exportatori de cereale, vite, păsări, etc. în număr de 562, 57 sunt Români şi 505 Evrei şi străini […]. Comerţul de medicamente – în care Evreii reprezintă 110 întreprinderi, adică   98%  – s’a   soldat, în 1937, cu un beneficiu de 2.000.000.000 lei. Câştigurile înregistrate în 1936 de industria naţională au fost de 18.214.000.000 lei şi s’au repartizat: la Români, 3.117 mii.; la minoritari, 2.225 mii, la străini – 3.489 mii, iar la Evrei, 9.383 mii […] ”.

    ,,Capitalul învestit în industria textilă este de cca. 12 miliarde […]. Românii participă cu 7% […] Comerţul de import-export este exercitat aproape sută în sută de Evrei şi străini […]. Prin exportul efectuat de străini şi Evreii, au rămas în străinătate, pe 1919-940, contravalori în sumă de 53.753.950.000 – adică în medie anuală circa 2.380.000.000 lei,  La cari se adaogă devizele ieşite prin contrabandă şi încuiate în safe-urile băncilor străine, etc.[…]. Furniturile de stat, judeţ şi comună constituie unul din izvoarele de bogăţie cele mai de seamă. Acestea i-au atras dintotdeauna cu un farmec iresiztibil pe Evrei. Servindu-se de cel mai convingător argument – mituirea: ei erau acasă la ei oriunde şi le-au acaparat aproape sută în sută. Toate nevoile armatei le-au satisfăcut numai ei […]. Concesionarea anumitor bogăţii şi funcţiuni publice […]  au fost izvoari nesecate de înavuţire a  Evreilor. Un  exemplu:  dintr’o furnitură de medicamente, în 1936, în valoare de lei 1.716 milioane, Evreii au căpătat o cotă de 1648 milioane –  adică 96% […]”. 

,,10. Să încheiăm, acum, acest capitol, fixând venitul naţional pe categorii etnice. Pe perioada 1927/936, s’a înregistrat o circulaţie totală a veniturilor de 1548 miliarde lei. Raportat pe naţionalităţi avem aceste raporturi: 429 mld. sau 28.30% au revenit Românilor, 197 mld. sau 12.70% minoritarilor, 36 mld. sau 1.18% străinilor şi 889 mld. sau 57.20 % Evreilor […]. Pe câtă vreme, în 1927, Evreii au băgat în buzunar 99 mld., iar Românii 75, în 1932, Evreii au câştigat 80 faţă de 27 pentru Români în 1936, ating 101 mld., iar Românii de-abia 34 la venitul total de 161 mld. Este […] vorba numai de venituri declarate, nu şi de cele dosite. Dacă ne servim de datele Institutului Central de Statistică pentru anul 1930, vom avea aceste raporturi: 756.600. Evrei câştigă, în 1936, 101 mld. lei, ceeace revine de fiecare cap de Evreu un câştig anual de lei 133.600 lei, pe câtă vreme 13.000.000 Români câştigă de-abia 34 mld, ceea ce revine de fiecare cap  de Român – creator de ţară şi de toate valorile – 26.000 lei anual […]. Toate aceste beneficii fantastice înregistrate de puterea iudaică au fost realizate prin comerţ, industrie şi manipularea banului – toate munci parazitare – fără să fi lovit măcar odată cu sapa în pământ sau cu securea în bradul secular, fără să fi vâslit pluta pe Bistriţa sau să fi scormonit cu mâna cărbunele din mină […]. Şi, ca să încheiam, vom vorbi despre alte trei instituţii cari au ajutat pe Evrei, mai mult ca pe oricare altul, la câştigarea celor mai frumoase poziţii în viaţa noastră naţională: societăţile anonime şi cartelările – întregite de una a treia, de cozile de topor puse în serviciul străinilor: „şabăsgoimii” lui O.  Goga sau „xenodulii” lui N. Iorga […]. În anul 1938, erau în fiinţă în toată ţara 1.160 societăţi anonime, înregistrând un capital social de 35.842.303.000 lei […]. Astfel, ne-au stăpânit, cu acţiunea la purtător. I. Al.-Brătescu-Voineşti, vorbind de societatea anonimă, spunea că ea este o rezultantă necesară a nevoii Evreilor de a ascunde adevărul […]. Tot ei au născocit trusturile şi cartelările pentru menţinerea preţurilor urcate […]. Şi afacerile acestea şi altele au transformat Bucureştii, dela războiu încoace, într’o imensă şi confuză havră jidovească […]”.

 „CAP. IV. Ultima înfăţişare a centrelor noastre de rezistenţă”

[În care sînt redate statistici demografice reflectînd cotropirea oraşelor de către evrei, avansînd dinspre nord către sud].

1. Moldova. („Moldova este de mult pierdută. Toată mişcriea economică pulsează prin Evrei şi pentru bunăstarea acestora. Botoşanii – oraş cu 60 sinagogi şi 17 biserici… Dorohoiul s’a iudaizat demult. Valea Bistriţei, cu toate ale ei bogăţii, a încăput, de când lemnul a căpătat valoare, pe mâini evreeşti. Baia numără 33 sinagogi şi 2 biserici. La Fălticeni şi Roman, ei sunt stapâni absoluţi. Ţinutul Bacăului, cu toate bunurile ţărăneşti şi întreprinderile economice, este sub călcâiu evreesc. Sufletul oraşului este Evreul […]. Moineştii – Noua Palestina în inima Moldovei – tot şi toate sunt ale lor, bogăţii şi suflet şi corpul populaţiei. Bârladul, altădată un târg românesc de mare valoare, este şi el pierdut. Tecuciul, transformat – cum îl descrie un cronicar – într’un nou Tel-Aviv, de când mai ales cu revărsările din Rusia bolşevică, când satele se umpluseră de Jidani, este stăpânit, până la complectă sufocare, de  Evrei […]. Tot comerţul de vinuri, toate bogăţiile podgoriilor noastre sunt speculate de misiţi evrei – la Focşani, Odobeşti, Panciu, etc. Aceiaşi tragedie este la Huşi şi Vaslui. Un cronicar din zilele noastre, vorbind despre Iaşi, […] spune că e un imens ghetto”.

2. Basarabia. („ţară complect iudaizată. Dacă luăm în considerare numai fisionomia demografică a oraşelor, unde proporţia evreiască oscilează între 52% la Bălţi şi 78% la Soroca […]. Totul este străin: administraţie, medicină şi farmacie, avocatură, comerţ de tot felul – mare şi mic, industrie, finanţe şi credit; totul este un imens ghetto – specula neînfrânată […]. Toată industria alimentară de uleiuri vegetale, […] toată viticultura şi, ajutat de un sindicat de tâlhari, fixa preţurile vinului şi a ajuns să-şi plaseze în Palestina averi de zeci de milioane; tot comerţul făţiş sau clandestin de pielcele de astrahan; toată presa şi librăria, tot creditul, toată contrabanda sunt ale lor […].  Viaţa spirituală este sub imperiul spiritului iudaic”.

3. Bucovina. „ ţară de mult iudaizată […]. Evreii stăpânesc, astăzi, viaţa spirituală sub imperiul spiritului iudaic şi controlează toată viaţa economia a provinciei […]. Produsele animale şi cele industriale, aproape sută în sută dirijate de ei […]Toată industria lemnului este stăpânită de ei şi toate pădurile particulare şi ale Fondului bisericesc sunt jăcmănite de ei – numai în judeţele Câmpulung, Rădăuţi şi Suceava posedă 45 fabrici de cherestea […]”. 

4. Maramureş.„O ţară care nu mai este a noastră […]. Evreul a fost atras numai de partea practică a lucrurilor şi, deşi oaspeţi proaspeţi şi nepoftiţi, s’au revărsat în valuri mari din Galiţia şi, în scurt timp, au cucerit o ţară, mai ales după războiul din 1914 […]. Prin înşelăciuni, camătă şi cârciume numeorase, exploatând toate slăbiciunile bieţilor Români, Evreii şi societăţile evreeşti au ajuns să stăpânească pădurile compesorale  prin comploturi puse la cale încă din 1877 şi ajutaţi de cozi de topor […]. Şi, în felul acesta, au pierdut 60 de munţi şi au rămas numai cu doi […]. O altă metodă de a-şi înstrăina sau hipoteca moşiile era şi propaganda de expatriere în America, în locurile vacante rămânând ei stăpâni […]. Alte două mari plăgi sunt camăta şi contrabanda […].”

5. Ardeal, Crişana şi Banatul. […] „Deznaţionalizarea a început cu o furie nestăpânită odată cu încheierea pactului dualist […].  Ceea ce a făcut ca, în decurs de câteva decenii, să se schimbe radical înfăţişarea centrelor din Ardeal şi Banat, în folosul Ungurilor şi Evreilor […].  Toate centrele mari şi târgurile pe linia Blaj-Cluj-Oradea sunt şi ele pe cale de complectă iudaizare […]. Evreii şi Ungurii s’au infiltrat în Ţara Crişanei, prin colonizări, târziu în sec. XIX. Astăzi, la Oradea, se află 46.111 Evrei, alături de 25.434 străini şi 17.273 Români. Ţinuturile Sălajul, Oraşului şi al Moţilor sunt sub căclciu jidovesc. În Careii Mari, toate întreprinderile sunt jidoveşti. Comerţ, industrie, bancă şi personal sută în sută în Arad sunt străine. Baronul Neumann, jidov înobilat de Unguri contra unei sume considerabile, deţine un întreg trust de fabrici. Situaţia Oaşului – pereche în mizerie cu Maramureşul – şi a ţinutului Moţilor este obiect de tragedie antică […]. Evrei ghiftuiţi de toate bunurile pământeşti, evrei stăpânind prin cârciumă şi camătă, prin mituiri şi toate nelegiuirile – aşa se prezintă ţara Moţilor […].

La 74 exportatori de cereale la Timişoara, întâlnim 1 Român […]. Toate aceste case sunt în proporţie ele 90% evreeşti.”

6. Muntenia-Bucureşti, Oltenia şi Dobrogea. „Tendinţele Evreilor au rost, dela Unire încoace, cucerirea integrală a capitalei ţării sub raport economic şi spiritual. Şi, pe urmă, provinciile îngenuchiau şi ele […]. În Buzău, 90% din comerţ în plin centru este jidovesc. Nu mai există nici un angrosist român de manufactură […]. La Rm-Sărat, manufactură şi galanterie, comerţ de pielărie şi încălţăminte, de vinuri, de cherestea şi de cereale – aproape sută în sută, este evreesc […]. Ploeştii este, mai mult ca ori care altul, încăput pe mâini străine cu firme însemnând capitaluri considerabile, multe din ele de miliarde, ceeace înseamnă o totală asfixiere a elementului autochton, cu prăvălioare de mâna a treia […] . În Bucureşti, odată cu întregirea hotarelor, năvala este nestăvilită şi, zi de zi, se scurg în valuri, de peste tot cuprinsul ţării şi din toate colţurile lumii […]. Cu drept cuvânt, observă un cronicar, numai Evreii din Bucureşti fac, ca număr, cât toţi Evreii din Palestina la un loc […].  Calea Victoriei, Lipscani şi calea Griviţei au devenit cetăţi ale finanţei şi puterii jidoveşti.”

7. Porturile noastre dunărene şi maritime. „[…] Din cele expuse în perioada anterioară, reamintim că, încă dela 1899, portul Galaţi număra 679 firme evreeşti – adică 42.50 % […] Astăzi […] numărul firmelor […] sunt 44% evreeşti faţă de 41 % româneşti, iar volumul afacerilor este infim faţă de acela al Evreilor […]. La exportul colosal de cereale al Brăilei, Românii participă cu un singur cerealist. Marele contingent de cerealişti greci de altădată s’a redus numai la câţiva – restul sunt străini şi Evrei. Armatorii şi mijlocitorii oficiali sunt terorizaţi de Evrei, cari au monopolizat toată piaţa navalului […]. Trecem la Constanţa […]. Şi aici, elementul românesc este înghesuit la periferia vieţii economice […]. Plaga mare a Constanţei este invazia iudaică din ce în ce mai accentuată şi îndrăzneala fără frâu a paşaportarilor […]. Să nu se creadă, totuşi, că tot importul şi exportul se reduce numai la traficul prin aceste trei porturi. Mare parte din acesta are loc şi prin alte puncte de frontieră – oficiale sau clandestine –  unde stăpânesc tot Evreii”.

8. Paradisuri cari ni se fură. „[…] Înstrăinarea şi evreizarea celor mai frumoase colţuri ale ţării noastre, […] cu izvoare tămăduitoare a tuturor bolilor de cari suferă numai bieţii Români – […] de toate aceste binefaceri şi frumuseţi se bucură numai Evreii […]. Situaţia aceasta tragică se repetă aidoma la Tuşnad, la Malnaş, la Borsec, aproape în toate staţiunile climatice ale Transilvaniei […]. Treceţi pe drumurile staţiunilor, abateţi-vă pe la marile hoteluri şi parcuri, treceţi din vilă în vilă şi din casă în casă, şi atunci vă veţi întreba, frecându-vă ia ochi, unde vă găsiţi, în ce ţară anume […]. Şi coborâţi la Slănicul de Moldova […]. Aproape toate terenurile – spune un cronicar – sunt deţinute de Evrei, cumpărate dela acei cari au obţinut parcele pe preţ derizoriu sau cari au fost împroprietăriţi şi a lipsit puţin ca întreg aceast orăşel – să devină exclusiv proprietate evreiască […]. Prăsila lui Israel a căpătat dela războiu încoace şi patima ascensiunii prin munţi cu găzduiri costisitoare la cabană şi hanuri de munte precum şi patima distracţiilor de iarnă […].

9. Ţara pe punctul de a deveni proprietate evreiască. „Un cronicar din zilele noastre, după trei sferturi de veac dela alarma lui Ghica, scria nu de mult: „Rezultatele sunt sub ochii noştri: mai toate bogăţiile şi mai toate întreprinderile bănoase sunt azi în mâini evreeşti şi minoritare; mai toată proprietatea urbană este înstrăinată, elementul românesc fiind împins spre periferie, pentru ca centrul, cartierele comerciale şi cele de lux să treacă, sub ochii noştri şi ai autorităţilor, în mâinile elementelor de pripas […]. Ca o apă nevăzută, ca un duşman neadormit, s’a întins, mereu şi tot înainte, ca un cancer, ca o pecingine, ca o caracatiţă care suge, suge mereu şi nu se satură […].  Din 17 miliarde lei învestiţi în construcţii în Bucureşti, în ultimii ani, de-abia 3 miliarde sunt româneşti. Între 1925-1936, dintr’un capital de 35 miliarde, 29 sunt ale Evreilor – scrie Virginio Gayda de la  „Giornale d’Italia”. […] Oraşe târguri şi târguşoare din provinciile noui sau din Moldova, toate au încăput în mâini străine şi evreeşti. La Slănicul Moldovei, au pus mâna pe toate parcelele cumpărate de Români sau de cei împroprietăriţi, 80 % din proprietatea Botoşanilor, ca şi târguşoarele din jur, sunt evreeşti. Astăzi, unul ca Max Walder, pripăşit din America, a ajuns, prin camătă, stăpân al celor mai mari imobile din Iaşi […].  Şi aceasta în timp foarte scurt […]. Toate oraşele şi târgurile bucovinene le stăpânesc tot Evreii […].  În sectorul Dambrovca – jud. Tighina, o moşie de 20.000 ha, acaparată – prin votcă, camătă şi alte mijloace semite – dela ţărani, foşti beneficiari ai reformei agrare şi transformată de Evrei în colonii de experienţă pentru tineretul „haluţim”[…].

În urma reformei agrare din 1921/922, 3.000 familii evreeşti au primit parcele de câte 3-6 ha, adăogându-se la vechile colonii de care vorbeşte şi Ruppin. Alţii au arendat pământuri şi s’au ocupat cu viticultura şi horticultura […]. Tot J. C. A. a înfiinţat şi colonii în Maramureş, ca la Poeni, Repedea, Ruscov, Borșa şi Moisei, pe o suprafaţă de 5.700 ha […] . Prin corupere şi alte manopere, au fost deposedaţi ţăranii de suprafeţe întinse de pământ arabil şi forestier, cum a fost cazul în atâtea regiuni şi din ţinutul Moţilor şi din a Maramureşului […]. Tot aşa Evreii au dat buzna şi în podgorii […].

[Un alt aspect] este exportul de Români ardeleni cu femei şi copii peste ocean, tocmai la San Paolo din Brazilia, în ţinutul ucigător cu imense plantaţii de cafea, devenit adevărat cimitir […].  Acest export îl înlesnea la noi „Cunard Line” şi „Lloyd olandez”, având ca conducători şi comanditari ai întreprinderii pe Edgar şi Max Auschnitt […]. Prin întreprinderea lui a reuşit, vreme de doi ani, între 1922-1924, să  exporte 200.000 Români în Cuba, iar pe de altă parte, agenţii ai U. E. P., cu geamantanele doldora cu bilete de liberă petrecere în alb, aduceau în ţară, prin gara Dochia, sute de mii de Evrei de peste Nistru”.

„CAP. V. Două teorii

1. Teoria absurda că Românul n’ar fi apt pentru industrie şi comerţ. [Exemple de întreprinzători români, scoşi din joc de concurenţa neloială].

2. Teoria că Evreii ar fi în număr cu totul neînsemnat”. [O sinteză a datelor privind invazia].

    În fine, în partea finală, se trece la analiza comparată cu evoluţia situaţiei mondiale, pentru a se reveni la specificitatea fenomenelor la noi:

PARTEA IV. PROBLEMA EVREIASCĂ

CAP. I. Evreii la ei acasă până în Diaspora-Gabut, până în 1918 […].

CAP. II. Problema evreiască după marele războiu […].

CAP. III. Problema evreiască în România […].

a) Perioada reacţiilor instinctive intermitente. b) Trecem la perioada eroică: 1858-1879. [Cu referiri elogiose la Simeon Bărnuţiu, Dionisie Pop Marţian, B. P. Haşdeu, A. D. Holban, Eminescu, M. Kogălniceanu, I. Brătianu, V. Conta şi Vasile Alexandri] c) Şi, astfel, se deschide perioada indiferentismului [Cu referiri elogioase la Urechilă, A. C. Cuza, Duică, Dr. N. C. Paulescu şi N. Iorga] d) Perioada unei complecte inconştienţe. [Cu referiri elogioase la Vintilă Brătianu, I. C. Cătuneanu, O. Goga şi S. Mehedinţi] […].

CAP. IV. Problema evreiască văzută de înşişi Evreii [Demontează tezele autohtoniei evreilor puhoiţi de prin Galiţia ca plantaţi aici de romani (cei din Palestina) sau de tătari (urmaşii khazarilor)].

CAP. V. Două etici şi două psihologii, [Unde Hâciu se arată un mare şi subtil sociolog. De n-ar fi decît această extraodinară prestaţie de scrutare comparativă a etosului românesc versus cel evreiesc cartea și-ar fi meritat locul în panetonul culturii noastre; de unde a fost stîrpită de cenzura comunistă pe care o reintroduc activiştii Wiesel].

1. Câteva trăsături sufleteşti ale poporului românesc.

2. Psihologia şi etica poporului evreu”

            Totul bazat pe date şi susţinut argumentativ consistent/pertinent/elocvent …. 

            De aceea nu aţi auzit şi nu veţi auzi de această carte; pentru verificarea/completarea căreia voi întreprinde, în următorul capitol, un demers documentar insolit… în adîncul anuarelor interbelice.

VA URMA

Citește și episoadele anterioare:

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXVII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXVI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXIV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXIX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVI)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXV)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXIV)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXIII)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXII)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XX-XXI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (X)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (IX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (V)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (IV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (III)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (II)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (I)

 10,314 total views,  4 views today